10,102 matches
-
În afară de melancolie, nimic altceva. Și un fel de veselie continuă. Nu isterică. Nu tâmpă. O veselie febrilă, ca atunci când închei o lungă și încâlcită socoteală al cărei rezultat îl știi dinainte - nul. Nici o posibilitate de eroare, nici o șansă de a reface vreun calcul, nici o cifră de schimbat, de măsluit. Nici măcar nu poți afla dacă a fost vreo fraudă, trișare pe undeva. Totul curge implacabil, liniștit, odihnitor. Socotitorul nu a trișat. Îmi plac astfel de inutile contemplări de sine. Poate fi, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
periodic, să le plimbe din raft la lift, de la lift la cărucior, cu căruciorul pe holuri, să se poticnească deschizând ușa și apoi, împleticiți, cu față de treziți din somn, să ți le trântească pe masă. Apoi, când înapoiezi volumele, să refacă traseul spre rafturile de depozit. Ciudat, nu-i urăsc, deși săptămânal, dacă nu zilnic, am prilejuri de a mă certa cu ei. Nu-i urăsc pentru că-mi fură cu indolența lor atâtea și atâtea ceasuri din viață. Din cele șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
două halbe gulerate. Scrisesem o povestire despre un cal care se-ntoarce de pe front în satul și în ograda povestitorului, copil crescut odată cu calul. Peste ani, când copilul devenise bărbat, pornește în căutarea mormântului tatălui, căzut undeva pe la Cotul Donului. Reface drumul cu aproape același freamăt sufletesc cu care, odinioară, calul se întorsese acasă. După atâția ani de atunci, în dimineața aceasta de sfârșit de an, privind spre mine, cel ce încă mai stă în ușa berăriei, nu mai pot rechema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
va urma. Mă las copleșit doar de amărăciunea textului pierdut. Peste ani, când voi începe iar să scriu, voi încerca, de fapt, dintr-un sentiment acut al vinei de a fi pierdut cea mai frumoasă povestire scrisă vreodată, să o refac. Încercări repetate, reluate iar și iar, eșuate de fiecare dată. Eșecurile mele se vor aduna în cărți. Vor umbla prin lume purtându-mi numele. Nici unul dintre cei care le vor citi nu va ști că ele nu sunt decât eșecurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
iar, eșuate de fiecare dată. Eșecurile mele se vor aduna în cărți. Vor umbla prin lume purtându-mi numele. Nici unul dintre cei care le vor citi nu va ști că ele nu sunt decât eșecurile din neputința mea de a reface acea povestire a mea, poate a lui, a prietenului V.V., pierdută odată cu geanta, într-o noapte de beție despre care nu îmi mai pot aminti absolut nimic. Așa cum, în această dimineață de zi ultimă de an, coborând pe acest Bulevard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
după toate aparențele, din cale-afară de senzual, lipsit de spiritul infantil și puțin posesiv al lui Rodrigo sau de personalitatea acaparatoare a lui Arriaga, care o sufocase. Era exact omul de care avea nevoie Carmen de Ibarra pentru a-și reface viața acum, cînd tatăl ei murise, iar mama ei plecase să se stabilească la Latacunga. Nu avea prin urmare cui să dea socoteală pentru faptele ei, iar aventura din Galápagos i se păru cea mai de dorit și mai logică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nu făcuseră nici o Încercare de a evada... Sentința, În legătură cu care Îi avertizase dintru bun Început, era fără drept de apel: tortura și pedeapsa cu moartea pentru toți trei. În timpul zilei Îi obligă să muncească Într-un ritm și mai alert, refăcînd, Înainte de toate, depozitele de apă; unul dintre portughezi, Ferreira, care se arătase recalcitrant, primi treizeci de lovituri de bici ce-l lăsaseră lat vreme de o săptămînă și Își salvase viața numai datorită robusteții sale, din dorința de a trăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
unui „pardon“ mormăit. La câteva minute de mers am dat peste o băcănie asiatică anonimă, perfectă, și după o scurtă deliberare am ales un borcan de orez pentru bebeluși ca fiind cel mai potrivit. Am adăugat o franzelă ca să-mi refac puterile și am reușit să le plătesc și să le îndes în mica sacoșă de plastic oferită fără să fie nevoie să întâlnesc ochii bărbatului indiferent de la casă. Mi-am dus prețioasa muniție afară din magazin, pe străzile din dos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
