10,262 matches
-
subsecretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe. În paralel, s-au desfășurat negocieri și cu Londra, care se pare că au ajuns la un rezultat satisfăcător dacă judecăm după nota Foreign Office din 1 decembrie 1881, conform căreia cabinetul liberal prezidat de premierul William Ewart Gladstone s-a arătat dispus să accepte planul francez, cu condiția extinderii autorității până la Brăila 105. Nici diplomația română nu a rămas pasivă, ea încercând prin toate mijloacele legale posibile să contracareze manevrele Vienei. Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
despre o posibilă inițiativă de a convoca o comisie internațională sau o conferință a ambasadorilor Marilor Puteri, la Paris sau la Berlin, în vederea discutării și soluționării chestiunii navigației danubiene 214. Într-adevăr, inițiativa convocării conferinței internaționale a aparținut guvernului francez prezidat de Charles Freycinet, acțiune continuată apoi de cabinetul Charles Duclerc (din august 1882), aceste două guverne începând o corespondență susținută cu cabinetul Gladstone 215. Guvernul britanic a răspuns pozitiv inițiativei franceze, astfel încât șeful Foreign Office, lordul Granville, a dat instrucțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
Europene caracterul unei instituții permanente, plenipotențiarii Austro-Ungariei au fost primii care s-au opus și care au declarat că nu puteau consimți decât la prelungirea limitată a termenului stabilit anterior. Este deci peremptoriu, dacă ne referim la circumstanțele care au prezidat la instituirea unei Comisii Europene la gurile Dunării, precum și la condițiile formale și limitative care i-au fost prescrise, ca existența acestei Comisii, departe de a constitui o atingere adusă principiilor stabilite de Actul Congresului de la Viena din 1815 și
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
sub rezerva coexistenței a două Comisii". Atașând soarta acestei noi creații internaționale aceleia a Comisiei instituite prin articolul 17 al Tratatului de la Paris și menținută prin articolul 53 al Tratatului de la Berlin, propunerea Barrère se arăta fidelă spiritului care a prezidat asupra stipulațiilor din aceste două acte diplomatice. Ea extinde până la Porțile de Fier puterile instituției europene care a fost creată în principiul avut în vedere al Deltei Dunării și căreia Tratatul de la Berlin i-a prelungit jurisdicția pe întreg parcursul
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
avea două secțiuni bulgare și o secțiune sârbă administrate de trei subinspectori. Această propunere era dictată de un perfect spirit de conciliere și de o profundă deferență pentru interesele de ordin european. Ea era conformă tratatelor și principiilor care au prezidat din toate timpurile la diferite tranzacții internaționale referitoare la navigația pe Dunăre și nu crea nici un privilegiu în favoarea unei puteri și în detrimentul altora. Ea făcea o largă parte la dreptul de control și de supraveghere al Europei, salvgardând suveranitatea teritorială
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
cabinet de coaliție. În ianuarie 1828 a devenit prim-ministru și prim lord al Trezoreriei. În această calitate, a favorizat emanciparea catolicismului, după ce, inițial, îl combătuse. Apoi, s-a declarat adversarul oricărei reforme parlamentare, fapt care a determinat căderea cabinetului prezidat de el (noiembrie 1830). A fost din nou ministru de externe în cabinetul Robert Peel (1834-1835), apoi, într-un alt guvern prezidat de acesta, comandant-șef al armatei (1841-1846). După aceea, s-a retras definitiv din viața politică. În A
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
după ce, inițial, îl combătuse. Apoi, s-a declarat adversarul oricărei reforme parlamentare, fapt care a determinat căderea cabinetului prezidat de el (noiembrie 1830). A fost din nou ministru de externe în cabinetul Robert Peel (1834-1835), apoi, într-un alt guvern prezidat de acesta, comandant-șef al armatei (1841-1846). După aceea, s-a retras definitiv din viața politică. În A.F. Frangulis (coordonator), op. cit., pp. 1200-1202. 4 Contele Buol-Schauenstein. Carol Ferdinand, conte de (1797-1865). Diplomat austriac. Atașat, apoi secretar la Florența, Hanovra
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
conte de Clarendon (1800-1870). Om politic, de stat și diplomat englez. Atașat la Sankt Petersburg (1820-1823). Ministru la Madrid (1833). Membru al Camerei Lorzilor (1839). Lord păstrător al Sigiliului Privat (1840). Cancelar al ducatului Lancaster (1840). Ministrul Comerțului în ministerul prezidat de Sir John Russell. Lord locotenent al Irlandei (1847-1852), s-a remarcat printr-o administrație prudentă și pozitivă. Ministrul Afacerilor Străine în guvernul de coaliție Aberdeen-Russell (1852-1858), calitate în care a participat la Congresul de Pace de la Paris (1856) și
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
