9,222 matches
-
la întîrziatul leninism iliescian, ceva se vede totuși cu ochiul liber. Și numește exact actuala stare de spirit impusă de puterea criptocomunistă instalată după '89. Dacă imediat după lovitura de stat (alintată leninist revoluție), staffurile securist-partinice au trăit momente de spaimă și derută, iată că după cincispreze ani de asiduă lucrare subterană lucrurile intră în normal. În normalul avut în vedere de staffuri. De ce, așadar, nu ar veni acum și punerea moțului?! Asta și face acest personaj fără de care România postdictatorială
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
e sfîșiat de supersonice negre, în tandem asurzitor, de joasă altitudine, pe cînd în înalturile tăcute, avioane minuscule desenează, pe același cer, dîre albe, duble: senzație ambiguă, de securitate, asigurată de statutul cu atîta greutate NATO, dar și de vagă spaimă în mijlocul unei lumi pîndite mereu de agresivitate. Dacă așa stau lucrurile sus, aici, jos, motocicliști din pelicule horror sparg, în grupuri demente, liniștea bulevardelor, făcînd parte din alt regn. Nu. Pe terasa de lîngă podul Wilson, cu vehicule în repaus
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Băsescu. Dar este. Și, paradoxal, asta face farmecul insolit al momentului. Ce fascinant ar fi fost ca, după jumătatea de secol proletar, să vină la putere cum se întîmplase o întreagă istorie a României moderne burghezia. Nu cea care băga spaima (doctrinară) în sărăntocii ajunși la cîrmă prin tancurile rusești, ci eficienta clasă de respirație europeană, făuritoarea de drept a statului numit Regatul României. Un prim upercut în figura indigestă a comunismului remanent îl plasase, cu perspicacitate, singularul Constantinescu, chiar numai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mirabilul a fost expulzat, iar coordonata fantastică a ajuns consonantă cu creațiile și cu spiritul popular românesc. Ca și în legendele hagiografice, sacrul canonic (dogma și gândirea religioasă) este înlocuit de mit și de fabulos într-un epos eliberat de spaimă, mai aproape de umanitatea profană care își savurează cu încântare fantezia, dedublându-se (autor−lector) pentru a mima, ludic, mirarea. Până la "vesela Apocalipsă" din Țiganiada lui Ioan Budai-Deleanu drumul nu mai este atât de lung. Exorcizarea fricii de necunoscut atenuează în
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
imaginarul s-au manifestat permanent. Oare afirmarea și negarea imaginii sunt cauzate mai curând de dorința/de frica de oglindire în ea a ființei și a chipurilor alterității sale? Este posibil ca aspectele controversate ale imaginarului să fi apărut din spaima în fața necunoscutului, din noi și din ceilalți? Tot paradoxal, el, imaginarul colectiv, își continuă istoria. Addenda Speculum memoriæ În memoria profesorului Dan-Horia Mazilu (20 aprilie 1943 - 16 septembrie 2008) Careul singurătății. Despre puterea medievală 28 Dacă în spectacolul politic din
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
făcut mi-a fost”, Diplomata din Vădeni, Doctorul și baba). Precum nefericita mamă din schița Izbăvirea blăstămului, care, având o fată mută și cu mintea inertă, își explică tragedia prin lucrături haine ale soartei: „întâlnitura”, „pocitura”, „strigătura”. Dincolo de astfel de spaime primitive, zbuciumul atinge, literar vorbind, cote de dramatism. Dacă în narațiuni ca acestea intervine și plăsmuirea, în schițele și nuvelele lui P. faptele parcă ar fi înregistrate pe viu (Moș Ion Postelnicul, În Măstăcani, fragment din romanul, anunțat dar neapărut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
alt document de arhivă, de utilizare populară, dar de proveniență cultă (vulgarizat), având ca scop, între altele, și menținerea bună a inteligenței. * Mentalitatea magică a fost puternic înrădăcinată în Moldova iar forța magismului era privită cu o seriozitate generată de spaime de supranatural și de necunoscut. Au circulat legende moldovene care stabileau relații de quasi egalitate între vrăjitoare și divinitate. Ecouri ale acestei mentalități se mai mențin încă, deși sub forme atenuate, acomodate timpului. Astfel, sunt încă obișnuite și numeroase reclamații
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Mina: (presată, înfricoșată) Jur! Ilie: Nu, nu așa. Nu te cred. Jură! Altfel... Mina: (fără ieșire) Jur! Ilie: Nu te cred. Mai din inimă! Mina: (concentrîndu-se, dorind să găsească tonul convingător) Jur! Jur! Jur! Jur! (pe față i se citește spaima și din nou reclamă o stare de rău. Fuge în baie.) Ilie: Iar începi cu vomatul ăsta! (rămîne în aceeași tensiune. Reintră Mina; se îndreaptă spre Ilie, îl privește mult în ochi.) Mina: Bine. De azi înainte unu și cu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
