9,377 matches
-
expansiunii căii ferate transsiberiene și a altor căi ferate la est de Munții Urali și Marea Caspică. Se estimează că între 1890 și 1914, peste 10 milioane de persoane au migrat de bună-voie din Rusia de vest spre regiuni la răsărit de Urali. Migrarea populației a fost încurajată de „Comitetul căii ferate transsiberiene”, care era condus personal de țarul Nicolae al II-lea. Reformele agricole ale lui Stolîpin au inclus avantaje pentru relocare pentru țăranii care se mutau în Siberia. Departamentul
Reforma lui Stolîpin () [Corola-website/Science/317387_a_318716]
-
sunt printre ultimele elemente de decorație gotica din Moldova. Biserică era inițial acoperită cu șindrila, dar în a doua jumătate a secolului al XX-lea s-a pus învelitoare de tablă. Biserică nu este pictată în interior. În partea de răsărit a bisericii se află o fântână cu rezervorul de colectare din piatră, ctitorita de episcopul Ioanichie al Românului în 1765, iar în partea de vest se află o Sf. Cruce frumos ornamentata din 1866.
Biserica Sfântul Onufrie din Mănăstioara-Siret () [Corola-website/Science/317428_a_318757]
-
câteva dintre cele mai strălucite opere ale sale, printre care se numără numeroase portrete ale puternicei lui protectoare. În iunie 1752, marchiza obține pentru Boucher o locuință la Louvre. Un an mai târziu îi comandă două proiecte mari pentru "goblenuri" ("Răsăritul soarelui" și "Apusul soarelui") și decorarea plafonului cabinetului Consiliului de Administrație. Apoi îi încredințează decorarea apartamentelor sale de la Bellevue și Crécy. Tot datorită ei, Boucher este numit în anul 1755 director artistic al celebrelor ateliere de țesături pariziene "Gobelins" (de unde
François Boucher () [Corola-website/Science/317451_a_318780]
-
două regimente au atacat, dar fără succese mai mari în fața Diviziei 15 Panzer, deja bine poziționată: Regimentul 143 a trecut râul cu un număr de soldați echivalent cu două batalioane, dar din nou fără susținere din partea blindatelor, fiind devastate după răsăritul soarelui a doua zi. Regimentul 141 a trecut și el cu două batalioane și, în pofida lipsei de susținere din partea blindatelor, a reușit să înainteze 1 km. La venirea zorilor însă, și acestea au fost decimate, iar până în seara zilei de
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
se disting exteriorul și elevația vechii biserici de lemn. Construcția avea dimensiuni modeste, fiind ridicată din bârne de stejar încheiate în pereți drepți cu cheotori netede, bisericești. Acoperișul în patru ape se întindea peste pridvor, pronaos și naos, însoțit la răsărit de un acoperiș mai jos peste mică încăpere a altarui. Altarul era decroșat și terminat în cinci laturi. Peste pronaos se ridică un turn cu foișor în prelungire, scutit de intemperii de un coif ascuțit, în patru laturi. Foișorul avea
Biserica de lemn din Nănești () [Corola-website/Science/321972_a_323301]
-
de lemn de la 1911 a fost ridicată la o scară ambițioasă, cu pronaos și naos monumentale pentru o construcție de lemn, terminate în elevație cu două turle înalte, așezate peste coama acoperișului. La naos apar două abside laterale iar spre răsărit se detașează absida altarului. La apus, intrarea este adăpostită de un pridvor înalt. Pereții sunt tencuiți și zugrăviți, dând impresia unei biserici de zid.
