9,583 matches
-
repede, până la Înapoierea lui Milly cu cele necesare spitalizării, totul fiind gata. În a doua zi i-am dat Însă o emoție mai mare, făcând un șoc, cu câteva minute Înainte de vizita ei, În urma unei injecții de gluconat de calciu. Tremura și patul cu mine, deși eram Înconjurat de o grămadă de doctori și asistente, care nu știau ce să-mi mai administreze pentru a mă scoate din starea de șoc. După vreo două săptămâni mi-am reluat activitatea la disciplină
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
îngăduință. O analizăm ca pe o floare, în procesul înfloririi, dar o evaluăm doar când avem certitudinea unor fructe cu greutate. Din această perspectivă privind, spunem că fiecare matur a fost odată copil, că fiecare serios critic "de azi" a tremurat pentru o rimă, a plâns pentru o frunză care părea să cadă cu tot cu cerul plumbuit de toamnă sau a tremurat pentru vreo iubită inconsistentă care lua chip doar în metaforă. Gheorghe Grigurcu e criticul serios care "nu s-a jenat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
greutate. Din această perspectivă privind, spunem că fiecare matur a fost odată copil, că fiecare serios critic "de azi" a tremurat pentru o rimă, a plâns pentru o frunză care părea să cadă cu tot cu cerul plumbuit de toamnă sau a tremurat pentru vreo iubită inconsistentă care lua chip doar în metaforă. Gheorghe Grigurcu e criticul serios care "nu s-a jenat" niciodată de prezența filonului poetic în miezul ființei, de această perpetuă copilărie a sufletului care e poezia, "tatăl cel aspru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
n-aș mai fi ieșit din casă, dacă n-aș fi fost direct implicat în răsturnarea dictaturii. Nu cred că turnătorii, poliția politică, nomenclatura au astfel de probleme de conștiință. Poate, în zilele din finalul lui decembrie '89 să fi tremurat, dar nu că aveau mustrări de conștiință, ci de frică, plini de spaime că ar putea fi și ei judecați și condamnați pentru războiul de distrugere fizică și morală dus în contra propriei națiuni. Acum ne sfidează și au tupeul să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
președinte de județ într-un sediu al "Casei Albe" din Focșani, fost comitet județean al PCR, cu geamurile sparte de revoluționari, golit de mobilă, covoare, televizoare, furate de țigani pe 22 decembrie, cu bufetul intern devalizat; mâncam un covrig și tremuram de frig, în curent), știind că "mă lucrau pe la spate" (primeau ordine clare de la București, pe care nu mi le spuneau; eu aveam acces la telefoanele TO, securizate, și nu eram căutat de nimeni). Mi-am făcut datoria "ca președinte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
acea scenografie ostentativă a puterii, toată viața am rămas cu această spaimă de autoritate, până la o vârstă matură, când vedeam un milițian sau polițist pe stradă, orice uniformă, militară, de pompieri, inclusiv CFR, roșeam tot la față și începeam să tremur de departe, iar în dreptul lor mă fâstâceam de-a binelea, împleticindu-mi pașii, astfel că întotdeauna mă legitimau, cerându-mi actele și întorcându-le pe toate fețele, simțeau instinctiv că nu e ceva în regulă cu mine și nu-și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mea Am deschis, Și am văzut Un străin Necunoscut M-a privit, Cu ochii senini Și m-a-ntrebat De pot să-l primesc Să-i dau ceva... Că nu are pe nimeni. Am stat și l-am privit, Desculț și Încă tremuram Ochii cu lacrimi avea Și..... l-am poftit El, a dispărut... Și mi-a lăsat, În inima mea Un Duh ce nu-l pot uita. Și m-a cuprins... O jale cu lacrimi amare. De atunci plâng și Întreb Cine
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
ca un mielușel Și-au pornit asupra Lui Cu tot felul de minciuni. Cu minciuni să-L răsplătească Pe Iisus să-L Răstignească! Când Iisus sufletul și-a dat Mari minuni s-au Întâmplat Cerul s-a Întunecat Pământul a tremurat Zidu-n templu s-a crăpat! Iar la natura s-ontristat. Astăzi lumea e grăbită Nu le pasă ce se-ntâmplă Dacă mergi pe stadion Acolo e mult popor. Cu grămada se duc toți Că-i Duminică sau post, Socoteală nu țin
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
