9,864 matches
-
sub pseudonimul I. Mituș) transpune câteva ode ale lui Horațiu. „Cronica teatrală” e semnată de Const. Rîuleț și Corneliu Moldovanu, „Cronica informativă” de Mihail Sorbul, „Cronica politică și parlamentară” îi aparține lui Victor Filotti. Alte rubrici: „Bibliografie”, „Cronica zilei”, „Cronica veselă”. Mai colaborează Vintilă V. Paraschivescu, I. Tanoviceanu, Radu D. Rosetti, Eleonora Strătilescu, N. Cosăcescu, Jan Urban Jarník. L. Cr.
ŢARA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290070_a_291399]
-
2, Cernăuți, 1937; George Tofan, Suceava, 1923; Câteva cuvinte despre românii rutenizați din nordul Bucovinei, Cernăuți, 1926; Heinrich Heine in der rumänischen Literatur, Cernăuți, 1926; Cântarea României. Studiu istoric-literar, Cernăuți, 1927; Vieața și opera lui Tudor Flondor, Cernăuți, 1933; Călătorie veselă în Italia, Cernăuți, 1935; Viața și opera lui Ion Sbiera, Cernăuți, 1936; Geneza poeziei „Somnoroase păsărele”, Cernăuți, 1939; Bucovina de Nord (28 iunie 1940 - 28 iunie 1941), Sibiu, 1941; Goethe și Eminescu, Cernăuți, 1942; Înrâuriri heineene în opera lui Eminescu
TCACIUC-ALBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290103_a_291432]
-
1977; Jean, fiul lui Ion, București, 1978; Până mă întorc, visează, București, 1980; Suplinitorii, București, 1982; Lege și anexă, București, 1983; Sărindar, București, 1984; Intermediarii, București, 1985; Grindina, București, 1987; Până la ultima consecință, București, 1988; Jurnal de toamnă. Duioase, temperate, vesele, București, 1991; Bufnița albă, București, 1992; ed. Deva, 2003; Evanghelia după Satan, pref. Matei Albastru [Matei Gavril], București, 1993. Repere bibliografice: Georgescu, Încercări, II, 155-157; Petroveanu, Pagini, 205-210; Mihai Novicov, Chipul luptătorului comunist în proza contemporană, București, 1961, 102-111; I.
ŢIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290168_a_291497]
-
piese franțuzești fără strălucire. Unele transpuneri sunt făcute în colaborare (cu Sever Moschuna, în 1893 - Aventuriera de Émile Augier, cu Ana Ciupagea - Muma din popor de Ernest Legouvé). Versificând cu excesivă ușurință, Ț. adună în Poeme pentru copii (1897), Rime vesele (1900) și Versuri pentru copii istorioare romanțioase, moralizatoare, fabule, anecdote - o poezie minoră, deseori imitată sau prelucrată după autori străini. A tradus, de asemenea, mult, cu precădere din poezia italiană (Torquato Tasso, Alessandro Manzoni, Giosuè Carducci, Giovanni Pascoli, Ada Negri
ŢINCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290184_a_291513]
-
prietenie pentru Al. Macedonski fiind doar una din explicațiile atitudinii lui rigide. SCRIERI: 1 aprilie, București, 1873; 1 mai, București, 1874; Doamna Chiajna (în colaborare cu N. G. Rădulescu-Niger), București, 1891; Poeme pentru copii, București, 1897; Nuvele, București, 1899; Rime vesele, București, 1900; Versuri pentru copii, București, f.a.; Monstrul, București, 1907; Povestiri de război, București, 1907; Femeia cu ochii verzi, București, 1922. Traduceri: [Alfred de Musset, Émile Augier, Louis Ratisbonne, Eugène Manuel, Paul Déroulède, Ernest Grenet-Dancourt], Monologuri în versuri, București, 1891
ŢINCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290184_a_291513]
-