În Funcțiune, Pericolele Informației Indirecte, De Unde Au Apărut Banii Pentru Plata Fotocopiilor. Comisarul mâncă lent, savurând până la ultima firimitură, inclusiv cafeaua cu lapte, care era mai bună ca cea din ajun, iar când ajunse la sfârșitul mesei, cum corpul era refăcut, spiritul îi aminti că de ieri era dator parcului și lacului, apei verzi și femeii cu găleata înclinată, Ai dorit atât de mult să te duci acolo și, până la urmă, n-ai fost, Ei bine, chiar acum mă duc, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
știam ce să fac. —Nu-ți place? mă Întrebă Hunter, arătând Îngrijorat. —O, ba da, este... nemaipomenit, am spus. Absolut minunat. Intenționam să ți-l dau de Crăciun, dar clama de prindere nu era cum trebuie. Au trebuit să o refacă. Oare era adevărat? Îl purtase Sophia mai Întâi? Eram În ceață. —Nu ai de gând să-l Încerci? Am scos colierul din cutie și mi l-am prins În jurul gâtului. M-am Întors și m-am privit În oglinda din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
am întrebat. — Asta-i întrebarea, băiete dragă. În sine, cred că face bine. Are o slujbă bună, un bărbat cumsecade, un apartament confortabil. Dar ne-am cam încontrat acum vreo două luni și punțile sunt departe de a fi fost refăcute. Într-un cuvânt, sunt șanse mari să nu mai vrea să vorbească niciodată cu mine. Îmi pare rău de tine, Nathan. — Să nu-ți pară. Nu merită. Prefer să mă lași să-mi pară mie rău de tine. Regina din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
străini, dar fără casele vechi din amintirile mele. În afară de clădirea impună toare a vechii Comisii a Dunării, celelalte fuseseră dărîmate sau așteptau în tăcere să-și dea obștescul sfîrșit. Doar două case vechi, îmbrăcate în scîndurile cenușii de lemn, fuseseră refăcute cu un perfect gust într-o pensiune modernă, ce păstra însă aerul atît de particular al acestui orășel la capăt de lume. Nici localnicii, nici edilii - dar mai ales „antreprenorii” - nu par a-și dori să păstreze acest colț pitoresc
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
obiceiul să ne eroizăm ca victime : comunismul, de pildă, care a pus sub obroc atît vulpea, cît și strugurii (ceea ce este cumplit de adevărat !), ne-a transformat în victime ; anticomunismul trebuie să ne legitimeze deci ca eroi pentru a ne reface selfăesteem-ul. Dacă n-aș fi fost împiedicat să ajung la struguri, aș fi fost un faimos producător de vin !... De unde ni se trage însă această suferință narcisică ? Zamfirescu se ferește să ofere o explicație. Și nici eu nu mă simt
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
rău și primitiv cu putință. Scriitorul nu mai poate face nimic : e nevoie de etolog, de veterinar, de dresor. - ...(ei) se pregătesc să dea asaltul final, spre puterea oficială, după ce au pus mîna pe cea simbolică : ascultăm muzica lor, ne refacem reperele după valorile lor, sîntem călcați de mașinile lor. - Undeva, departe, UE și moda corectitudinii politice ne învață să mulțumim frumos pentru asta și să ne ștergem la gură. Am fost o națiune, devenim o sumă de triburi. Ați ghicit
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
numele mic, Nicu, era acum pedepsit de Dumnezeu și poate că o să intre chiar la pușcărie fiindcă-l ucisese în duel pe gazetarul cel mai bun al Bucureștilor, asta era și din cauză că lăsase să fie dărâmată biserica, în loc s-o refacă. Așa vorbea lumea, așa zicea și nea Cercel, iar el, în cazul de față, era exact de aceeași părere. Trecea zilnic pe lângă locul fostei biserici din capul străzii Sărindar, în drum spre Universul, și tot zilnic îi părea rău de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
apoi pe-o străduță scurtă de lângă parc. Wilhelm murise, din păcate, iar proprietarul actual l-a ținut o noapte, pe sofa, fără să plătească, dar nu mai mult. A ajuns aici, la Frascati, e ținut tot gratis, cu condiția să refacă zugrăveala din bucătării și dependințe, la primăvară. Își caută însă de lucru serios, pe la vreo biserică, fiindcă stă rău cu banii. Acum a intrat într-un cerc de zugravi și zidari, s-a împrietenit cu ei. Apoi m-a luat
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Dr. Petrini, Boli de piept, Dr. Felix, Dr. Istrati și o carte cu aspect modest, de Charles Darwin, On The Origin of Species, pe care scria London, 1859. Gazda mea m-a întrebat cum mă simt și dacă m-am refăcut. Abia acum a venit și mi-a strâns mâna cu multă fermitate și, am impresia, cu multă prietenie. Părea să fie la curent cu ceea ce mi se întâmplase între timp, Capitala asta e un sat, toată lumea știe despre toată lumea. Spre deosebire de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
