11,591 matches
-
cea mare a regelui Filip al V-lea al Spaniei și a celei de-a doua soții Elisabeth Farnese. Mama sa era moștenitoarea Ducatului de Parma. În momentul nașterii sale, Mariana Victoria era a patra în linia la succesiune la tronul Spaniei. În 1721, Infanta a fost logodită cu verișorul ei primar Ludovic al XV-lea al Franței. Cuplul trebuia să se întâlnească pe "Île des Faisans" (Insula Faisans) unde se întâlniseră strămoșii lor comuni, Ludovic al XIV-lea al Franței
Infanta Mariana Victoria a Spaniei () [Corola-website/Science/317579_a_318908]
-
1643, Ioan Cazimir devenise membru al Societății lui Iisus și primise titlul de cardinal. Cu toate acestea, Ioan Cazimir a revenit în Polonia în 1646 și, după ce a renunțat la titlul de cardinal pentru a putea participa la alegerile pentru tronul de la Varșovia. El a fost ales rege în 1648. O parte a nobilimii îl considerau însă pe regele Suediei Carol Gustav (vărul lui Ioan Cazimir) drept moștenitorul legitim al tronului polono-lituanian. Numeroși membri ai șleahtei, (precum cancelarul-adjunct Hieronim Radziejowski și
Potopul (istorie) () [Corola-website/Science/317601_a_318930]
-
titlul de cardinal pentru a putea participa la alegerile pentru tronul de la Varșovia. El a fost ales rege în 1648. O parte a nobilimii îl considerau însă pe regele Suediei Carol Gustav (vărul lui Ioan Cazimir) drept moștenitorul legitim al tronului polono-lituanian. Numeroși membri ai șleahtei, (precum cancelarul-adjunct Hieronim Radziejowski și marele trezorier al Coroanei, Bogusław Leszczyński), îl considerau pe Ioan Cazimir drept un rege slab și l-au încurajat pe Carol Gustav să pretindă tronul Poloniei. Când armatele suedeze au
Potopul (istorie) () [Corola-website/Science/317601_a_318930]
-
Cazimir) drept moștenitorul legitim al tronului polono-lituanian. Numeroși membri ai șleahtei, (precum cancelarul-adjunct Hieronim Radziejowski și marele trezorier al Coroanei, Bogusław Leszczyński), îl considerau pe Ioan Cazimir drept un rege slab și l-au încurajat pe Carol Gustav să pretindă tronul Poloniei. Când armatele suedeze au invadat Polonia, voievodul de Poznań, Krzysztof Opaliński, a predat Wielkopolska (Polonia Mare) lui Carol Gustav. Au urmat o serie rapidă de cedări fără luptă a altor voievozi. Aproape întreaga țară a urmat această tendință, iar
Potopul (istorie) () [Corola-website/Science/317601_a_318930]
-
Constantinopol) a fost fiul împăratului Andronic al III-lea Paleologul și al . Bunicul din partea mamei este contele . Prima soție a fost Elena Cantacuzino și a doua soție a lui a fost Maria de Brabant. A urmat, după tatăl său, la tronul imperiului bizantin în 1341, la vârsta de 9 ani. Între 1347 - 1354 a domnit alături de Ioan al VI-lea Cantacuzino și între 1353 - 1357 a domnit alături de Matei Cantacuzino. După încheierea luptelor cu Cantacuzinii (cu Ioan al VI-lea Cantacuzino
Ioan al V-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317612_a_318941]
-
în 1341, la vârsta de 9 ani. Între 1347 - 1354 a domnit alături de Ioan al VI-lea Cantacuzino și între 1353 - 1357 a domnit alături de Matei Cantacuzino. După încheierea luptelor cu Cantacuzinii (cu Ioan al VI-lea Cantacuzino), a ocupat tronul mult dorit. Ce-i drept, despotul Moreei, Manuel Cantacuzino, s-a separate de Paleolog și a păstrat pentru sine puterea asupra părții bizantine a Peloponesului. La sfârșitul războiului civil dintre cei doi Ioani, Imperiul oferea o priveliște mohorâtă. Tracia, cutreierată
Ioan al V-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317612_a_318941]
-
