93,058 matches
-
ani, ziarele vremii anunțând cu durere trista veste. Înmormântarea a avut loc la Sânnicolau Mare, populația orașului primindu-l "„nu ca pe un mort, ci ca pe un erou, care după ce i-a dus și i-a purtat numele, se întoarce încununat cu laurii biruinței". A fost căsătorit în două rânduri, având opt copii. Atanasie Lipovan are marele merit de a fi eternizat cântarea de strană din Banat și Crișana, notând-o pe note liniare, continuând astfel munca lui Trifon Lugojan
Atanasie Lipovan () [Corola-website/Science/322257_a_323586]
-
amplasată sub pat a fost detonată, ucigându-l și distrugând camera. Israelul credea că Al Bashir era liderul Septembrie Negru în Cipru, dar relațiile sale cu KGB puteau fi și ele, un motiv pentru a fi eliminat. Agenții s-au întors în Paris în 6 aprilie, 1973, când Dr. Basil al-Kubaissi,un profesor de drept la Universitatea Americană din Beirut, suspectat de Israel de procurarea de arme pentru Septembrie cel Negru și de implicarea în alte comploturi palestiniene, a fost împușcat
Operațiunea Mânia lui Dumnezeu () [Corola-website/Science/322246_a_323575]
-
în 6 aprilie, 1973, când Dr. Basil al-Kubaissi,un profesor de drept la Universitatea Americană din Beirut, suspectat de Israel de procurarea de arme pentru Septembrie cel Negru și de implicarea în alte comploturi palestiniene, a fost împușcat când se întorcea acasă de la cină. Ca și în suprimările anterioare, el a fost împușcat cu 12 gloanțe de către doi agenți Israelieni. Parte dintre cei urmăriți de Mossad erau, vremelnic inabordabili, deoarece erau bine păziți în Liban dar, în timpul nopții de 9 aprilie
Operațiunea Mânia lui Dumnezeu () [Corola-website/Science/322246_a_323575]
-
în timp de alți ,incluzându-l și pe leaderul Mike Harari au reușit să scape și să meargă înapoi în Israel.Cinci dintre cei prinși au fost găsiți vinovați pentru ucidere și întemnițați,dar au fost eliberați și s-au întors în Israel pe data de 1975. Victor Ostrovsky susține că Salameh conducea din spate Mossadul dându-le informații false despre ascunzișurile sale.În consecința afacerii, s-a produs un scandal internațional din cauze asasinării greșite a lui Golda Meir pentru
Operațiunea Mânia lui Dumnezeu () [Corola-website/Science/322246_a_323575]
-
să lupte cu garnizoana mexicană de la Fort Lipantitlán, lângă San Patricio. În seara zilei de 3 noiembrie, texianii au cucerit fortul, slab ocupat, fără a trage vreun foc de armă. După ce au demontat fortul, ei s-au pregătit să se întoarcă la Restul garnizoanei mexicane, care era plecată în patrulă, s-a apropiat. Soldații mexicani erau însoțiți de 15-20 de centraliști loiali din San Patricio, inclusiv toți membrii "ayuntamiento-"ului. După o ciocnire de treizeci de minute, soldații mexicani și centraliștii
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
lupte împotriva susținătorilor Constituției de la 1824. Odată cu plecarea sa, nu mai exista nicio garnizoană mexicană organizată în Texas, și mulți dintre texiani credeau că războiul s-a terminat. Burleson a demisionat de la conducerea armatei la 15 decembrie și s-a întors la casa lui. Mulți dintre soldați au făcut la fel, iar Johnson a preluat comanda celor 400 de soldați care au rămas. Conform lui Barr, numărul mare de voluntari americani de la Béxar „a contribuit la viziunea mexicană cum că opoziția
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
și noiembrie 1835, doar 150-200 erau sosiți din Statele Unite după 2 octombrie. Restul erau locuitori ai Texasului, imigrați în medie în anul 1830. Voluntarii proveneau din fiecare localitate, inclusiv din cele parțial ocupate de forțe mexicane. Pe măsură ce locuitorii s-au întors la casele lor după capitularea lui Cos, compoziția armatei texiane s-a schimbat dramatic. Din voluntarii ce au activat în perioada ianuarie-martie 1836, 78 de procente erau sosiți din Statele Unite după 2 octombrie 1835. Adunarea Consultativă s-a întrunit într-
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
se adune la Gonzales, așteptând sosirea lui Fannin care să-i conducă spre a întări Alamo. După mai multe zile de nehotărâre, la 26 februarie Fannin și-a pregătit cei 300 de soldați de marș către Alamo; ei s-au întors a doua zi, după ce merseseră mai puțin de o milă (1,5 km). Mai puțin de 100 de texiani au ajuns să reîntărească fortul. Circa 1000 de soldați mexicani au sosit ca întăriri la 3 martie. A doua zi, o
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