unui nou cabinet, pe care acesta însă nu l-a putut constitui. A făcut-o în schimb Palmerston, Granville fiind din nou președintele Consiliului. După doi ani petrecuți în opoziție (1866-1868), Granville a devenit ministru al coloniilor în primul guvern prezidat de William Ewart Gladstone (1868). A fost ministru de stat al Afacerilor Străine în perioadele 1870-1874 și 1880-1885. În februarie-martie 1883, în această calitate, a prezidat lucrările Conferinței de la Londra asupra Dunării. În 1885, Gladstone l-a înlocuit la Afacerile
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
ani petrecuți în opoziție (1866-1868), Granville a devenit ministru al coloniilor în primul guvern prezidat de William Ewart Gladstone (1868). A fost ministru de stat al Afacerilor Străine în perioadele 1870-1874 și 1880-1885. În februarie-martie 1883, în această calitate, a prezidat lucrările Conferinței de la Londra asupra Dunării. În 1885, Gladstone l-a înlocuit la Afacerile Străine cu lordul Rosebery, numindu-l în schimb ministru al Coloniilor. Vreme de 35 de ani, lordul Granville a fost cancelarul Universității din Londra. În A
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
Pașa fiind ministru de Război. Noul guvern a trecut la inițierea și aplicarea unor reforme moderne, cu caracter burghez. La cererea sultanului Abdul Hamid al II-lea, dar și deoarece își vedea amenințate interesele comerciale în Egipt, cabinetul liberal britanic prezidat de premierul William Ewart Gladstone a ordonat intervenția militară în Egipt. Între 11 și 15 iulie 1882, a avut loc bombardarea și ocuparea Alexandriei de flota engleză. La 13 septembrie 1882, în bătălia de la El Tell el-Kebir, armata britanică, comandată
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
parte la constituirea grupării dizidente drapeliste (de la gazeta acesteia, Drapelul), a lui Petre S. Aurelian, dar în 1899 a revenit la partidul inițial. A fost în două rânduri ministrul Lucrărilor Publice, în intervalul 21 noiembrie 1896-26 martie 1897, în cabinetul prezidat de Petre S. Aurelian, apoi în perioada 14 noiembrie 1903-20 decembrie 1904, în guvernul condus de Dimitrie A. Sturdza 2. Va reveni în diplomație la 4 ianuarie 1914, în anul declanșării Primului Război Mondial, pe cea mai înaltă treaptă, aceea de Ministru
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
în perioada 14 noiembrie 1903-20 decembrie 1904, în guvernul condus de Dimitrie A. Sturdza 2. Va reveni în diplomație la 4 ianuarie 1914, în anul declanșării Primului Război Mondial, pe cea mai înaltă treaptă, aceea de Ministru al Afacerilor Străine în cabinetul prezidat de Ion I.C. Brătianu, funcție în care a rămas vreme de aproape trei ani, până la 8 decembrie 1916. A condus cu succes destinele diplomației române atât în perioada gri, incertă, a neutralității (august 1914-august 1916), cât și în primele luni
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
august-decembrie 1916). Nu a părăsit viața politică la 8 decembrie 1916, ocupând pentru aproape încă un an și jumătate o poziție însemnată și plină de responsabilități, aceea de președinte al Senatului României (9 decembrie 1916-25 aprilie 1918), în timpul guvernării cabinetelor prezidate de Ion I.C. Brătianu și generalul Alexandru Averescu. În ultimii săi ani de viață - 1918-1921 -, Emanoil Porumbaru a părăsit scena politică și s-a îndreptat către avocatură, activând ca avocat al Creditului Funciar Urban. S-a stins din viață la
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
același timp ca, deși nu considera agresiunea rusească drept un casus belli, își rezerva dreptul de a face apel la puterile semnatare ale Convenției din 1841, care fusese încălcată. Acestea au reacționat imediat, întrunindu-se la Viena într-o conferință prezidată de contele Karl von Buol-Schauenstein. Țarul realiza acum că diplomația habsburgică nu era unealta docilă și recunoscătoare, pe care credea că poate conta pentru a-și duce la îndeplinire planurile expansioniste. La 28 iulie 1853 a fost prezentată celor două
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
a strînge dovezi împotriva celor care au luat parte la această mișcare socială”. Consulul afirmă că numele primilor doi nu le cunoaște dar că „valahii aleși sunt cei mai înverșunați posibil și că se poate prevedea ușor spiritul care va prezida la ședințele Comisiei”. El adăuga că principalele persoane implicate au plecat deja peste graniță, iar „acuzarea și judecarea subordonaților acestora va crea senzația unei răzbunări nereușite, lucru care va îndreptăți poporul să creadă că Poarta nu este capabilă să-și
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
din urmă. Și Colquhoun aprecia că, prin firmanul electoral, aceste alegeri aveau „aspectul unui vot popular”. Adunarea moldoveană în schimb, a acceptat dezbaterea unor probleme dinlăuntru, dar, după expresia lui Kogălniceanu, deputații se vor limita la „oareșicare principii” care să prezideze la viitoarea organizare. într-un raport din 16 ianuarie 1858, și Colquhoun se arăta mirat de această discrepanță între activitatea celor două divanuri, arătând că nu există nici un motiv pentru a prelungi activitatea divanului muntean. El afirma că „Poziția Comisiei
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