e la fel de neînsemnat ca un vierme. Nicu Filipescu avea pe-atunci treizeci de ani și venise numai de vreo jumătate de an la Primăria Capitalei, pus pe fapte mari. Și fiindcă Sărindarul era lăsat în paragină, în loc să caute să-l refacă, hotărâse să-l dărâme. Un pic de dreptate avea, să recunoaștem: de când i se adăugaseră anapoda două turle, devenise un pericol public. Lasă că Generalul își amintea că șobolanii și pisicile moarte erau singura podoabă a curții bisericii, care arăta
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
clic, Dan țipă, apoi își mișcă ușor umărul și nu mai simți decât urma durerii vechi, dar nici o durere nouă. Îl legară cu un bandaj strâns și medicinistul îi spuse că nu trebuie să-l miște, pe cât posibil, ca să se refacă nu știu ce. Dacă are grijă, nu-l mai chinuie cu ghipsul. 4 Întors, seara târziu, la hotel, Otto constată că n are cu cine să sporovăiască, deși murea să spună cuiva cum își petrecuse ziua și ce reușise să afle. Otto
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
murise între timp și-apoi i se pierduse pur și simplu urma. Valora enorm din cauză că avea doi luceferi mari de diamant pe umerii de aur. Îndărătul ochilor închiși, Otto își imagină icoana și se gândi cum ar fi ca, în timp ce reface o biserică, să dea peste ea, ascunsă în zid. Prin mintea numai pe jumătate trează îi defilau o mulțime de arhangheli cu picioare subțiri, cu fustanele și cu scuturi în mâini, îngeri cu bucle căzute pe umeri și sfinți și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
bigot, ori respinsă resentimentar. Progres înseamnă o perpetuă rupere și desfacere a echilibrului. În apa stătută dispare viața. Pe podium s-a instalat confortabil homo videns. În curând nici pe lună nu vom mai avea loc unii de alții. Dacă refacem echilibrul psihic, Pământul va deveni un ospiciu de cinci stele. Prima globalizare poate fi cea a agramatismului și a prostului gust. Omul precar își leagă speranța mântuirii de tehnologie. Am intrat în mileniul al treilea încruntați precum taurii la coridă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ghidul, care trebuia să prezinte exponatele, habar nu avea ce anume dispăruse. Directorul supărat s-a dus personal să se convingă și să vadă cu ochii lui. Într-adevăr, în sălile respective erau diorame, albume și câteva acvarii mari, care refac cadrul natural de viață a multor specimene, toate goale; fără absolut nimic în ele. Deci vizitatorii, care deja cumpăraseră bilete, nu aveau ce viziona în cele două încăperi, ca atare, trebuiau închise și sigilate până la elucidarea cazului. La un moment
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Costache Negel (1768-1846),născut la Roșiești lângă Bârlad. Călugărit la Episcopia de Huși , Mitropolit între 1813-1808 și 1812-1842, mare cărturar și om de cultură. A tălmăcit și tipărit multe cărți religioase, a întemeiat Seminarul de la Socola și alte școli. A refăcut o parte dintre bisericile vechi. A scris cărți românești, a înființat școli cu limba de predare romanească. footnote>, Manolache Costache Epureanu<footnote M.C. Epureanu, cea mai însemnată personalitate politică a Bârladului din a doua jumătate a sec. al XIX lea
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
frigurosul meu apartament din Berceni. În acele momente, privirile mele setoase, dornice de a contempla perfecțiunea corpului uman, parcă erau voci. Vocile arhicunoscute ale amanților care o abordaseră pe cea mai frumoasă, pe cea mai irezistibilă dintre zeițe. Privirile mele refăceau practic, parcurgeau periplul privirilor acelor pretendenți, dar și ai admiratorilor ei, care colectaseră o mulțime de bani în contul caselor de toleranță din acea vreme, pentru a întreține altarele templelor ei, ale zeiței-locul unde cerul cobora pe pământ în antichitatea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
a zeci de ani de viață. Spectatorul trebuie să vadă saltul pe care-l face Mihai, cel de dinaintea carierei monahale, tânăr oricum, la cel care apare în scenă cu titlul de castelan de Hust. Eu nu te îndemn, Gerard, să refaci dramatizarea. Eu te îndemn doar să ai în vizor toate astea. Informațiile astea despre Mihai pot fi inserate foarte bine pe ici pe colo, prinse în replici cheie sau dacă nu, în didascalii. Lărgește, te rog, mai bine, didascaliile, băiete
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]