9,106 matches
-
-se la ei de aproape. Urcă până la nivelul lor și ține o torță aproape de fețele oamenilor. Cei opt iau repede foc: „În mai puțin de o jumătate de minut, toți cei opt urangutani ardeau îngrozitor, în țipetele mulțimii cuprinse de spaimă care se uita la ei de jos, fără să le poată da cel mai mic ajutor”. În cele din urmă, înainte de a fugi prin luminator împreună cu Trippetta în ținutul lor de origine, Hopa-Hop identifică oamenii în costume: „” a fost publicată
Hopa-Hop sau opt urangutani înlănțuiți () [Corola-website/Science/325636_a_326965]
-
dar și a pozei romantice tinerești, în parte. Calul care iese din tapiserie pentru a-și răzbuna stăpânul, calul enorm, roșu ca focul, e o creație a unei minți stârnite de lecturi romantice excesive. Atmosfera e plină de oroare și spaimă, de sugestii sinistre, totul e aburos, scăldat în lumină crepusculară, întreținută de furtună și incendii”. „Metzengerstein” a fost adaptată într-un segment component al filmului "Histoires extraordinaires" (1968) regizat de Roger Vadim. Segmentul, în care au jucat Jane Fonda și
Metzengerstein () [Corola-website/Science/325678_a_327007]
-
râdeau. Draperii negre atârnau în cameră și îi opreau pe oaspeți să vadă luna și stelele prevestitoare de rele. Oinos simțea că în jurul lor plutea ceva intangibil, simțurile sale tulburate percepeau o senzație de sufocare și o neliniște plină de spaimă. Toți cei șapte erau copleșiți de o povară de moarte. Răzând și veselindu-se, cei șapte beau vin roșu și recitau cântând poemele lui Anacreon. În camera lor se mai afla cineva, tânărul Zoilos. Acesta zăcea pe podea, mort de
Umbră – O parabolă () [Corola-website/Science/325725_a_327054]
-
în Maelström” și „Lada dreptunghiulară”. Groaza care se degajă din povestire provine din imaginația sa științifică și din descrierea unei lumi fizice aflate dincolo de limitele explorării umane. Kenneth Silverman, biograful lui Poe, afirmă că povestirea este „un crescendo susținut al spaimei din ce în ce mai mari în fața catastrofei din ce în ce mai necunoscute și mai iminente”. Aceasta perspectivă a catastrofei necunoscute îl îngrozește și-l stimulează pe narator. Ca și naratorul dintr-o altă operă de început, „Berenice”, naratorul din „Manuscris găsit într-o sticlă” trăiește în
Manuscris găsit într-o sticlă () [Corola-website/Science/325770_a_327099]
-
manifestat în general critic față de Poe, numindu-l „vulgar”. Despre „Hruba și pendulul” în particular el a spus: „nu mi se pare a avea valoare literară permanentă de niciun fel... Analizați Hruba și pendulul și veți găsi un atac al spaimei fizice țipătoare asupra nervilor”. Prima traducere în limba română a fost publicată anonim sub titlul „Puțul și pendula” în ziarul "Independința", anul IV, 1861, nr. 17-21, aceasta fiind prima traducere în limba română a unei scrieri de E.A. Poe. Povestirea
Hruba și pendulul () [Corola-website/Science/325815_a_327144]
-
taină Mai-nainte mielul, Iar acum Tu, pătimind fără să cârtești, Ești fățiș junghiat și firea curățești. 41. Cine dar va spune Chipul groaznic și nou ? Cel ce stăpânește toate făpturile Pătimește azi și moare pentru noi. 42. Cuprinzându-i spaima, Au strigat îngerii: „Cum Se vede mort Stăpânul vieții Și de ce-n mormânt se-ncuie Dumnezeu ?” 43. Din coasta Ta, Doamne, Cea însulițată, Izvorăști mie viață, prin viața Ta, Și mă înnoiești și mă viezi cu ea. 44. Răstignit pe
Denia Prohodului Domnului () [Corola-website/Science/325076_a_326405]
-