1959; Gagaga și alți câțiva, București, 1960; Ronț-Ronț, București, 1962; De vânzare Paradisul!, București, 1963; Într-o seară de toamnă. Chemări, București, 1963; Elev în clasa întâia, București, 1964; Pozne și întâmplări, cu ilustrații de Lena Constante, București, 1964; Schițe vesele, București, 1965; Peștera, București, 1966; Pirpiric, București, 1966; Fluturele de ivoriu, București, 1967; Însemnările lui Pandele, București, 1967; Fluturele beat, București, 1969; Gheizerul înghețat, București, 1969; La vorbitor, București, 1969; Aventurile Tapirului, București, 1970; Acte și antracte, București, 1971; Păcală
TITA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290198_a_291527]
-
cititorul, și prin titlurile capitolelor (de exemplu, „Cap. II în care povestea e scurtată fără cruțare și împotriva tuturor rânduielilor povestirii, viața eroului însăși e stropșită aproape în întregime de povestitor, pentru a ne apropia de sfârșitul ei, plin de vesele peripeții” - Pursângele căpitanului). Procedarea e „postmodernă”. Câte ceva din ea se întâlnește și în prozele ulterioare, ca și în epigrame, chiar dacă nu se mai ating decât rareori performanțele din Hronic...: volumele Mici satisfacții (1931), Un porc de câne (1933) și Bercu
TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
Borda, postfață George Muntean, București, 1973; Inter pocula, îngr. și pref. Titus Moraru, Cluj, 1973; De re culinaria, îngr. Rodica Abrudan-Pandele și Aristița Avramescu, București, 1977; Hronicul măscăriciului Vălătuc, îngr. și postfață Gheorghe Hrimiuc, Iași, 1989; Epigrame și alte rime vesele, îngr. Rodica Pandele, pref. Al. Paleologu, București, 1997; Păstorel și corespondenții săi, îngr. Rodica Pandele, București, 1998; Pahare și săgeți, îngr. și pref. Ilie Dan, Iași, 2003. Traduceri: V. G. Korolenko, Copiii subteranelor, București, 1952; Semion Babaevschi, Fericirea lui Mitia
TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
o istorie si tot nu prițepe... (În toată scena aceasta și în cea următoare, până la intrarea mulțimii, se aude marșul și uralele treptat, din ce în ce mai aproape și mai distinct.) SCENA XIII Aceiași Zoe, Tipătescu Zoe: (coborând întâi treptele, urmată de Tipătescu, veseli și fără să vază pe cei din scenă) Și astfel, cum ai văzut (văzând pe Trahanache și Dandanache, schimbă tonul), d le prefect, furtuna rea trece curând... (coborând.) D-le Dandanache, într-un moment, masa e gata... Dandanache: Tocmai îi
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
iubești! (expansiv) Pentru că toți ne iubim țara, toți suntem români!... Mai mult, sau mai puțin onești! (Tipătescu râde.) În sănătatea iubitului nostru prefect! Să trăiască pentru fericirea județului nostru! (Urale, ciocniri.) Trahanache: (luând un pahar și trecând în mijloc foarte vesel) Ei, aveți puțintică răbdare!... Nu cunosc prefect eu! Eu n-am prefect! Eu am prietin! În sănătatea lui Fănică! Să trăiască pentru fericirea prietinilor lui! (sărută pe Fănică, apoi pe Zoe. Fănică sărută mâna Zoii.) (Urale, Dandanache între alegători, cu
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
la el, da’ n-am avut norocul să-l mai Întâlnesc... Dar mi-a fost un fel de maestru spiritual cât am stat cu el În celulă. La el mă mărturiseam, mă Împărtășeam și-așa mai departe. Era un tip vesel, extraordinar, tot timpul zâmbea, tot timpul era dispus să stea de vorbă cu tine, să-ți spună tot ce-l Întrebai... Era și foarte bine pregătit, că și-o făcut studiile la București, la Facultatea de Teologie. Acolo am mai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
El era legionar, dar era un om foarte ca lumea, foarte serios. Era Încă tânăr atuncea, avea vreo 40 și ceva de ani. El fusese arestat de nu știu câte ori, de pe la 16-17 ani, că fusese În Frățiile de Cruce. Și era vesel, avea un tonus deosebit... Era obișnuit cu trânteala, cu bătaia. Era un tip dolofan, cu mustață. Făcuse teologie și drept... Și Întotdeauna Îl ținea un an, doi ani, trei sau patru, și cum Îl ghicea, cum Îl dădeau afară. Și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