istoric, vizează slăbiciunile și rătăcirile unei colectivități cu vocația resemnării. Cîți au crezut sau, pentru confortul lor interior, s-au prefăcut a crede "cacealmaua" cu "bau-bau-ul" roșu? Porecliții au știut, cu geniul lor malefic, să exploateze și să întrețină această spaimă. Supuși au tăcut răbdat, chitind că răul din lăuntru e mai puțin nociv decît cel dinafară. Prostirea asta vine, așadar, din frică. Și tot așa umilirea. Iar de la umilință la prostituare nu-i decît un pas. Un pas de dans
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
au rezolvări; scena cu pokerul e în sine nu se leagă cu restul; e necesară o reducere a piesei... AL. ȘTEFĂNESCU, critic literar: Tematica e frecventă în dramaturgia actuală; se încadrează în social-moral; cheia piesei stă în finalul sub semnul spaimei; toate personajele sînt culpabile; foarte bine construită chiar de la început -, toate dialogurile avînd sens; apariția vecinilor este justificată logic; bine mînuit dialogul sigur, cu umor nefacil; gradat spre grav amar tragic chiar... C-TIN DINULESCU, actor: Foarte bun textul pune
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
dialogurile avînd sens; apariția vecinilor este justificată logic; bine mînuit dialogul sigur, cu umor nefacil; gradat spre grav amar tragic chiar... C-TIN DINULESCU, actor: Foarte bun textul pune în discuție condiția umană; forțele din afară nu corectează, ci lasă spaimele în sufletele celor culpabili; e o arie de investigație foarte largă; o piesă deosebită. HORIA DELEANU, scriitor-teatrolog: ...prea lungă scena cu pokerul, sau dialogul Val-Alex (de la început), și ultimul tablou, în care sînt prea multe explicații; bună lovitura cu manechinele
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
autorului-actor este serios, temeinic argumentat ca propunere regizorală, elocvent (deși cu oarecare ostentație) sub raport scenografic, susținut cu profesionalism bine temperat în interpretare. Regulamentul de bloc este o parabolă despre degradarea, pînă la dezintegrare, a verticalității civice sub imperiul fricii. Spaimele individuale, care se înmănunchează apoi în spaime colective, sînt decodate, în premiera noastră, prin grila efectelor agresiunii și autoagresiunii. Dacă agresiunea este înțeleasă ca prezență amenințătoare, ca inserție violentă a unei sau a unor voințe exterioare, urmărind să se substituie
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
regizorală, elocvent (deși cu oarecare ostentație) sub raport scenografic, susținut cu profesionalism bine temperat în interpretare. Regulamentul de bloc este o parabolă despre degradarea, pînă la dezintegrare, a verticalității civice sub imperiul fricii. Spaimele individuale, care se înmănunchează apoi în spaime colective, sînt decodate, în premiera noastră, prin grila efectelor agresiunii și autoagresiunii. Dacă agresiunea este înțeleasă ca prezență amenințătoare, ca inserție violentă a unei sau a unor voințe exterioare, urmărind să se substituie existenței și exprimării libere a ființei umane
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
metaforă a ceea ce se numea pe vremuri "umanism socialist" grija omului față de om care însemna, în fond, agresarea și sufocarea omului de către om! Al doilea nivel e de adîncime, dramaturgul sondînd în ființă, în straturile subconștientului, acolo unde bîntuie fantomele spaimei, acolo unde rațiunea nu are bilet de liberă circulație. Și cum "somnul rațiunii zămislește monștri", transferul din real în imaginar, în oniric se produce pe neobservate, "binevoitorii" vecini de bloc ai profesorului devenind creaturi suprarealiste, întruchipări grotești ale fricii funciare
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
unde rațiunea nu are bilet de liberă circulație. Și cum "somnul rațiunii zămislește monștri", transferul din real în imaginar, în oniric se produce pe neobservate, "binevoitorii" vecini de bloc ai profesorului devenind creaturi suprarealiste, întruchipări grotești ale fricii funciare, ale spaimelor acumulate pe traiectoriile unei vieți de supunere lașă, de compromisuri și alinieri obediente. Sub agresiunea acestor făpturi goyești, viața de familie a profesorului devine un infern, iar, iar ființa lui e supusă unei devastări catastrofale. Peste toate acestea, piesa lui
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
aruncă propria lașitate și prea marea noastră deschidere spre compromis și obediență; concluzia descurajantă că ne aflăm într-un fel de cerc vicios în care realitatea dură și absurdă rămîne victorioasă, oricît am încerca să izgonim din noi înșine fangtomeel spaimei; concluzia că omul contemporan e condamnat să eșueze în grotesc dacă nu are tăria și curajul să-și asume riscul de a sări pe fereastră așa cum face tînărul Alex -, singurul mod de a evada din blocul tuturor interdicțiilor abil drapate
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