frică, Cinstesc ale Tale patimi. 41. O, înfricoșată, Străină vedere; Pâmântul cum Te-ascunde ! 42. Altădat’ un losif Ți-a slujit în fugă Și-acum Te-ngroapă altul. 43. Plânge, Te jelește, Preacurata-Ți Maică, Fiind Tu mort, Cuvinte. 44. Spaimă ia pe îngeri De grozava-Țimoarte, O, Făcător a toate ! 45. Până-n zori, cu miruri Ți-au stropit mormântul Cele înțelepțite. 46. Pace în Biserici, Lumii mântuire, Prin învierea-Ți dă-ne ! 47. O, Treime Sfântă, Tată, Fiu și Duh Sfânt
Denia Prohodului Domnului () [Corola-website/Science/325076_a_326405]
-
și Lestrade cu mandatul, Watson reușește să o readucă la viață pe Lady Frances. La începutul povestirii, Holmes refuză să-l însoțească pe Watson pe continent căci era angajat deja într-o altă afacere de « bătrânul Abraham, cuprins de o spaimă mortală pentru viața sa ». Acest caz al detectivului este inedit. Povestirea "" a fost adaptată de mai multe ori în decursul timpului. Prima adaptare pentru film a acestei povestiri a avut loc în 1923 în seria de filme mute cu Eille
Cum a dispărut lady Frances Carfax () [Corola-website/Science/324714_a_326043]
-
detectivului este confirmată: a existat un schimb de chiriași în prima noapte, atunci când toți cei din casă dormeau. Este clar că ea și bărbatul bărbos, probabil iubitul sau soțul ei, sunt într-un fel de pericol și caută refugiu. Din spaima care se citea pe fața femeii când a deschis ușa de la cameră și din măsurile de precauție excepționale, care au fost luate pentru a se asigura secretul, detectivul deduce că trebuie să fie vorba de o chestiune de viață și
Cercul roșu (povestire) () [Corola-website/Science/324801_a_326130]
-
și de mișcarea în care sunt antrenate personajele. Artistul este convins că profunzimea și plasticitatea formelor sunt expresia modalității de transcripție a forței vitale și a stilului său personal. Dacă imaginea nu poartă totdeauna un mesaj evident, cum ar fi spaima sau revolta, ea rămâne totuși bogată în simboluri. Prin aceasta el nu acceptă concepțiile picturale de avangardă, care preconizează reducerea tabloului la suprafață și vizează autonomia picturii în confruntarea cu realitatea.
Max Beckmann () [Corola-website/Science/322184_a_323513]
-
și-a tăiat foarte adânc, degetul arătător, de la mâna dreaptă. Evocă cu un zîmbet șăgalnic, expresia chipului mamei, care, văzând cum îi atârnă falanga degetului, n-a putut decât să-i spună: „Of, copile, s-a terminat cu vioara!” sau spaima pe care a tras-o în timp ce medicii încercau să-i coase degetul rănit. Deși, nici unul dintre părinți nu era de profesie muzician, iubeau muzica și le-au insuflat și copiilor dragostea pentru arta sunetelor. Se pare că muzica a existat
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
petrecută acolo, Ana a dispărut circa opt ore hoinărind prin ploaie pe dealurile din apropiere și apărând în cameră udă leoarcă. Palaloga a căutat-o și, negăsind-o, i s-a făcut frică. Sosirea ei în cameră a făcut ca spaima să i se accentueze. Femeia i-a spus în acea seară că a venit la întâlnirea din prima zi dintr-un sentiment de milă față de medicul orgolios și mizantrop, temându-se că astfel i-ar distruge încrederea în sine. Cei
Răutăciosul adolescent () [Corola-website/Science/328353_a_329682]
-
o statuie. Palaloga a început o relație cu doctorița Maia, pe care nu a iubit-o niciodată, dar cu care se simțea bine în lume. În timp ce-l conduce acasă cu mașina pe tânărul său confrate, Palaloga i se confesează că spaima trăită în ultima seară pe care o petrecuse cu Ana se datora nu faptului că ea l-ar fi părăsit, ci că el urma să o părăsească. Medicul afirmă că nu vrea să o mai caute pe fosta lui iubită