războiului civil dintre cei doi Ioani, Imperiul oferea o priveliște mohorâtă. Tracia, cutreierată în lung și în lat de detașamente de mercenari, se transformase într-un pustiu, visteria era secătuită, armata nu exista, Constantinopolul zăcea în ruine. Însăși poziția pe tron a lui Ioan V era destul de ambiguă. Foarte repede după întronarea lui, la Constantinopol s-a creat o situație uimitoare pentru evul mediu. Vorba e că Ioan Ioasaf Cantacuzino, în ciuda călugăriei sale, rămăsese, de fapt, la cârma statului. Dacă Ioan
Ioan al V-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317612_a_318941]
-
el a avut de suportat o rușine nemaivăzută: venețienii l-au reținut pe suveranul bizantin și i-au cerut să-și plătească datoriile, amenințându-l cu închisoarea pentru datornici, ca pe cel mai amărât milog. Andronic IV, care rămăsese pe tron ca regent , n-a depus nici un effort ca să-și salveze tatăl. Nefericitul monarh a fost scos din nevoie de fiul său mijlociu, Manuel, despotul Thessalonicului, și de Ioasaf Cantacuzino-ei au adunat suma cerută și, în octombrie 1371, Ioan V a
Ioan al V-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317612_a_318941]
-
Lazăr. Înaintea luptei, sârbul Miloš Obilic a pătruns, dându-se drept transfug, în cartierul general al sultanului și l-a înjunghiat pe Murad I. Acest lucru însă nu i-a salvat pe crestini-bătălia a fost condusă și câștigată de moștenitorul tronului turcesc, care a devenit în acea zi sultan-Baiazid I. Noul suveran al otomanilor era un oștean înzestrat și a fost supranumit Yîldîrîm-Trăsnetul. Baiazid a încetat să-i mai menajeze pe romei și, în 1390, moștenitorul tronului lui Iustinian și al
Ioan al V-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317612_a_318941]
-
și câștigată de moștenitorul tronului turcesc, care a devenit în acea zi sultan-Baiazid I. Noul suveran al otomanilor era un oștean înzestrat și a fost supranumit Yîldîrîm-Trăsnetul. Baiazid a încetat să-i mai menajeze pe romei și, în 1390, moștenitorul tronului lui Iustinian și al lui Vasile Bulgarochtonul, Manuel Paleologul, a fost nevoit să asalteze, împreună cu sultanul, ultimul oraș bizantin din Asia Mică-Philadelphia. La sfârșitul anului 1390, împăratul a ordonat să fie înălțate noi fortificații lângă Poarta de Aur a capitalei
Ioan al V-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317612_a_318941]
-
era rege al Celor Două Sicilii. Fratele lui mai mare Don Felipe a fost sărit de la succesiune din cauza retardului mental și a epilepsiei. În 1788, Carol al III-lea a murit iar Carol al IV-lea i-a succedat la tron. Chiar daca el credea profund în sanctitatea monarhiei și a păstrat aparențele unui monarh absolut și puternic, a luat parte doar pasiv la direcția urmată de guvernul său, și a preferat să se ocupe de vânătoare. Guvernarea a lăsat-o soției
Carol al IV-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/317667_a_318996]
-
său Ferdinand a apelat la Napoleon împotriva ministrului său Godoy, el a stat de partea ministrului său. În 1808, la 19 martie, a abdicat în favoarea fiului său pentru a-și salva ministrul care fusese luat prizonier. Ferdinand a urcat pe tron ca Ferdinand al al VII-lea însă nu avea încredere în Napoleon care avea 100.000 de soldați în Spania în acea vreme. Carol al IV-lea a devenit prizonier al lui Napoleon în Franța și, mai târziu, a revenit
Carol al IV-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/317667_a_318996]
-