prizonieri. La 11 martie, Fannin l-a trimis pe căpitanul Amon B. King să ajute la evacuarea coloniștilor din misiunea de la Refugio. King și oamenii săi au petrecut însă o zi căutând simpatizanți ai centraliștilor prin fermele locale. S-au întors la misiune la 12 martie și au fost în scurt timp asediați de avangarda lui Urrea și de Victoriana Guardes ale lui Garza. În aceeași zi, Fannin a primit ordine de la Houston să distrugă Presidio La Bahía (al cărui nume
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
meargă apoi la Victoria. Nefiind dispus să lase vreun om în urmă, Fannin l-a trimis pe William Ward cu 120 de oameni să ajute compania lui King. Oamenii lui Ward au îndepărtat trupele ce asediau biserica, dar în loc să se întoarcă la Goliad, au întârziat o zi pentru alte raiduri la fermele din zonă. Urrea a sosit cu aproape 1.000 de oameni la 14 martie. În bătălia de la Refugio, o ciocnire foarte asemănătoare cu bătălia de la Concepción, texianii au respins
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
în frunte cu Fannin s-au predat. Datele mexicane arată că texianii au capitulat necondiționat; relatările texiane susțin că Urrea le-ar fi promis texianilor că vor fi tratați ca prizonieri de război și că vor fi lăsați să se întoarcă în Statele Unite. Două zile, un grup de oameni ai lui Urrea l-a înconjurat pe Ward și pe ultimul său grup la mai puțin de o milă (1,6 km) de Victoria. În ciuda vehementelor obiecții ale lui Ward, oamenii săi
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
și pe ultimul său grup la mai puțin de o milă (1,6 km) de Victoria. În ciuda vehementelor obiecții ale lui Ward, oamenii săi au votat să se predea, amintindu-și ulterior că li se spusese că se vor putea întoarce în Statele Unite. De Florii, la 27 martie, Fannin, Ward, Westover, și oamenii lor au fost scoși din presidio și împușcați. Cavaleria mexicană a fost staționată în apropiere pentru a-i prinde pe cei care încercau să scape. Au murit circa
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
neutre, 40% din cei înrolați în armata texiană între 1 octombrie și 21 aprilie proveneau din Statele Unite și erau veniți după declanșarea ostilităților. Peste 200 din voluntari erau membri ai Armatei Statelor Unite; niciunul nu a fost pedepsit atunci când s-a întors la post. Cetățeni americani au furnizat și provizii și bani cauzei independenței texianilor. În următorul deceniu, politicienii mexicani au denunțat frecvent Statele Unite pentru implicarea cetățenilor lor. Statele Unite au acceptat să recunoască independența Republicii Texas în martie 1837, dar au refuzat
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
pian la vârsta de 14 ani. A absolvit Școală de Muzică și Arta "Sigismund Toduță" Deva în 2002. Leticia s-a căsătorit cu Cătălin Moisescu, managerul ei, la 28 august 2010. După absolvirea liceului ea lucrează în Viena ca designer, întorcându-se după un an în România pentru a cânta. În primi ani de debut a cântat în baruri și restaurante. Este angajată în diverse contracte în afara țării cât și pe litoraul românesc dar și în diverse locații din București. Ține
Leticia (cântăreață) () [Corola-website/Science/322266_a_323595]
-
de bravo au atins delirul”. Primirea caldă a publicului o determină pe soprană să semneze un contract de un an cu Teatrul Regal din Madrid; ulterior artista pleacă pentru o scurtă perioadă de timp la Paris, însă în 1865 se întoarce în țara natală, unde susține diverse recitaluri având un repertoriu format din Somnambula, Lucia di Lammermoor și Bărbierul din Sevilla. În cea de-a doua jumătate a deceniului VI aveau să apară în viața artistei mai mulți bărbați care au
Adelina Patti () [Corola-website/Science/322272_a_323601]
-
unei armate regulate în Crimeea, de care a și fost omorât. În rândul armatei nou-formate s-a declanșat o rebeliune. Turcia s-a folosit de acesta, și Selim III Ghirai, care a fost alungat în 1771 de către Dolgorukov, s-a întors în Crimeea și a fost numit han. În ajutorul lui, Turcia a trimis 8 corăbii. Ecaterina II, ca urmare a acestor evenimente, i-a ordinat lui Rumianțev să-l readucă la putere pe Șahin Ghirai și să înnăbușe răscoala. Pentru
Războiul Ruso-Austro-Turc (1787–1792) () [Corola-website/Science/322292_a_323621]
-
-lea. După căsătorie, cuplul s-a stabilit la Bamberg, Bavaria, unde Rupert era șeful unui corp de armată. Primii lor doi copii s-au născut acolo. Cuplul a călătorit foarte mult. De exemplu, au călătorit în Japonia și s-au întors prin Statelor Unite în 1903.. Călătoria în Japonia a fost una științifică iar cei doi au fost însoțiți de un renumit profesor de la Universitatea din München. Maria Gabriela a scris acasă cu entuziasm despre călătoria lor. La fel ca părinții ei
Maria Gabriela de Bavaria () [Corola-website/Science/322314_a_323643]
-
