93,304 matches
-
este, în principiu, pur spațial. Constituie epitext orice element paratextual care nu este anexat concret textului aceluiași volum, dar care circulă întrucîtva liber, într-un spațiu fizic și social nelimitat din punct de vedere virtual (1987, p. 316). Astfel, epitextul editorial va acoperi trei genuri discursive ale paratextului editorial: publicitatea, catalogul, nota asupra ediției. Analiza corpusului constituit din textele publicitare va scoate în evidență diferite trăsături ale strategiilor comerciale editoriale; există legături între strategiile enunțiative și strategiile de "marketing" ale serviciilor
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
scoate în evidență diferite trăsături ale strategiilor comerciale editoriale; există legături între strategiile enunțiative și strategiile de "marketing" ale serviciilor de la edituri? Catalogul ne va permite să formulăm ipoteze despre discursul editorului, formă de paratextualitate care dezvăluie imaginea unei politici editoriale: din acest punct de vedere, analiza cuvîntului înainte se dovedește foarte instructivă. Cît despre nota asupra ediției, caracterul său periodic facilitează studiul adaptării epitextului editorial la necesitățile momentului. Fiind o practică paratextuală care se dezvoltă și reia adesea totul sau
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
care se dezvoltă și reia adesea totul sau o parte din textele de prezentare ale cărților publicate într-o anumită perioadă, "culegerea acestor buletine ar putea fi deci utilă tuturor paratextologilor" (G. Genette, 1987, p. 108). Tabelul următor rezumă paratextul editorial: PERITEXT EDITORIAL EPITEXT EDITORIAL Coperte Supracoperte Texte de prezentare Publicitate Cataloage Nota asupra ediției Această carte nu își propune să ofere o explicație sau un inventar exhaustiv al paratextelor editoriale, ci să profite de întrebările pe care ni le punem
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
reia adesea totul sau o parte din textele de prezentare ale cărților publicate într-o anumită perioadă, "culegerea acestor buletine ar putea fi deci utilă tuturor paratextologilor" (G. Genette, 1987, p. 108). Tabelul următor rezumă paratextul editorial: PERITEXT EDITORIAL EPITEXT EDITORIAL Coperte Supracoperte Texte de prezentare Publicitate Cataloage Nota asupra ediției Această carte nu își propune să ofere o explicație sau un inventar exhaustiv al paratextelor editoriale, ci să profite de întrebările pe care ni le punem pentru a putea reflecta
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
paratextologilor" (G. Genette, 1987, p. 108). Tabelul următor rezumă paratextul editorial: PERITEXT EDITORIAL EPITEXT EDITORIAL Coperte Supracoperte Texte de prezentare Publicitate Cataloage Nota asupra ediției Această carte nu își propune să ofere o explicație sau un inventar exhaustiv al paratextelor editoriale, ci să profite de întrebările pe care ni le punem pentru a putea reflecta asupra modurilor speciale de comunicare promoțională și asupra problemelor pe care le-ar ridica o cercetare lingvistică. Într-adevăr, vom studia formele textuale ale acestor mesaje
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Destinul unei cîntărețe de blues este primul ei roman. Acest text de prezentare de pe coperta a patra ne permite să reunim observațiile precedente într-un studiu al caracterului parodic al unui astfel de gen discursiv: cei doi poli ai relației editoriale, "intențiile autorului", "încrederea editorului", sînt înscriși direct în paratext. Putem să-l intitulăm astfel: rețetă pentru redactarea sau citirea unui element de paratext editorial. Parodia este o formă a transtextualității studiată de G. Genette (1982), transcendența textuală definindu-se ca
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
un studiu al caracterului parodic al unui astfel de gen discursiv: cei doi poli ai relației editoriale, "intențiile autorului", "încrederea editorului", sînt înscriși direct în paratext. Putem să-l intitulăm astfel: rețetă pentru redactarea sau citirea unui element de paratext editorial. Parodia este o formă a transtextualității studiată de G. Genette (1982), transcendența textuală definindu-se ca "tot ceea ce pune textul în legătură directă sau secretă cu alte texte" (1982, p. 7). G. Genette distinge cinci tipuri de relații transtextuale: intertextualitatea
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
pe care și alte discipline îl descriu. În domeniul pragmaticii, ne interesează articularea teoretică a cercetării noastre pe două componente ale schemei: conceptele de interdiscurs și de formațiuni discursive. Mai ales că obiectul nostru de studiu e constituit din paratextul editorial. Într-adevăr, ne revine descrierea modului de funcționare textual a acestor elemente și examinarea relațiilor interdiscursive pe care ele le pot întreține (analiza comparativă), precum și apartenența lor la anumite formațiuni discursive (discursurile anumitor edituri). 4.2. Cadrul analizei: textul și
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