un tonus deosebit... Era obișnuit cu trânteala, cu bătaia. Era un tip dolofan, cu mustață. Făcuse teologie și drept... Și Întotdeauna Îl ținea un an, doi ani, trei sau patru, și cum Îl ghicea, cum Îl dădeau afară. Și era vesel. De dimineață, cum se dădea deșteptarea, cobora de la patul 3 cântând imnul lui Othello: „Orgoliul musulman s-a spulberat”... „O, musulmanule!”. Era nemaipomenit că, după atâta persecuție, foamete, cum era În Închisori, veselia Îți crea un minim de confort, care
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
el a inaugurat genul cupletului satiric de actualitate. Pe vremea pe care o descriu exista cântărețul care, a doua zi după fiecare eveniment însemnat, îl cânta în versuri de actualitate. Astăzi, cântărețul a dispărut. După 50 de ani, acest gen vesel, curat, lipsit de obscenități, plăcut intelectualității, literar, nu-l mai cultivă nimeni. Neapărat, cauza este că nu mai rentează. Căci, să nu uităm că trăim azi o vreme în care supremul câștig bănesc este suprema aspirațiune. Vara Bucureștii nu aveau
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
antretul casei, dindărătul unei mese mari pe care se aflau coșuri cu nuci, cu covrigi de cei mici, cu mere, cu pahare pentru vin, cu samovarul cu ceai. Și alăturea damigenele cu vin. Până aproape de ziuă, Pascaly primea neobosit și vesel și ura copiilor sănătate și un an mai spornic și ciocneau paharul și avea câte o vorbă bună pentru fiecare. Era și profesorul nostru de limba elenă de la Liceul Sf. Sava care primea prietenește. Într-o căsuță mai mică, asistat
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
se supunea torturii, dar sărutatul nu venea niciodată. La birt îl întrebau: Pe cine iubești tu, Ionică? - Pe coana Anicuța. / - Dar ea te iubește? / - Mă iubește. Bietul epileptic - căci Ionică era epileptic - era blând, bun, vorbea întotdeauna blajin și întotdeauna vesel și surâzător. Într-o vară bietul Ionică n-a mai venit la birt; necăjita lui viață se stinsese. Cuvintele franțuzești pe care le debita la sfârșitul fiecărui concert le învățase de la cocoana Anicuța. Cred că a murit târziu, în tot
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
1922, p. 2). 31. Aleksandr Mihailovici Gorceakov era cancelar al Imperiului și ministru de Externe (1856- 1882). În cabinetul lui Ion Brătianu erau doi miniștri cari nu se potriveau deloc în privința felului de a privi viața. Mihail Kogălniceanu era omul vesel căruia îi plăceau toate plăcerile existenței, iar Dimitrie Sturdza era un puritan din cea mai extremistă specie. Într-o seară se puse la cale o mică farsă pe socoteala conului Mitiță Sturdza. Prințul Gorciakof dedea un prânz la care erau
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
nostimă, cînd penibilă - „spusă de străine guri”, „moș Călinescu” își stăpînea cu greu emoția, mai că-i venea să plîngă. Dar cînd i s-a dat cuvîntul, s-a scuturat de tristețea de parastas a adunării, a încercat să fie vesel, să glumească, să se resemneze în fața beteșugurilor care vor urma. „în fond - ne-a calmat el - n-am mai mult de șaizeci de ani!” La așa-numitul „punct trei”, banchetul, care a avut loc la „Avicola”, am putut să constat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