Biserica de lemn din Optășani () [Corola-website/Science/321966_a_323295]
-
funerar se poate citi, pe latura de sud, următoarea dedicație: "„Aleco și Anna de Curt stăpânitori din Hilișei didică acest monumânt mult jeliților ai lor copii Anna, Gheorghie, Alecsandru, Oto, Maria și Vasilie, înființat în anu 1858”". Pe fața de răsărit a monumentului sunt trei plăcuțe de marmoră scrise. Pe cea din stânga se poate citi: "„Alecu Curt decedat în anul 1889, în luna iunie, binefăcătorul și stăpânitorului acestor locuri ... recunoscătoare: Didina și Eugenia”". Biserica a fost în timp înzestrată cu odoarele
Biserica de lemn din Hilișeu-Crișan () [Corola-website/Science/321396_a_322725]
-
km distanță de fiecare sat, în apropiere de pădurea „Călugărița”. Intrarea în curtea bisericii se face pe un drum mic prin partea de miazănoapte. Curtea împrejmuită cu gard de ostrețe are în interior plantație de arbori. Tot în curte, la răsărit de biserică, se află clopotnița. Corpul construcției este din zidărie de cărămidă, pe temelie de piatră, de formă pătrată, formată dintr-un singur rând. În axul clopotniței, peste vechea intrare în incintă, se ridică chipul Mântuitorului între doi îngeri. În dreapta
Biserica de lemn din Hilișeu-Crișan () [Corola-website/Science/321396_a_322725]
-
din bârne de lemn încheiate în cheotori netede, bisericești. Structura de lemn stă pe o fundație de piatră care preia denivelările terenului, în partea răsăriteană soclul ridicându-se la 1,5 m. Planimetric, construcția are corpul biserici alungit, terminat spre răsărit cu un altar decroșat poligonal. Pronaosul este și el terminat poligonal, spre apus. Acoperișul are coama înaltă și poale duble la streșini, în genul bisericilor poloneze și ucrainiene, carateristică întâlnită și la bisericile de lemn din Maramureș. Streșinile sunt prelungite
Biserica de lemn din Hilișeu-Crișan () [Corola-website/Science/321396_a_322725]
-
fost evacuate Adana, Ceyhan și Tarsos. Evacuarea trupelor franceze s-a încheiat pe 7 ianuarie, când ultimele trupe au evacuat Osmaniye. În primele faze ale conflictului din 1919, trupele franco-elene au traversat râul Marița și au ocupat orașul Uzunköprü din răsăritul Traciei ca și calea ferată până la stația Hadımköy de lângă Çatalca, din suburbiile İstanbulului. Pe 22 septembrie 1922, la sfârșitul războiului greco-turc, în timpul retragerii forțelor elene, francezii și-au abandonat pozițiile de lângă Dardanele, dar forțele britanice s-au arătat dispuse să
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
sau Moscheea Nouă ("Yeni Camîi") este o moschee imperială otomană reprezentativă și un monument emblematic al Istanbulului din epoca de înflorire a imperiului. Ea domină latura de răsărit a întinsei piețe Eminőnǖ, pe latura sudică a Cornului de Aur, la întâlnirea apelor acestuia cu cele ale Bosforului și la răsărit de Podul Galata. Piatra ei de temelie s-a așezat în 1597 la inițiativa soției sultanului Mehmed al
Moscheea Sultan Valide () [Corola-website/Science/321445_a_322774]
-
otomană reprezentativă și un monument emblematic al Istanbulului din epoca de înflorire a imperiului. Ea domină latura de răsărit a întinsei piețe Eminőnǖ, pe latura sudică a Cornului de Aur, la întâlnirea apelor acestuia cu cele ale Bosforului și la răsărit de Podul Galata. Piatra ei de temelie s-a așezat în 1597 la inițiativa soției sultanului Mehmed al III-lea, pe nume Safiye. Odată cu moartea sultanului, lucrările s-au întrerupt șapte decenii, fiind reluate abia în 1660 de către o mamă
Moscheea Sultan Valide () [Corola-website/Science/321445_a_322774]
-