cînd colo, furișînd insinuări despre "puritatea" conjugală ultragiată și invocînd la tot pasul cu argumente de substanță totalitară "ordinea și legea", care tolerează iubirea, dar, amendament monstruos: o "iubire cu limite". El 1: (în stupoare, ca într-o anticameră a spaimei, privește după Ea 2, apoi, cu un soi de grabă, adună manuscrise și le bagă în sertar pe care îl închide cu cheia; alte hîrtii le ascunde prin toate buzunarele). Sigur că da... intimitatea are limite... pentru că dacă nu le
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
a început să se întunece Specialiștii în diversiuni s-au priceput să infesteze Golănia cu tot soiul de "curve, bătăuși și toxicomani", prostimea a fost lesne păcălită cu ieftine momeli și alte tertipuri, mafioții postdecembriști, emanați din vechile structuri, speculînd spaimele obscure (îndelung cultivate), inerțiile de percepție ale masei ignare. Din mascaradă în mascaradă, treburile fură dirijate pe făgașul dorit de jupînii care, în loc să tragă, sfidător, foloase de pe urma "tranziției", ar fi trebuit să dea socoteală. Cînd colo, ce să mai vorbim
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
vom deveni mâine... Aud, văd, înțeleg (și nu-nțeleg), și mi se face frică... Oare chiar putem construi un viitor fără a înțelege cum ne-am trăit trecutul?! Pentru că, iată, acest trecut, pe care chiar dacă vrem să-l eludăm din spaimă sau din confort moral, are efecte și acum, după aproape douăzeci de ani de la revoluție; și încă efecte grave și deformate. * * * Împreună cu personajele acestei piese, am refăcut parțial, un climat uman adică social, politic în care funcționa minciuna, lașitatea, frica
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
s-au trezit țîncii ăștia, care-au sărit din pemperși direct în jepuri, să facă, vezi Doamne, ordinea morală, adică să ne pună la zid pe noi, adică pe cei care am tăcut, am mințit, am îndurat toate umilințele și spaimele, care am făcut toate concesiile ac să-i putem crește pe ei, ca să le putem da de mîncare, și carte, și haine, și casă... Vin ei și-mi scot sufletul, și mi-l pun pe tarabă... la un loc cu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
înțeleagă pe un curajos? Poate un altruist să înțeleagă un egoist? Există aici o problemă de principiu. Presupunem că psihicul nostru reprezintă la nivelul potențelor sale o realitate constantă. În anumite condiții, fiecare dintre noi poate fi cuprins de o spaimă patologică, paralizantă. Fiecare dintre noi poate să manifeste, în anumite condiții, un curaj dus dincolo de marginile instinctului de conservare. Fiecare dintre noi, în anumite condiții, poate să manifeste o stare mentală patologică. Problema este însă dacă putem să simulăm, să
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
BĂTRÂN ȘI BAIAZID Mircea cel Bătrân, domnul Țării Românești, a domnit Între anii 1386 și 1418. Dârz apărător al pământului strămoșesc, Mircea cel Bătrân, În fruntea poporului său, a rezistat celei mai mari Împărății din vremea aceea, Împărăția turcească. Ajunși spaima popoarelor, turcii se credeau de neînvins, iar sultanii lor, plini de Îngâmfare, se visau cuceritorii lumii. Numai că, la Dunăre, s-au izbit de zidul de nepătruns ridicat În calea lor de strămoșii noștri, conduși de voievozi cu dragoste de
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
Așezat pe un butuc, sub stejarul cel rămuros, Stefăniță a prins a l judeca strașnic, Întrebându-l: de ce-i calcă țara? de ce ucide copii? de ce dă foc satelor? Nu se pot apuca năvălitorii de munca pământului, să nu mai fie spaimă pentru țara Moldovei? Întrebându-l, Ștefăniță Își limpezea, de fapt, primejdia tătarilor și necazurile oamenilor. Își strânse pumnii. În lungul obrazului Îi aluneca o lacrimă, Întâia lacrimă de ciudă. Văzuse cu ochii lui sate arzând și carele Moldovei În pribegie
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
tare III Tătarii năvăleau Într-o trâmbă lungă, și-n urma lor colburile urcau până-n Înălțimi, amestecate cu fumurile satelor aprinse. Cum au ajuns sub stejarul din Borzești, hanul năvălitorilor l-a zărit printre ramuri pe Mitruț , aproape mort de spaimă. Ce-i facem copilului din stejar? a Întrebat un ataman. Tragem În el cu săgețile ? Nu ! a răspuns hanul. Dacă trage careva În el vreo săgeată Îl ucid... De ce ? s-au mirat tătarii. Pentru că pe acest pui de moldovean vreau
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
se creadă biruitori, când deodată se trezesc izbiți În față de oastea Învăpăiată a lui Mihai. Puterea, și mai ales iuțeala atacului neașteptat, Îi oprește În loc; loviturile, care curg ca grindina, le iau văzul. Românii Înaintează spărgând șir după șir, Împrăștiind spaima și neorânduiala În oastea păgână care Începe să dea Îndărăt și să se Învălmășească. Cei din urmă, văzându-se Împinși spre pod, o iau la fugă. Sinan se repede să-i Întoarcă. El răcnește, blestemă și bate În mișei cu
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]