de funcționare, logicile sociale, care pot reflecta evoluțiile conjuncturale, tacticile actorilor sociali implicați. În cazul de față, indicăm această posibilitate ulterioară a cercetării noastre care ar trebui să identifice cîteva reguli de analiză, pe termen mediu sau lung, ale politicilor editoriale începînd cu modul lor de comunicare. Foarte concret, în domeniul editării, mai ales, trebuie să vedem în ce măsură paratextul editorial reflectă strategiile și politicile editurilor. Caracteristicile majore din evoluția sectorului de carte sînt următoarele: după cum subliniază J.-M. Bouvaist (1991), în
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
posibilitate ulterioară a cercetării noastre care ar trebui să identifice cîteva reguli de analiză, pe termen mediu sau lung, ale politicilor editoriale începînd cu modul lor de comunicare. Foarte concret, în domeniul editării, mai ales, trebuie să vedem în ce măsură paratextul editorial reflectă strategiile și politicile editurilor. Caracteristicile majore din evoluția sectorului de carte sînt următoarele: după cum subliniază J.-M. Bouvaist (1991), în ultimii ani, procesele de concentrare au cunoscut o accelerare deosebită; în 1986 și 1987, constituirea grupului editorial La Cité
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
majore din evoluția sectorului de carte sînt următoarele: după cum subliniază J.-M. Bouvaist (1991), în ultimii ani, procesele de concentrare au cunoscut o accelerare deosebită; în 1986 și 1987, constituirea grupului editorial La Cité și consolidarea Hachette au modificat peisajul editorial francez. De atunci, cele două grupuri asigură două treimi din producția de carte și aproape trei sferturi din distribuție. Industrializarea distribuției și a producției, politicile de diversificare, mondializarea piețelor, trecerea la o logică financiară a comercianților de carte reprezintă cauze
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
carte și aproape trei sferturi din distribuție. Industrializarea distribuției și a producției, politicile de diversificare, mondializarea piețelor, trecerea la o logică financiară a comercianților de carte reprezintă cauze și efecte ale fuziunii. Totuși, există strategii de rezistență: două mari societăți editoriale, Gallimard și Flammarion, realizează aproximativ 12% din cifra de afaceri a editurilor franceze. Competența editorială, experiența în atragerea colaboratorilor, o mare corectitudine în gestionare, o înnoire prudentă le permit încă întreprinzătorilor mici și mijlocii să "reziste". Astfel, Le Seuil s-
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
mondializarea piețelor, trecerea la o logică financiară a comercianților de carte reprezintă cauze și efecte ale fuziunii. Totuși, există strategii de rezistență: două mari societăți editoriale, Gallimard și Flammarion, realizează aproximativ 12% din cifra de afaceri a editurilor franceze. Competența editorială, experiența în atragerea colaboratorilor, o mare corectitudine în gestionare, o înnoire prudentă le permit încă întreprinzătorilor mici și mijlocii să "reziste". Astfel, Le Seuil s-a consolidat ca distribuitor, alăturîndu-se unor prestigioase edituri precum Éditions de Minuit și alte nume
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
consolidat ca distribuitor, alăturîndu-se unor prestigioase edituri precum Éditions de Minuit și alte nume de marcă mai recente (Autrement, Rivages, Odile Jacob, Arléa...). Cu o frumoasă imagine de marcă în rîndul librarilor și presă, manifestînd mare prudență comercială în alegerile editoriale, Le Seuil apare pentru mulți, dacă nu ca un model, măcar ca un exemplu reușit de adaptare la constrîngeri fără un compromis excesiv. Dar Le Seuil și editurile pe care le difuzează realizează mai puțin de 2% din cifra de
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
pe prezența sau pe absența a două sau trei mari succese comerciale. Pornind de aici, ne apare clară deschiderea către un nou domeniu de studiu: în ce fel aceste fenomene de concentrare și strategiile de rezistență se manifestă în peritextul editorial (coperte, texte de prezentare) sau în epitextul editorial (cataloage, publicitate în presă...)? Miza economică și socială ne vor interesa în măsura în care sînt conținute de enunțurile textuale: cum își prezintă J. Lindon catalogul la editura Minuit? Cum este concepută și realizată o
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
trei mari succese comerciale. Pornind de aici, ne apare clară deschiderea către un nou domeniu de studiu: în ce fel aceste fenomene de concentrare și strategiile de rezistență se manifestă în peritextul editorial (coperte, texte de prezentare) sau în epitextul editorial (cataloage, publicitate în presă...)? Miza economică și socială ne vor interesa în măsura în care sînt conținute de enunțurile textuale: cum își prezintă J. Lindon catalogul la editura Minuit? Cum este concepută și realizată o campanie publicitară la Gallimard-Jeunesse? Iată tot atîtea întrebări
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
socială ne vor interesa în măsura în care sînt conținute de enunțurile textuale: cum își prezintă J. Lindon catalogul la editura Minuit? Cum este concepută și realizată o campanie publicitară la Gallimard-Jeunesse? Iată tot atîtea întrebări care permit abordarea formelor textuale din comunicarea editorială. Am vrea să precizăm de la bun început: perspectiva noastră nu se pretinde generalizantă; prin analiza funcției pragmatice a paratextelor editoriale ea urmărește articularea celor două discipline, comunicarea și lingvistica. Prin excelență teritoriu al interdisciplinarității, comunicarea permite și efectuarea de cercetări
