10,305 matches
-
ce zici de asta?”, m-a întrebat. Au apărut și ceilalți. Constat cum, brusc, Mișu a trecut în amintire. B. spune cîteva din ultimele lui glume. Rîdem, apoi, speriați, batem în lemn. Da, ăsta era Mișu: un om cu simțul umorului! După-amiază, ne-am dus toată redacția la el, într-un turn de lîngă stadion, în care eu nu mai intrasem niciodată. Peste trupul său era așezat un giulgiu cu margini aurii și albe și cu steaua în șase colțuri; acoperămînt
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cerut să semnez un „consimțămînt”. Sîntem cinci în salon. S-a înnoptat. Au început să se adune: doi sînt operați, doi, ca și mine, în așteptare. Ascultăm o nouă poveste a morarului, un ins cu imaginație epică și cu ceva umor. Bineînțeles, e vorba despre femei, un fel de prostituate rurale, care cedează repede, ca niște cățele, dar și de văduve amărîte, care „o fac” pentru un tăbîltoc de făină. Ceea ce-i amuză pe ceilalți sînt tertipurile morarului, cît și unele
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
intrigați - mai mult: consternați - de participarea Profesorului la un asemenea „bîlci” (s-a produs îmbulzeală, s-au distrus vitrine, s-au iscat certuri între cumpărători). Pe mine, gestul său nu m-a scandalizat, din contră, i-am savurat abilitatea și umorul. De la primele vorbe, Al. Piru s-a pus sub pavăza recomandărilor date anterior „scriitoarei” de Fănuș Neagu, Mircea Sântimbreanu și Mircea Nedelciu. Ca orice profesor ce se respectă, a comparat, nu fără zîmbet, „romanul” Domnicăi Gîrneață (care mai are în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
adresa lui H. Zalis, după care mi-a spus că acesta a scris în „România liberă” despre Genoiu, lăudîndu-l excesiv: „A întrecut măsura!” A afirmat, de pildă, că G. descinde din Mihail Sebastian, prin preocuparea etică, și că are un umor ce i amintește de Teodor Mazilu. „Mult mai sigur e - l-am prevenit eu zîmbind - că lui H.Z. i s-a promis o rubrică în «Ateneu», și asta explică totul!” *Între „Vechiul Testament” și „Noul Testament” diferența pare revoluționară. Primul consacră
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
rare pe stadioanele noastre”: a șutat în arbitru (Ana Blandiana, îmbrăcată într-un trening ciclamen), deplîngînd apoi, cu exagerări comice, faptul că nu poate să maseze locul lovit: zona pubiană. În fine, după meci, năpădit de admiratoare, a declarat cu umor: „Ce bine-i să fii fotbalist! După o cronică literară nu te sărută nimeni!” Gura lui multă a făcut ca înfrîngerea Albaștrilor să pară mai puțin umilitoare. *Doar printr-un singur mod mă pot considera „poet”: prin faptul că și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cu prototipurile personajelor sale. A glisat, după care, încet-încet, discuția a ieșit din perimetrul literaturii și a intrat în cel al „vieții literare” cu luptele și farsele ei. În felul său bîlbîit dar simpatic, C.ș. a evocat, cu destul umor, vizite, călătorii, scriitori străini și români (Voznesenski, șolohov, Preda), oameni politici (Ion Iliescu, „un lord printre muncitori și țărani”). Anecdotele despre Marin Preda mi s-au părut cele mai reușite. Iată una de a cărei autenticitate e greu să te
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
uitați că (i-a spus el lui Savin) vă urmărește o pisică!” La sfîrșit, i-a oferit o cutie cu o „broscuță mecanică”! Invitat special a fost editorul, Andi Andrieș, dramaturg el însuși, un ins civilizat, abil, reticent, cu ceva umor, spus cu pufneli pe nas și bîlbîieli. Nu s-a dedat la judecăți asupra confraților și nici la promisiuni; dimpotrivă, a invitat la răbdare. Inutil să mai adaug, dibăcia lui n-a fost gustată de cenacliști, persoane impenitente și, nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la altul, pîrpălindu-se, iar cînd a descoperit, a înjurat-o pe C. ca-n „Țara de lut”. Horribile dictu: „Nu i-i rușine? Eu și babele?! Nu vede că are fundul pe la călcîie?” Blîndețea, de care face uneori caz, și umorul, dovedit atunci cînd la mijloc sînt alții, au dispărut. Spre norocul ei, C. era învoită. Altminteri, în fața agresivității lui, ar fi rămas, pentru a o mai cita o dată, „țeapănă și proastă”. Mîine e duminică, zi de reflecție. *În Pages détachées
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
suma acțiunilor”, „sub girul acestor răspunderi”, „mai sînt de finisat unele probleme”, „de realizat o deplasare de accent” etc. Cui folosesc asemenea exerciții de stil lubrefiat? Mi-ar părea rău ca V.M., care în alte situații a dovedit că are umor, să creadă că ele îi atestă nivelul intelectual și-l fac remarcabil. Poate doar în fața unora din strada Cuza Vodă nr. 6! Tot manierism, dar de altă calitate, în cuvîntul ținut de Ovidiu Genaru la vernisajul expoziției lui Vasile Crăiță