zile. Douăsprezece ore ar fi ușor. Douăș’patru de ore ar mai merge, dar cinci pînă la opt zile e prea mult. M-am Întins pe bancheta strîmtă de lemn, Învîrtindu-mă de pe o parte pe alta. Tot corpul mă ustura, tremurînd tumefiat - carne congelată de marfă În agonia dezghețului. M-am Întors pe burtă și un picior mi-a alunecat de pe banchetă. M-am Întins În față și marginea rotunjită a băncii, tocită de frecarea cu pînza, mi-a alunecat printre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
e și o problemă fizică. Omul ăsta e bolnav. S-a Întors spre o soră și a cerut trei miligrame de morfină. În timp ce duba se hurduca pe drumul de Întoarcere spre secție, am simțit morfina răspîndindu-mi-se prin celule. Stomacul Îmi tremura și-mi chiorăia. CÎnd ți-e foarte rău, o injecție Îți pune Întotdeauna stomacu-n mișcare. Forța mea obișnuită mi-a revenit În toți mușchii. Mi-era foame și somn. În dimineața următoare, pe la unșpe, a venit un tip care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cu mîinile sîngerîndu-mi de la zgîrieturi. Animalul s-a eliberat și a fugit În dulap, de unde Îl auzeam gemînd și mieunînd terorizat. - Acum o s-o termin pe nemernică, am zis, apucînd un baston pictat și gros. Sudoarea-mi curgea pe față. Tremuram de excitare. Mi-am lins buzele și am pornit spre dulap, atent să-i blochez orice tentativă de evadare. În acest punct a intervenit femeia mea și am lăsat jos bastonul. Pisica s-a tîrÎt afară din dulap și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Ai spus-o sau doar ai gîndit-o? După zece zile din cura asta, mă degradasem În mod șocant. Hainele mi-erau pătate și rigide de la băuturile pe care le vărsasem pe mine. Nu făcusem baie deloc. Pierdusem din greutate, mîinile-mi tremurau, răsturnam mereu ceva, mă-mpiedicam de scaune și cădeam. Dar păream să am o energie nemărginită și o capacitate de a consuma alcool pe care Înainte n-o avusesem niciodată. Sentimentele mi se revărsau peste tot. Eram de o sociabilitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
ce m-a speriat. Mi s-a părut că am auzit dedesubt un zgomot slab. „E cineva-n casă”, am zis cu voce tare și-am știut imediat că așa e. Mi-am luat carabina calibrul 30 din dulap. MÎinile-mi tremurau. Abia am reușit să-ncarc pușca. Am scăpat mai multe cartușe pe podea pînă să reușesc să bag două În Încărcător. Genunchii mi se Înmuiau sub mine. Am coborît și am aprins toate luminile. Nimeni. Nimic. Tremuram Îngrozitor, și pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
din dulap. MÎinile-mi tremurau. Abia am reușit să-ncarc pușca. Am scăpat mai multe cartușe pe podea pînă să reușesc să bag două În Încărcător. Genunchii mi se Înmuiau sub mine. Am coborît și am aprins toate luminile. Nimeni. Nimic. Tremuram Îngrozitor, și pe deasupra mi-era rău de la lipsa drogului! „De cînd nu m-am mai injectat?” m-am Întrebat. Nu-mi aduceam aminte. Am Început să răscolesc prin casă după marfă. Cu ceva vreme-n urmă dosisem o bucată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
s-a dizolvat. Cocaina nu se Încălzește niciodată. Am adăugat puțină coca pe un vîrf de cuțit și ea s-a dizolvat instantaneu, ca zăpada În apă. Mi-am Înfășurat o cravată uzată În jurul brațului. Respiram greu, incitat, și mîinile-mi tremurau. - Înfige-o, Ike, te rog. Ike Bătrînu’ a apăsat delicat cu degetul de-a lungul venei, ținînd pipeta fixată cu degetul mare. Ike era bun. Abia dac-am simțit acul pătrunzînd În venă. Un sînge roșu Întunecat a țîșnit În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
de 21 noiembrie, Ionel ne cheamă la telefon, mama nu putea vorbi, eram singură cu ea acasă. Ne-a anunțat că germanii vor intra a doua zi în București, să facem rezervă de apă. Vorbea cu fraze scurte și îi tremura glasul. Mama și cu mine plângeam. L-am asigurat că îi așteptăm cu bine, să fie fără grijă. Când i s-a stins vorba, mi s-a părut că intrăm în întuneric, izolați de ai noștri, fără știri, fără de nici o
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mine este o cinste ca bărbatul meu să fie arestat, căci de n-ar fi un om de seamă(Vornehmer Mann. (N.a.)) ar fi liber.“ Mă uitam așa de urât la el, mi se zbârlise părul pe mine și îmi tremurau mâinile, încât n-a mai zis nimic, a plecat și n-a mai revenit. Casa trebuie să i se fi părut unheimlich(Neliniștitoare (germ.).) și a preferat să renunțe la cusăturile cu mătase roșie. Aceste scene se repetau, mereu și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