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
zonă de cooperare socială" determinată (J.-P. Bronckart, 1985, p. 31), putînd fi definită prin următorii parametri: locul social, adică instituțiile sau oricare loc care exercită o constrîngere asupra limbajului. El este reprezentat, mai ales, de edituri sau de grupuri editoriale; destinatarul, reprezentînd publicul vizat de acțiunea de limbaj; trebuie considerat ca "rol social" și nu trebuie confundat cu statutul de interlocutor. Pentru noi, este vorba, bineînțeles, de publicul vizat de paratext; enunțătorul, instanța socială, sursă de acțiune de limbaj care
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
forța ilocuționară a mesajului. Este vorba și de o gradație a stărilor. Un element de paratext poate să comunice o informație pură, de exemplu numele autorului sau data apariției; el poate sugera o intenție sau o interpretare auctorială și/sau editorială (1987, p. 15). Prin conținutul lingvistic pe care îl dăm forței ilocuționare a epigrafului, punem bazele unei pragmatici a acestui element de paratext. Cînd G. Genette vorbește despre "epigraful-efect" pentru a defini o funcție esențială, el pare să indice și
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Recomandarea (și, în același timp, persuadarea) este actul de discurs realizat în această campanie publicitară. 3. Coperte și supracoperte 3.1. Contractele de lectură ale copertei Pentru ca o copertă să își atingă scopul, ea trebuie să corespundă reprezentărilor destinatarului; practicile editoriale se bazează pe o schemă (mai mult sau mai puțin clară, mai mult sau mai puțin explicită) a motivațiilor publicului, a dorințelor și fantasmelor sale. Însă publicul nu este omogen, competențele și motivațiile diferă de la un individ la altul. Copertele
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
care răscolește o lectură naivă sau prea simplă. Ultima copertă din Altarul morților, de Henry James, Stock, Biblioteca cosmopolită (1974, trad. fr.) A patra copertă a romanului lui Henry James permite studierea descrierii așa cum apare în jocul elementului de paratext editorial. Conform unei prezentări obișnuite a colecției "Biblioteca cosmopolită", foarte răspîndită în numeroase edituri, prezentarea cărții se face într-o perspectivă dublă: cea a cărții (opera) și cea a autorului (omul). Cele două admirabile povestiri care alcătuiesc această carte sînt printre
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Elementele selecționate sînt ordonate, ierarhizate pentru a avea sens în text și/sau în situație" (1989, p. 180). Cu alte cuvinte, organizarea ierarhizată a propozițiilor nu este întîmplătoare, ci orientată argumentativ în funcție de un scop. Cu atît mai mult pentru paratextul editorial: astfel, dimensiunea configurațională a descrierii este adesea legată de frecvența vocabularului axiologic (enunțuri evaluative, adjective afective...). Însă orientarea descrierii către o concluzie poate fi asigurată și de alți termeni asupra cărora vom reveni. Să analizăm prima frază din prezentarea cărții
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
îl determină, cît și o reacție emoțională a subiectului vorbitor față de obiect. În măsura în care ele implică o angajare afectivă din partea enunțătorului și își manifestă prezența în cadrul enunțului, ele sînt enunțiative (1980, p. 84). Subiectivitatea limbajului afectiv este foarte întîlnită în paratextul editorial; am putea astfel analiza cvasi-totalitatea extraselor din presă care se prezintă sub forma unei fotografii a cărții sau a autorului, însoțită de un mic comentariu: (2) O carte magnifică (3) O operă remarcabilă (4) Pasionat și demn de marii predecesori
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
dintr-un întreg, a obiectelor dintr-un decor. De aceea există scene-tip, decoruri-tip care, la limită, fac din descriere inventarul unei situații (1989, p. 165). Citatul denotă importanța ultimei coperte sau a extraselor din presă: elementele de paratext editorial pot recurge la stereotipuri, la clișee, esențialul fiind ca tema-titlu din descriere (cartea descrisă) să fie ușor identificabilă prin proprietățile considerate drept cele mai importante. Prezentarea primei povestiri, Altarul morților, pune în scenă funcția definitorie a descrierii: situată în timp
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
argumentativ, o problemă interesantă vizează criteriile de selectare a unei părți din text menită să țină locul întregii opere. 3.2. Rolul supracopertei Să luăm, de pildă, o carte a cărei adaptare cinematografică a permis folosirea acestui element de paratext editorial: Ferma mea africană, de Karen Blixen (Gallimard, NRF, 1942, trad. fr., reed. 1986). Coperta a patra este dublată de o ultimă pagină a supracopertei. Diferă doar prima pagină a supracopertei (este afișul filmului Out of Africa de Sydney Pollack) și
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]