Valide) Mehmed al IV-lea să termine lucrarea, pentru a-și demonstra pietatea. Moscheea a fost terminată în anul 1663 și inaugurată în 1665. Moscheea este situată pe o platformă artificială înaltă, împreună cu tradiționala curte interioară (avlu). Domină latura de răsărit a vastei Piața Eminőnű de la capătul Podului Galata. S-a ridicat pe locul unuia dintre cele mai animate și prospere cartiere ale Constantinopolului bizantin și otoman, în proximitatea celui mai important port antic și medieval al fostei capitale. Portul este
Moscheea Sultan Valide () [Corola-website/Science/321445_a_322774]
-
putut exclama: "Glorie Dumnezeului care m-a ajutat să-mi săvârșesc o astfel de lucrare ! Solomon te-am învins!" După numai două decenii, cutremurele puternice din 15 august 553 e.N, 14 ianuarie 557 și 7 mai 557, partea de răsărit a admirabilei cupole s-a prăbușit. Restaurarea i-a fost încredințată nepotului lui Isidoros din Milet, iar la 24 decembrie 563, Justinian apăsat de vârsta de 84 de ani, a inaugurat din nou biserica iubită. În anul 859 biserica a
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol () [Corola-website/Science/321437_a_322766]
-
i-a redat atributul de catedrală patriarhală ortodoxă. Foarte curând, în anul 1317, împăratul Andronic al II-lea Paleologul a dispus întărirea bisericii cu contraforturile de la nord-est și sud-vest. Cutremurul din 1348 a provocat o nouă prăbușire a părții de răsărit a cupolei, iar restaurarea s-a putut realiza numai prin colectă publică, deoarece imperiul intrase deja în declinul abrupt al destrămării. Toate relatările din sec. al XV-lea, cu câteva decenii înaintea prăbușirii Imperiului Bizantin, vorbesc de o stare de
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol () [Corola-website/Science/321437_a_322766]
-
după ce se trece printr-o deschidere a unui perete subțire de marmură. Acel perete a fost adăugat mai târziu pentru a delimita Sala conciliilor, iar deschiderea a primit numele de „Poarta Paradisului și a Infernului”. Uimitoarea cupolă este unită la răsărit și la apus cu câte o semicupolă cu dimensiuni asemănător de ample, acelea concurând la amplificarea grandioasă a spațiului. Cupola centrală este unită cu alte trei semicupole mai mici, dintre care cea din mijloc acoperea absida altarului. Lungimea navei centrale
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol () [Corola-website/Science/321437_a_322766]
-
decât a unui stadion modern. Din mărturiile a numeroși autori creștini reiese că centrul cupolei era acoperit cu un imens mosaic reprezentând pe "Iisus Pantocrator", iar pe cele patru pandantive de la baza cupolei erau reprezentați patru îngeri magnifici, cei de la răsărit executați în mosaic, iar cei de la apus în frescă. Până în sec. al XIX-lea toată decorația superioară a bisericii rămăsese neatisă, dar niște restauratori din occident, frații Fosatti din Elveția, au pus la dispoziția turcilor mijloacele de a ajunge la
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol () [Corola-website/Science/321437_a_322766]
-
apus de Forul lui Augustus (Augusteum, sau Augusteion), pe axa peninsulei. Se afla totodată în imediata apropiere și în exteriorul zidurilor vechiului Byzantion. Forumul avea o formă circulară și era înconjurat pe două părți de porticuri și două abside. La răsărit și la apus avea spre suprafața pieței se deschideau două porți monumentale. În centrul forumului se înălța coloana, având în preajmă o mare fântână decorată cu basoreliefuri de inspirație creștină. La o extremitate a fântânii se găsea statuia zeiței Cybele
Coloana lui Constantin () [Corola-website/Science/321454_a_322783]
-