la ușă, interzicându-i orice comunicație cu exteriorul, și au pornit după numirea oficială. Într-acest timp, Didina Cantacuzino și Zoe Romniceanu, aflând de scandal, au sosit la fața locului, au pătruns cu forța, au găsit pe Konon plângând și tremurând de a se vedea prizonier și asigurând că nu știa pe Mariu T. catolicit. Ele l-au pus să jure că nu va mai subscrie nimic până nu va vorbi cu ele și au alergat la Marghiloman. Acesta prezida comitetul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ne spuse că au golit Hotelul Majestic pentru internări noi. Se vorbea de 5 000 de persoane importante care trebuiau trimise în Germania sau Austria dacă nu vor reuși în tratativele ce ar face cu Moldova pentru schimbul lor. Eu tremuram ca printre cei dintâi să nu fie și Costache, care slăbise în chip îngrijorător, nu mai cântărea decât 55 de kg, tușea, avea căldură și dureri în piept, brațe și spate. El bănuia o angină de piept. Nu dormea toată
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
călca în casa de sus. După puțin timp, prima serie de germani plecă, luând cu ei șase lăzi mari, nu se știa cu ce le încărcaseră. După ei s-ar fi stabilit acolo un nepot al lui Mackensen, maiorul Stockmann. Tremuram pentru bibliotecă, de care Gheor ghiu nu ne pomenea în scrisoarea lui. Internarea noastră nu depindea atât de poliția din București, cât de poliția secretă din Berlin, al cărei reprezentant la noi era graful Addelmann, găzduit la d-na Maria
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
luă ziua-bună. I-am repetat părerea ce o aveam de internarea noastră, dar i-am mulțumit pentru chipul amabil în care și-a îndeplinit ingrata misiune. Mâna ce mi întindea însă nu am luat-o, spre încremenirea maicei starițe, care tremura înaintea lui. Rămânând singură cu ea, i-am vorbit prietenește și i-am spus că sprijinul ei ne va fi prețios. Pe urmă m-am dus în casă la mine. Germanii rechiziționaseră casa maicei starițe, peste drum de stariție. Era
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ce emiteau sunând, după cererea Mitropoliei. M-am suit la ei. Când ne-am coborât, am fost cu toții în biserică să copiem inscripțiile de pe icoane. Pe cele mici și candelele mai frumoase le ridicaseră și le ascunseseră. Biata stariță plângea, tremura, la fiecare se oprea, o săruta cu foc. Își făcea cruce, le mângâia: „Mă cunoști de când eram copilă, uite așa de mititică. M-ai văzut crescând. Și acum vor să te ia! Ce-ar zice biata Maică? Ea te-a
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
urgia lui Dumnezeu. Lipsa de conducere ca să aibă atitudine comună și impozantă le-a lipsit cu totul, căci preoții s-au mulțumit să arate Ausweiss-ul pentru interzicerea rechizițiunilor în mănăstire și să facă cu ofițerul formalitățile de cancelarie. Câte trei tremurau de frică. Până atunci barbarii din clopotniță loveau cât puteau bie tele clopote, care se spărgeau dând din ele sunete adânci și puternice, păreau că plâng de durere și de jale la fiecare bucată ce cădea. Alții aruncau sfărâmăturile din
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cu noi și ne-a spus că Eszterhazy a succedat lui Tisza, că Ionel a refuzat pacea fără anexiuni, că germanii sunt furioși. Venise, așa-zis, pentru a cumpăra stofe de la mănăstire. N-avea însă nevoie de pretext, căci germanii tremurau înaintea oricărui elvețian, la discreția cărora erau pentru schimbul prizonierilor pe frontul occidental și tratative de orice fel. Wangler ne spuse că, grație lui, stabilimentul și băile de la Govora erau intacte, pe când cele de la Călimănești erau cu totul distruse. Avea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
lui alterna din lagăr la spital și din spital în lagăr. Crăciunul și Paștele le-a petrecut în pat, un popă rus le-a făcut slujba de sărbători. În lagăr locuiau 100 într-o baracă neîncălzită pe gerul cel mare, tremurau toată noaptea, deși aveau două pături de om. La 15 zile le dădea baie sau, mai bine zis, duș. După ce îi despuiau, îi băgau sub stropitoare și îi lăsau să tremure goi până ce le aduceau hainele și rufele lor de la
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]