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ins satisfăcut de realizările sale. Însă, lucru pe care nu l-am mai auzit, Dej călătorea prin țară cu o mașină blindată avînd alături, pe banchete, pistoale automate cu cîte două încărcătoare. „Cu armamentul ăsta - i-ar fi spus cu umor H. - putem să luptăm 20 de zile”. Grav, Dej i-a răspuns: „Trebuie să fim vigilenți”. Un alt fragment a relatat vizita făcută de Hodja în URSS, înaintea Congresului XX al PCUS. După primire, s-a plimbat cu Hrușciov și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Vindecarea e liniștire și vedere clară. Cred, deci, că nu e vorba de fiziologie, ci de spirit. Cînd scrie, „nenea Jean” se ferește să fie confesiv, direct. În discuțiile obișnuite, el se arată a fi un observator fin, plin de umor al comportamentelor celorlalți, însă „înțepăturile”, malițiile, „spiritele” nu trec în textele sale. Pentru că il est juste milieu et trșs comme il faut, acestea sînt „albe”, „impersonale”, perifrastice, convenționale la modul universitar. Silința de a fi „academic” îi sărăcește firea: omul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nu: se comportă lamentabil, nedemn, parșiv. *Uneori, pentru mine, nostalgia „creației” vizează nu scrierea unei trilogii, ci găsirea unei singure expresii fericite, care să devină mereu citabilă, ceva în genul „ochii sînt ferestrele sufletului”, „a pleca înseamnă a muri puțin”, „umorul e politețea disperării” etc., vorbe ale căror autori sînt de cele mai multe ori ignorați de cei ce le folosesc. Cîți - nu zic dintre cititorii obișnuiți, ci dintre profesori - știu sau se întreabă cui aparțin formule ca „epoca de aur”, „artă pentru
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
anumită distincție. Era cald, prietenos, nu lam văzut niciodată enervat sau ponegrind pe colegi. L-am auzit odată spunându-mi despre un regizor foarte lăudat și sprijinit: „Tu-ți dai seama că ăsta nu cunoaște meseria pe care o face? Umorul lui era fin și gluma de teatru te Înveselea. Îi plăcea să facă glume cu colegii pe care-i aprecia și știau să-i răspundă. De ex., juca cu Doamna Bulandra la Teatrul Regina Maria, acțiunea era că dânsa aștepta
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
-mi place și-am Început alta, mai ascunsă, dar greu de motivat acest nou gând, n-am ce face, căci cealaltă versiune nu-mi mai place. Am mai multe „așchii” pornite dar acest gen de mici Întinderi pretind multă iscusință, umor și adevăr de viață. O să tot ciocănesc, poate va ieși ceva. Ce vești aveți, când credeți că va fi lansarea la București? Eu nu merg acasă decât după Paști, și mi-ar părea rău să nu ne Întâlnim, noi doi
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
În acest an, la 1 octombrie. Era un presentiment? 804 POPA, Vasile G. 1 Fălticeni, 15 feb. 1970 Dragă domnule Dimitriu, Am primit „amintirile” din anii de școală. Le-am citit cu mare plăcere. Sunt savuroase. Sunt străbătute de un umor de calitate și autentic. Îmi Închipui că dacă ați Încerca să vă depănați amintirile din anii de școală ar ieși o treabă bună. Ce spuneți? Deocamdată „Amintirile” trimise vor intra În numărul festiv al revistei școlii 312. Pe aici, unele
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
anișori? Că pe Traiskirchen n-am văzut niciunul. Citești în acest ziar articole fără niciun Dumnezeu, de te și întrebi: cui servesc ele? Nici cititorului, dar nici partidului. Pagina culturală, fără versurile toboșarilor, ar fi acceptabilă. Mica publicitate adeseori suplinește umorul, căci poți citi, de pildă: Pierdut iapă sură, găsitorului bună recompensă. Pe ultima pagină știri externe, trei-patru știri cu litere cât puricii. Alături, în schimb, tot pe pagina externă, cu litere de-o șchioapă reclamă la Seara Bănățeană a Continentalului
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
și ticăloșia care au nenorocit Țara și Poporul. Pinocchio, 4 februarie 1984, difuzată la 26 februarie 1984 Domnule director, Vă mai amintiți de vânzătorii de pe bulevardul Elisabeta, azi Gheorghiu-Dej, care în zilele friguroase de iarnă vindeau castane prăjite, strigând cu umor: Ia calde maroane, calde castane! , făcându-ne să simțim parcă mai deplin frumusețea anotimpului rece și intimitatea orașului înghețat, în orele molcome ale serii, când ieșind de la cinematografe ne încălzeam palmele cu fructele pârguite de foc, și nu de ger