evita explicațiile care să-l arate cum e: vulnerat pînă în adîncul sufletului. Călătoria fusese comodă: singur în compartiment, reușisem să citesc aproape în întregime cartea pe care o luasem cu mine, o culegere de evocări. Am coborît relaxat, chiar vesel, însă zîmbetul mi s-a șters de pe față imediat ce am văzut-o pe Lucica. Alerga spre mine cu fața scăldată în lacrimi. Lîngă ea, răvășit, hirsut, era Radu, bărbatul său. Nu-mi amintesc care dintre ei a spus mai întîi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fost iarăși acasă. Dimineața am mers pe imaș cu Ducu. Am făcut „pedagogie”, povestindu-i cîteva întîmplări din copilăria mea legate de acele locuri. Apoi, de la Lucica, am plecat cu toții la cimitir. Rusaliile sînt, îmi dau seama, o sărbătoare aproape veselă. N-am auzit pe nimeni bocind, n-am văzut pe nimeni plîngînd. Cei dintr-un neam se adună la căpătîiul mortului sau morților lor, așază coșurile cu „moși”, le desfac, scot sticla cu rachiu și „zic” de la unul la altul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
evoci cu mîndrie trecutul profesional ori să aștepți cu intensitate viitorul e un popas fără semnificație. Reflecția mi-a fost întreruptă de Sp., care-i întreba nerăbdător pe vecini: „După asta, se dă ceva?” S-a dat, iar el - povestește vesel Sergiu - „s-a făcut tun”, „a coborît scările ca la bob”, fîșcîind și îndemnînd „La muncă!” A fost dus acasă cu mașina de Nanianu, care (de unde atîta voinicie?) l-a „depus ca pe un sac” în fața ușii. Ascultînd „reportajul”, eu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să-l întreb despre rostul zbaterilor sale: n-ar fi lucrat, oare, mai mult și mai bine în țară? Plecarea sa departe nu înseamnă o risipire? încerc să par doar nedumerit. Zîmbește larg mai întîi, dar după o clipă măștii vesele îi ia locul una tristă. Îmi mărturisește că, totuși, ar vrea să revină în Europa (însă, hotărît, nu în România) și să se dedice exclusiv celor două publicații ale sale: „Studia bibliologica” și „Tricolorul”. Are, din cît îmi dau seama
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dispare. O, cît regret peticul de rai al curții natale! *A meritat, totuși, să merg la Udești. La întoarcere - ce surpriză! -, am văzut, din tren, cîmpuri de maci. Dintr-odată parcă se schimbase anotimpul și ne împresurase o iarnă caldă, veselă. E pentru a doua oară cînd văd așa ceva și pot să jur că efectul plastic este extraordinar! Prima dată a fost acum doi ani, în timp ce mă întorceam de la petrecerea dată de ultima serie de studenți deai mei, cu ocazia reîntîlnirii
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-ți păcate? *Ieri, ultima zi a festivităților ocazionate de împlinirea a două decenii de la apariția primului număr al revistei, în jurul unei mese ovale, au fost depănate, la sugestia lui Radu Cârneci, primul redactor-șef al seriei noi, amintiri - vorba sa - „vesele, plăcute” din viața de redacție. „Ia spune-o tu, Ovidiule, c-o zici bine, pe aia cu dansul de la Odobești - dirija el -, și tu, Gane, pe aia cu «proletarii» sau să spună Genoiu cum mi-a smuls învoirea să plece
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care le știam. C., căruia genul acesta de evocări îi face o mare plăcere, a apelat la toți cei din „vechea gardă” să dăm drumul amintirilor, dar doi am declinat invitația sa: Sporici, care a declarat că n-are amintiri vesele și cu mine, care la un moment dat mă îngrijorasem - inutil, se pare - că atmosfera de „decameron” va ofensa anumite sensibilități. Ce aș fi avut să evoc în linia începută de ceilalți? Ciudat, în minte nu-mi venea decît întîmplarea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]