Răutăciosul adolescent () [Corola-website/Science/328353_a_329682]
-
care „reconstituie biografia și destinul genialului «poet vagabond» cu minuție și forță de sugestie, cu o opulență de mare expresivitate”. Tandemul de operatori Nicolae Girardi - Alexandru Groza a realizat "„imagini dramatice, apăsătoare, în care - peste oameni și destinele lor - planează spaimele și eresurile Evului Mediu”". Căliman afirmă că poetul Romulus Vulpescu, care a tradus dialogurile și versurile în limba română, a dat versurilor "„parcă mai multă savoare, chiar dacă «zăpezile de odinioară» sau «marile ninsori» devin «neaua de mai an», sau, poate
François Villon - Poetul vagabond () [Corola-website/Science/327380_a_328709]
-
de apă dulce, care cuprinde aproximativ 7931 de specii, caracterizați prin prezența aparatului lui Weber, un șir de oscioare, care leagă vezica înotătoare cu labirintul urechii interne și a substanță de alarmă. Peștii din acest grup au o reacție de spaimă provocată de o substanță de alarmă. Aceasta a fost prima dată documentată de Karl von Frisch în 1938 și descrisă în detaliu de către Wolfgang Pfeiffer în 1963 și 1977. Substanța de alarmă (Schreckstoff în germană) este un feromon care este
Ostariofizi () [Corola-website/Science/330519_a_331848]
-
în germană) este un feromon care este chimic similar sau identic la toți ostariofizii și este produsă din celulele claviforme epidermice. Leziunile de la nivelul pielii eliberează substanța de alarmă, care este detectată de simțul mirosului și provoacă o reacție de spaimă la indivizii din apropiere ai aceleiași specii (sau, uneori, la specii înrudite). Unele specii ale acestui supraordin sunt lipsite de reacție de frică, dar posedă o substanță de alarmă (de exemplu, la "Serrasalminae") sau nu au nici substanță de alarmă
Ostariofizi () [Corola-website/Science/330519_a_331848]
-
iunie 1964) este un producător de film american, regizor, scenarist, compozitor, autor de benzi desenate și actor. Este fondator al Mutant Enemy Productions și co-fondator al Bellwether Pictures. Este cel mai cunoscut pentru crearea unor seriale de televiziune ca "Buffy, spaima vampirilor" (1997-2003), "Angel" (1999-2004), "Firefly" (2002-2003) și "Dollhouse" (2009-2010), dar și a "Dr. Horrible's Sing-Along Blog" (2008). Whedon este unul din scenariștii filmului "Povestea jucăriilor" (1995), a scris și regizat "Serenity" (2005), a co-scris și produs filmul de groază
Joss Whedon () [Corola-website/Science/330038_a_331367]
-
filmul de groază "The Cabin in the Woods" (2012), a co-scris și regizat adaptarea "Marvel" "Răzbunătorii (The Avengers)" (2012), al treilea film după încasări din toate timpurile. Whedon este notabil și pentru realizarea unor benzi desenate ca "Astonishing X-Men", "Buffy, spaima vampirilor", "" și "Runaways", multe din lucrările sale obținând un statut de cult (idol). A câștigat Premiul Hugo și Premiul Nebula pentru cel mai bun scenariu dramatic, Premiul Saturn pentru cel mai bun regizor. Joseph Weedon s-a născut la 23
Joss Whedon () [Corola-website/Science/330038_a_331367]
-
dar acești militari nu au fost aprovizionați corespunzător. Comitele (prefectul) de la Aiud informa în ediția 4 septembrie a ziarului Unirea că "atacul României e reținut pe toată linia. Situația s'a îmbunătățit în mod simțitor și nu este motiv de spaimă și de refugiare în ruptul capului." După predarea la 6 septembrie a trupelor române care au pierdut în Dobrogea Bătălia de la Turtucaia, la 15 septembrie, Consiliul român de război a hotărât să oprească ofensiva în Transilvania și să se concentreze