beton. Edificiul are o formă rotundă (de cruce bizantină), cu un pronaos de formă dreptunghiulară (spre apus) și coborârea în cavou semipoligonală, un naos torund surmontat de o cupolă rotundă și un altar cu o absidă de formă semicirculară spre răsărit. Clădirea are perimetrul circumscris în plan unui dreptunghi cu laturile de 21,80 x 11,20 m. Acoperișul bisericii este de formă bizantină, cu o învelitoare din tablă zincată. Edificiul are înălțimea până la coronament de 6,45 m și până la
Capela Sfântul Teodor Sicheotul din Stâncești () [Corola-website/Science/321467_a_322796]
-
la creștinism împreună cu tot poporul său. După lupte grele, Vasile reușește un lucru remarcabil pe frontul din Orient: recucerește Siria și Libanul din mână arabilor și pune capăt pentru multă vreme războaielor cu califatul fatimid. Acum, cu pacea asigurată în răsărit va avea timp și resurse să se ocupe de rebeliunea din Bulgaria. Împăratul Ioan I Tzimiskes cucerise parțial Bulgaria, dar în regiunea de vest, Macedonia și Șerbia de est din ziua de azi, tarul bulgar Samuil reușise să organizeze o
Vasile al II-lea () [Corola-website/Science/316333_a_317662]
-
dar campania bizantina a fost un eșec total. Războiul s-a transformat într-unul de lungă durată, un adevărat război de uzură cu rezultate incerte de ambele părți. Asta pana în 1000 când Vasile, profitând de pacea de la granițele de răsărit se întoarce cu toată puterea asupra bulgarilor și cucerește rând pe rând Albania de azi, Scopje, Moesia. Bătălia decisivă de la Kleidion avea să-i aducă supranumele de Bulgaroctonul (omorîtorul de bulgari). 14 000 de prizonieri bulgari sunt orbiți și trimiși
Vasile al II-lea () [Corola-website/Science/316333_a_317662]
-
întors înapoi . Ei au început să cutreiere satele pentru a ridica la luptă pe români și bulgari împotriva bizantinilor opresori . Să lăsăm, deocamdată, la o parte, localizarea foarte precisă ce o cuprinde pasajul citat, cu privire la începutul răscoalei în partea de răsărit a munților Haemus spre țărmul Mării Negre, ca și indicația ce o dă asupra originii conducătorilor și să ne oprim asupra cuvintelor formulate de ei, a căror nesocotire le-a determinat nemulțumirea și i-a împins, în cele din urmă, la
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
autorități statale care se considera urmașă a tradiției bizantine. Astfel, în Peninsula Balcanică își făcea apariția o nouă putere, statul vlaho-bulgar, în care rolul principal a revenit, într-o primă perioadă, vlahilor apoi bulgarilor. Răsculații s-au îndreptat, apoi, spre răsărit și au ajuns în regiunea Preslavului, distrugând așezări, dobândind prăzi bogate și luând prizonieri din rândul bizantinilor. În dezacord cu cele pe care ne lasă să le înțelegem cronica lui Nicetas Choniates, se pare că împotriva răsculaților nu a pornit
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
stâncile abrupte de pe malurile râului Iantra. Apare însă întrebarea, de ce capitala marelui stat n-a fost stabilită, cum ar fi fost mai firesc, la Preslavul Mare, fosta reședință din secolul al X-lea a Țaratului Bulgar, situată în părțile de răsărit ale Bulgariei, ci mult mai spre apus. Răspunsul trebuie căutat în dispunerea teritorială a bazei sociale și militare a puterii Asăneștilor, precum și în planul politic urmărit de frații Petru și Asan. Evident, ei ar fi dorit ca, în granițele noului
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
în granițele noului stat pe care căutau să-l legitimeze ca o continuare a primului Țarat Bulgar, să intre toate ținuturile care aparțineau odinioară acestuia. Pentru moment însă, forța lor militară nu le permitea să-și îndrepte atenția, concomitent, spre răsărit și spre apus. O eventuală încercare a răsculaților de a-și întinde autoritatea și asupra Dobrogei s-ar fi putut solda cu un eșec grav. Teritoriul fostei provincii Scythia Minor era relativ bine apărat de garnizoanele și de flota bizantină
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]