În aprilie 1945 au fost mutați la lagărul de la Dachau, de unde au fost eliberați de armata americană. Prințesa Antoinette nu și-a revenit niciodată complet și a murit câțiva ani mai târziu în Elveția, după ce a promis să nu se întoarcă niciodată în Germania după calvarul îndurat. A fost îngropată la Roma, dar inima ei a fost dusă, în conformitate cu tradiția Wittelsbach, la "Gnadenkapelle" Altötting. Rupprecht a continuat să susțină restaurarea monarhiei bavareze dar nu a găsit nici un sprijin din partea autorităților de
Rupert, Prinț Moștenitor al Bavariei () [Corola-website/Science/322315_a_323644]
-
nu a găsit nici un sprijin din partea autorităților de ocupație americane, care însă l-au tratat cu amabilitate. Generalul Dwight D. Eisenhower i-a oferit un avion special să-l ducă înapoi la München în septembrie 1945 iar el s-a întors la "Schloss Leutstetten". Din 170 de membri ai parlamentului bavarez, 70 s-au declarat monarhiști în septembrie 1945, un semn clar pentru susținerea Prințului Moștenitor. A murit la "Schloss Leutstetten" în 1955, la vârsta de 86 de ani; a fost
Rupert, Prinț Moștenitor al Bavariei () [Corola-website/Science/322315_a_323644]
-
răsărit, "zuhr" de la miezul zilei până după-amiază, "asr" de după-amiază târziu până cu puțin timp înainte de începerea apusului, "magrib", după apus până se sfârșeste ziua și "isa", noaptea până la miezul nopții. Aceste rugăciuni trebuie săvârșite de credincios îmbrăcat cuviincios și întors cu fața spre Mecca. În moschei, spațiul în care se efectuează rugăciunea este strict delimitat, este sacralizat, iar pentru aceasta se utilizează, de obicei un covoraș special numit "saggăda". Rânduială rugăciunii este reglementată strict. Aceasta este compusă din două până la
Rugăciunea în islam () [Corola-website/Science/329534_a_330863]
-
astronaut răstignit ce privește spre Terra. În ciuda nemulțumirii unor fani pentru direcția comercială, albumul se încheie cu melodia instrumentală de zece minute "Ice" în care sunt demonstrate abilitățile lui Latimer de chitarist solo. Pentru următoarea lansare discografică Camel s-a întors la ideea de album conceptual. "Nude" (1981) este inspirat după povestea reală a unui soldat japonez (Hiroo Onoda) găsit pe o insulă la mulți ani după ce s-a încheiat Al Doilea Război Mondial, fără să realizeze că războiul s-a
Camel (formație) () [Corola-website/Science/329526_a_330855]
-
nevoie de cinci ani pentru a fi rezolvat. Ton Scherpenzeel (membru al formației olandeze de rock progresiv Kayak) s-a alăturat drept noul claviaturist al formației Camel împreună cu Paul Burgess la tobe pentru albumul "Stationary Traveller" (1984). Bass s-a întors (permanent) pentru a îndeplini rolul de basist al turneului. Pentru spectacolele de la Hammersmith Odeon care au fost filmate a fost adăugat un claviaturist suplimentar, Richie Close iar foștii membri Peter Bardens și Mel Collins au apărut în calitate de invitați. După lansarea
Camel (formație) () [Corola-website/Science/329526_a_330855]
-
22 decembrie 1930, București) a fost ministru de fiananțe al României în perioadele 1922-1927 și 1927-1928. A fost al treilea fiu al Ion C. Brătianu, frații săi fiind Ionel Brătianu și Dinu Brătianu. În 1886 a început studiile în Franța. Întors în țară cu diploma de inginer a participat la lucrările de construcții ale podului de peste Dunăre de la Cernavodă. Își începe cariera în administrația de stat în anul 1897 a fost numit director al Regiei Monopolurilor Statului. În cariera sa a
Activitatea lui Vintilă Brătianu ca ministru de finanțe () [Corola-website/Science/329543_a_330872]
-
sale Eleanor Garrett-Ward, reflectă ambițiile ei de a depăși concepțiile depășite ale academiei. În acestea, precum și în alte lucrări ale sale din această peroadă creativă, apar linii elegante, curgătoare și culori decorative de Art Nouveau. Cu excepția vacanțelor în care se întorcea acasă, ea a petrecut trei ani studiind în München. În 1911, Edith s-a întors în Transilvania, unde a avut prima ei expoziție la Galeria din Brașov. În 1912, s-a căsătorit cu Dr. med. Franz Herfurth și s-a
Edith Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329595_a_330924]
-
precum și în alte lucrări ale sale din această peroadă creativă, apar linii elegante, curgătoare și culori decorative de Art Nouveau. Cu excepția vacanțelor în care se întorcea acasă, ea a petrecut trei ani studiind în München. În 1911, Edith s-a întors în Transilvania, unde a avut prima ei expoziție la Galeria din Brașov. În 1912, s-a căsătorit cu Dr. med. Franz Herfurth și s-a mutat împreună cu el în Austria, unde a petrecut anii Primului Război Mondial, mutându-se înapoi la Brașov
Edith Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329595_a_330924]