în Spania în acea vreme. Carol al IV-lea a devenit prizonier al lui Napoleon în Franța și, mai târziu, a revenit asupra abidicării sale și a abdicat la 5 mai 1808 în favoarea lui Napoleon. Napoleon l-a pus pe tronul Spaniei pe fratele său Joseph Bonaparte. Carol a fost internat la castelul lui Talleyrand în Valençay. A acceptat o pensie de la împăratul Franței și și-a petrecut restul vieții între soția sa și Godoy. În 1812, în cele din urmă
Carol al IV-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/317667_a_318996]
-
-lea. Ecaterina, fiica cea mare, nu a fost acceptată din cauza soțului ei, Ducele de Mecklenburg, care nu prezenta încredere. Sora ei, Ana, văduva Ducelui de Courland, a fost considerată ușor de manevrat politic. Consiliul Suprem Regal i-a oferit Anei tronul cu anumite condiții. Ea nu avea voie să se recăsătorească, nici să numească un succesor iar Consiliul va continua să conducă afacerile guvernului. La 25 februarie 1730 ea a semnat condițiile, apoi a rupt documentul și și-a anunțat intenția
Ana a Rusiei () [Corola-website/Science/317670_a_318999]
-
guvernare represivă și rapace, dominată de germani. Istoricul rus Kliucevski din secolul XIX a scris că "...Rusia a fost năpădită de nemți la fel cum se împrăștie gunoiul dintr-un sac cu găuri, au infestat curtea, s-au îngrămădit în jurul tronului și au înșfăcat posturile cele mai bine plătite din administrație." Cercetările recente ruse relevă însă că de fapt procentul de generali străini din armata rusă a scăzut în timpul domniei Anei. Deși Biron era iubitul Anei și Mare Șambelan, el nu
Ana a Rusiei () [Corola-website/Science/317670_a_318999]
-
permisiunea lui Jean-Baptiste Lande să întemeieze prima școală de balet din Rusia. Biron care a devenit Duce de Courland în 1737, spera să-și consolideze poziția căsătorindu-și fiul cu nepoata Anei, Ana Leopoldovna. În 1731 împărăteasa a decretat că tronul va fi moștenit de copilul Anei Leopoldovna, indiferent de sexul copilului. Ea l-a ales pe Anton Ulrich, Duce de Brunswick-Wolfenbuteel drept soț al nepoatei sale și cei doi s-au căsătorit în 1739. Țarina a fost încântată în 1740
Ana a Rusiei () [Corola-website/Science/317670_a_318999]
-
până în vara lui 1416); sub conducerea lui a fost restaurat Hexamilion-zidul cu turnuri, care închidea, din vremuri de demult, Istmul. În anul 1421, Constantinopolul a sprijinit pretențiile dinastice ale lui Küçük Mustafa, fratele sultanului Murad II, care tocmai urcase pe tron. Aceasta a fost o mare greșeală din partea lui Manuel II și a asociatului său, Ioan VIII. Mustafa, zdrobit și făcut prizonier, i-a arătat pe ei ca instigatori ai rebeliunii și sultanul, mâniat, s-a apropiat, în iunie 1422, cu
Manuel al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317671_a_319000]
-
(în limba rusă: Царство Русское, "Țarstvo Russkoe") a fost numele și forma oficială de guvernarea a Rusiei între urcarea pe tron, asumarea titlului de țar de către Ivan cel Groaznic în 1547 și fondarea de către Petru cel Mare a Imperiului Rus în 1721. Anumiți cercetători ruși consideră că propagarea termenului Țaratul Moscovit în Europa Occidentală a fost un rezultat al politicii Poloniei
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
externă a lui Ivan cel Groaznic a avut un efect devastator asupra Rusiei și a dus la o perioadă de lupte sociale și război civil, așa numitele "timpuri tulburi" ("Smutnoie vremya", 1598-1613). Ivan al IV-lea a fost urmat pe tron de fiul său, Fiodor, care era debil mintal. Puterea în stat era deținută de cumnatul țarului, boierul Boris Godunov (cel care a abolit tradiția „zilei lui Iuri (Sfântul Gheorghe)”, singura zi a anului în care țăranii legați de pământ puteau