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
măreției creației și creatorului. Solidar rămăsese, mereu, cu oamenii „simpli”, Învățați sau nu, ca și cu cei pe care prin talent și onestitate Îi considera cu adevărat colegii săi, bucuros să aibă cât mai mulți dintre ei printre prieteni. Avea umor și spontaneitate, talent, cultură și bun-gust, delicatețe și caracter, avea abilitate practică și candoare, decență, un sănătos scepticism. Sorin mi-a lipsit În acești ani. Faptul că volumele sale m-au ajuns, până la urmă, la New York și mă privesc În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a mai putut fi reechilibrat. Nu mult după aceea, Radu - excesiv de politicos totdeauna - n-a mai suportat nici măcar benignele convenții ale vizitei. S-a retras, ruinat, Împreună cu soția, Înmărmurită și ea. Rugămințile, efortul nostru comun de a-l distanța, cu umor, de nefericita clipă deveniseră caraghioase și triviale, aidoma Întâmplării Însăși. A doua zi, luni 26 iunie 1976, Cella avea să primească un uriaș buchet de trandafiri roz, legat cu o superbă fundă de mătase roz, venind, parcă, de pe tărâmul unde
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Bacara. O lume a fragilității eterate și a grației atemporale și anacronice, căreia și Radu Îi aparținea. Împreună cu buchetul sosise și darul cărturăresc, ale cărui file trebuiau să „mântuie zgomotul cristalului spart”. Într-adevăr, finețea monastică a caligrafiei, grija și umorul cu care era editată broșura, pe hârtie groasă, de heliograf, utilizată la reproducerea planșelor de calc la institutele de proiectări, cu versoul de parodie, plin de tabele și scheme birocratice, sugera un produs artizanal neobișnuit. Nu era vorba de un
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
efuziunilor, dar gata, la momentul și cu omul potrivit, la o abordare deschisă, iscoditoare, participativă, bogată În Întrebări esențiale. Pentru tânărul bucovinean care mai eram, Ploieștiul lui Caragiale reprezenta o provocare. Viteza mult crescută a gândului, expresia vivace, acidă adesea, umorul absolvind, nu o dată, potlogăria promiteau surprize la fiecare pas. M-am trezit Într-un grup de tineri relaxați, inventivi, care ofereau un soi de camaraderie și tehnică a amuzamentului, nepăsătoare la ipocrizia dogmei oficiale. Încercam, de fapt, nu știu cât de conștient
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nu a fost otrăvit de vreo persoană câinele ce vă aparținea”. Rezultă deci, ca să fim În stilul și În sugestia „răspunsului”, că Saint-Bernard-ul s-a sinucis. Sau că, nefiind „otrăvit de vreo persoană”, a fost otrăvit de o pisică. Involuntarul umor lugubru ce se degajă dintr-un astfel de „răspuns” ne pune, mărturisim, pe gânduri. (Flacăra, nr. 13/26 martie 1981) (Familia, nr. 2/2002) P.S. februarie 2004 Textul de mai sus mă readuce Înapoi, fără să mă mai poată readuce
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
apartamentul nostru din Manhattan. Nu am uitat unica seară pe care am petrecut-o toți trei, la noi, În București, când ne-ați relatat peripețiile represaliilor la care vă supuneau suavii șefi de la Consiliul Culturii, pe care aveați grijă, cu umor și enormă delicatețe, să le minimalizați, ca să nu credem, cumva, că v-ați plânge de belelele pe care vi le-am adus. Eu nu am, deocamdată, nici un fel de planuri de a revedea România. Ba, mă Întreb uneori, dacă nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de explicație vag codificată a poziției sale. „Chestiunea este cât vrei să riști, pe ce contezi În acest risc. Dinescu are jocul lui Între Înăuntru și afară. Eu nu am tipul ăsta de curaj. Deși nu-mi lipsește nici mie umorul, cred că știi.” Amintise de Dinescu, deși erau și alții implicați În confruntarea din țară, pentru că se simțea, probabil, mai Înrudit cu acesta și pentru că Dinescu ocupa, atunci, centrul imaginii care revela Vestului protestul crescut și devenit public În lunile
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În confruntarea din țară, pentru că se simțea, probabil, mai Înrudit cu acesta și pentru că Dinescu ocupa, atunci, centrul imaginii care revela Vestului protestul crescut și devenit public În lunile care aveau să grăbească sfârșitul dictaturii ceaușiste. Știam, firește, că nu umorul Îi lipsea lui Sorescu. Nu plecasem de prea multă vreme din București, nu uitasem umorul sorescian, nici țărăneasca sa precauție În a-și gospodări șansele, „Înăuntru”, cât și „afară”. Contactul nostru la Maastricht a fost formal: nu avea rost să
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]