Ofensiva Armatei României în Transilvania în 1916 () [Corola-website/Science/330254_a_331583]
-
la ceva (obiect sau persoană care îi place) îi pricinuiește o pagubă. Întrebarea dacă ochiul lui secretă o substanță invizibilă ca otrava din ochiul viperei n-a fost lămurită, fiind doar probabil că așa stau lucrurile. Ochiul anumitor animale insuflă spaimă; al viperei, al șopârlei gecko. Din cauza deochiului pot să piară vitele. ‘Mă adăpostesc lângă Dumnezeu de frica răului pe care-l pricinuiește invidiosul, atunci când e stăpânit de invidie. Profetul a spus: ‘Ayn (ochiul) este o realitate’. Există mijloace de apărare
Hamsa () [Corola-website/Science/329026_a_330355]
-
face cunoscut femeii și motivul necesității sacrificiilor: trofeele ajută la dezvoltarea unor fetuși în burta a trei animale împăiate. Șocată de absurditatea teoriilor debitate de Georges, Sarah încearcă să fugă din casă, dar este oprită de "spiritul animalelor". Înnebunită de spaimă, ea încearcă să dea foc casei și să distrugă animalele presupus gravide, moment în care are parte de un nou șoc: din burta acestora ies la lumină trei creaturi incomplet dezvoltate, care se ascund în casă. În următoarele zile, una
Haita (roman) () [Corola-website/Science/329040_a_330369]
-
Andrei și Alberta se destramă. După ce a fost eliberată din închisoare, Alberta se duce la locuința ofițerului Mureșan și află că acesta a fost găsit spânzurat și adus acasă în sicriu închis, după ce trăise ultimele luni într-o stare de spaimă patologică ca urmare a unor amenințări primite de la persoane necunoscute. Asistenta se duce apoi în cimitirul unde fuseseră înmormântați eroii Revoluției pentru a-i aduce un omagiu tânărului ucis la spital. Ea îl întâlnește acolo pe tatăl băiatului, un general-maior
Stare de fapt () [Corola-website/Science/329046_a_330375]
-
de întuneric. Pe scurt, o sculptura meteorologică poate vinde, printre altele, o modalitate de a vedea chiar și în întuneric.<br> La celălalt capăt, mai putin glorios, certitudinile noastre, deconstruite, abandonează rând pe rând cuvintele, apropiindu-ne de clipă de spaimă, de ceea ce nu putem vedea sau zărim doar în inconfortabil, în întuneric și vis, doar în umbrele geometriei iraționabilului, a nelimitării, incalculabilului, sublimului indescifrabil și participării la neant, când începem să devenim ceea ce privim. <br>” Liviana Dan despre Romelo Pervolovici
Romelo Pervolovici () [Corola-website/Science/329076_a_330405]
-
plan poate fi recunoscută, după o „atât de îndelungată absență” de pe platouri, Adela Mărculescu), iar „carnea de tun” o formează cascadorii români care își arată limitele interpretative: „mor”, toți, scuturați de aceleași spasme epileptice care provoacă mai degrabă hazul decât spaima. Coproducătorul român pare a fi întreprinzătorul concern Media Pro care nu pierde ocazia, în cea mai tensionată secvență, de a face publicitate promptitudinii jurnalului PRO TV.”"
Dușmanul dușmanului meu () [Corola-website/Science/328472_a_329801]
-
„Sfinxul”, tradusă inițial „Sphinxul”, (în ) este o povestire scrisă de Edgar Allan Poe și publicată în numărul din ianuarie 1846 al revistei "Arthur's Ladies' Magazine". Povestirea relatează o iluzie optică care-i creează protagonistului o spaimă uriașă din cauza credinței în superstiții. În timpul unei epidemii de holeră ce avea loc la New York, protagonistul acceptă invitația unei rude de a petrece două săptămâni cu ea în vila sa elegantă de pe malul râului Hudson, lângă un deal împădurit ce
Sfinxul (povestire) () [Corola-website/Science/334176_a_335505]