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
secetoși și de foamete în perioada 1601 - 1603, a izbucnit răscoale populare. În această perioadă a apărut un uzurpator care a pretins că este țareviciul Dmitri, fiul lui Ivan cel Groaznic, care era mort încă din 1591. Acest pretendent al tronului, Falsul Dimitrie I, a primit sprijin din partea Poloniei și a pornit în marș spre Moscova, câștigând aderenți în rândul anumitor familii boierești și a claselor de mijloc. Unii istorici au făcut speculații cu privire la implicarea lui Boris Godunov în această criză
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
și a iobăgirii treptate a țărănimii, lupta împotriva puterii țarului era dusă cu jumătate de măsură. Rușii nemulțumiți nu aveau practic nicio alternativă la autocrația țarului și tot ce puteau face era să se alăture aventurierilor care încercau să ocupe tronul. În această perioadă tulbure, toate încercările facțiunilor boierești se limitau la încercarea de obținere a unei oarecare influențe asupra autocratului aflat la putere, sau la încercarea de plasare a propriului candidat pe tron. În atmosfera tulbure în care familiile boierești
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
se alăture aventurierilor care încercau să ocupe tronul. În această perioadă tulbure, toate încercările facțiunilor boierești se limitau la încercarea de obținere a unei oarecare influențe asupra autocratului aflat la putere, sau la încercarea de plasare a propriului candidat pe tron. În atmosfera tulbure în care familiile boierești se luptau între ele neîncetat, clasele de jos se revoltau orbește iar armatele străine au reușit să ocupe Kremlinul din Moscova, numeroși ruși au ajuns la concluzia că doar acceptarea absolutismului țarist poate
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
orbește iar armatele străine au reușit să ocupe Kremlinul din Moscova, numeroși ruși au ajuns la concluzia că doar acceptarea absolutismului țarist poate asigura ordinea și unitatea în Rusia. Timpurile tulburi au cuprins un război civil, în care luptele pentru tron au fost complicate de mașinațiunile complicate ale facțiunilor boierești rivale, intervenția puterilor vecine, Polonia și Suedia și numeroase răscoale populare. Falsul Dimitrie I a fost detronat și garnizoana poloneză care îl apăra a fost alungată, iar boierul Vasili Șuișki s-
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
puterilor vecine, Polonia și Suedia și numeroase răscoale populare. Falsul Dimitrie I a fost detronat și garnizoana poloneză care îl apăra a fost alungată, iar boierul Vasili Șuișki s-a proclamat țar în 1606. Vasili a încercat să-și asigure tronul aliindu-se cu suedezii, ceea ce a dus în cele din urmă la izbucnirea Războiului ingrian. În conflictele interne au intervenit din nou polonezii, care l-au sprijinit pe un alt impostor, Falsul Dimitrie al II-lea, s-a proclamat țar
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
în 1634. Regele Poloniei Władysław al IV-lea Vasa, al cărui tată, Sigismund al III-lea Vasa fusese ales de o facțiune a boierilor ruși țar al Rusiei în așa-numitele „timpuri tulburi”, a renunțat la toate pretențiile sale la tronul rus, ca o precondiție a semnării tratatului de pace. Autocrația a rezistat turbulențelor „timpurilor tulburi” și conducerii slabe sau corupte a țarilor în primul rând datorită unei puternice birocrații centrale. Birocrația rusă a funcționat neîntrerupt, indiferent de legitimitatea monarhilor sau
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]