sublinierea „invarianților”, a unei tipologii a operelor. Deschise către poetică și naratologie, interpretările tind la fixarea momentelor relevante „în aventura căutării unor universalii ale narațiunii”. Varietatea grilelor critice aplicate dă seama de mobilitatea și suplețea exegetului, cercetarea la obiect fiind prezidată de perspectiva istorică și teoretică într-o simultaneitate care îi individualizează demersul. Povestirea. Destinul unei structuri epice (1972) și Aventura formelor. Geneza și metamorfoza „genurilor” (1996; Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca) sunt, în raport cu celelalte, cărți de accentuată reflecție teoretică. Prima
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290599_a_291928]
-
cei al căror spirit se recunoaște sub învelișul împrumutat, adică de cărturarii români. Tezele cărții, în care tradiției bizantine (redescoperita și reinterpretata de Gavriil Uric și de elevii săi, fără amestecul „școlii de la Târnova”) i se acordă o însemnătate deosebită, prezidează în chip firesc și contribuțiile ce se concentreză asupra fenomenului cultural și literar din timpul lui Ștefan cel Mare. Pe masura trecerii timpului, studiile lui Ț. sporesc cu o cadența impresionantă. Unele direcții mai vechi (Le Métropolite Anastase Crimca et
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290311_a_291640]
-
situația este discutată și decisă de o manieră aparte, în cadrul unui congres, spre deosebire de Italia, unde o organizație țărănească regională și autonomă, cea din Mantova, alege să adere la partid încă de la înființarea acestuia. În toate aceste cazuri, o voință comună prezidă alegerile făcute: răspîndirea socialismului, fie că este vorba sau nu despre țări în care votul universal s-a introdus. Totuși, cu excepția socialiștilor danezi care-și continuă în mod regulat intervenția pînă în 1914, acest demers este adesea întrerupt, la scurt
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
conduita de război întreprinsă de socialiștii străini a fost considerată drept o "gravă atingere adusă poziției de lider a Partidului Laburist". Singura concesie la care se ajunge, nu fără greutate, este crearea unui Comitet Consultativ Internațional pe care el îl prezidează. În schimb, Huysmans se află în situația de a impune secretariatului acestui organism prezența secretarului Laburiștilor, însărcinat cu probleme internaționale, William Gillies. În cadrul acestui comitet, cei doi oameni politici apără orientări divergente: în timp ce Huysmans dorește să mențină cu orice preț
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
europeană. Discuțiile organizate în timpul Congresului al III-lea al Internaționalei de la Stockholm (iulie 1953) confirmă această stare de fapt: nici un acord politic de fond nu este posibil, iar participanții trebuie să se mulțumească cu crearea unui Comitet European al IS, prezidat de Guy Mollet 12. La începuturile sale, acest organism face dovada unei eficacități foarte reduse, chiar dacă este în măsură să organizeze o primă conferință a partidelor socialiste europene la Bruxelles, în februarie 1954. Această inițiativă demonstrează voința de a pune
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
fostul secretar general al Laburiștilor din 1944, Morgan Walter Phillips. El a ajuns în această funcție în ciuda faptului că este un mai bun organizator, decît specialist, al chestiunilor internaționale, jucînd un rol-cheie în cadrul COMISCO al cărui "sub-comitet administrativ" l-a prezidat. Ales președinte al IS, el apără înainte de toate interesele politice ale partidului său, astfel încît perioada sa a fost evocată ca cea a unei "președinții partizane". Susținător înfocat al democrației americane și critic violent al comunismului, acesta se opune atît
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
față de diversele tendințe ale culturii contemporane ce cultivau anarhia, înțeleasă ca principalul pericol la adresa sensurilor pozitive ale creației artistice. Nu era totuși un conservator, dar înnoirea însemna pentru el o reconstrucție raționalistă, a cărei valoare definitorie e libertatea. Raționamentul ce prezidează sistemul preconizat de V. explică și de ce, de pildă, a respins suprarealismul, a cărui poetică se întemeiază pe funcțiile subconștientului. În ansamblu, libertatea e privită ca o condiție existențială a culturii, opusă prin spiritul ei oricărei forme a anarhiei. Într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290513_a_291842]
-
cazul declarațiilor lui Aristotel Popescu, asupra căruia spălarea creierului izbutise). Procesul Țurcanu - varianta comunistătc "Procesul Țurcanu - varianta comunistă" Procesul în sine a avut loc în septembrie - noiembrie 1954, iar completul de judecată a fost condus de Alexandru Petrescu, cel care prezidase și la procesele lui Iuliu Maniu și ale sabotorilor de la Canal. Rechizitoriul procurorului militar recunoaște că o parte dintre informațiile oferite de deținuții maltratați erau „neesențiale și nereale” și prezintă numele unor decedați în timpul reeducărilor. Actul este însă material de
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]