9,153 matches
-
o atitudine neutră sau ușor negativă. De exemplu, dacă șeful se întoarce către tine și te întreabă: „Te ocupi tu de asta, te rog?”, răspunde printr-un zîmbet larg și apucă-te imediat de treabă. Dacă nu te întreabă politicos, încuviințează scurt și spune-i că vei începe să lucrezi imediat după ce termini ceea ce faci acum. Vei fi uimit de rapiditatea cu care vor apărea rezultatele acestui mic exercițiu de modificare comportamentală, însă trebuie să încurajezi cu regularitate conduita politicoasă și
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
eram ocupat cu producerea unor clipuri publicitare video pentru același client. După cîteva săptămîni, în timpul unei ședințe de bilanț, l-am întrebat ca din întîmplare pe șeful meu cum merge proiectul ABM. „E în lucru”, m-a asigurat el. Am încuviințat, deși nu văzusem nici un semn de „lucru” nicăieri în agenție. M-am oferit să preiau eu proiectul, dar mi-a răspuns că nu e nici o problemă și că va avea el grijă de asta. Au mai trecut două săptămîni și
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
căsătorească cu o altă fată. "Să duce la ea, stă vo câteva zile... Deci, duminică-i nunta." Lăsând fata să doarmă cu "un păpușoi din fluor, un voinicel de flori", se-ndreaptă spre nunta sa. În cele din urmă, tatăl încuviințează căsătoria celor doi: "Bine, tată Iliuță. Daru meu l-ai luat. Să-ț' fie al tău!" Bine mai e omul la casa lui [Teodorescu] este titlul unui basm prin care se urmărește ilustrarea unei zicale vechi de când lumea. O văduvă
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
în mâna sa dreaptă toate adevărurile, iar în cea stângă doar năzuința neobosită spre adevăr, chiar dacă cu adaosul că voi greși continuu și pe vecie, și mi-ar spune «Alege!», eu aș cădea cu umilință în fața stângii și aș spune: Încuviințează, Părinte! Adevărul pur este doar pentru tine.“ În Lessing, pasajul care îl precedă pe acesta sună astfel: „Nu adevărul în a cărui posesie este sau crede că este cineva, ci străduința sinceră de a se apropia de adevăr face valoarea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
triunghiului ,nu își dădea seama care este rolul lor în aceasta întălnire dar putu observa cum silueta neagră din partea stăngă tremura incontrolabil. Ah pare-se că omulețul nostru adormit s-a trezit. Bine team găsit dragul meu! Ștefan, nu? Ștefan încuviință. Nu înțelegea de ce este necesar acest teatru și această purtare princiară din partea maestrului însa nu îl interesă , fiecare cu nebunia sa. Genunchii tăi săngerează constată maestrul cu lipsă de compasiune. Să rezolvăm asta. În acel moment, Ștefan simți că corpul
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
americană de la 4 iulie 1776. Thomas Jefferson (1743 1826), care avea să devină mai târziu președintele SUA, a formulat această Declarație de Independență pe baza cugetărilor lui John Locke. Ideea că nu poate exista o conducere care să nu fie încuviințată de popor a devenit elementul de bază al Constituției SUA de la 1787/ 91. Ideea drepturilor fundamentale s-a născut din filosofia dreptului natural a secolelor XVII și XVIII. De la John Locke, concepția despre autonomia fundamentată pe tradiții și despre valoarea
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
în mâna sa dreaptă toate adevărurile, iar în cea stângă doar năzuința neobosită spre adevăr, chiar dacă cu adaosul că voi greși continuu și pe vecie, și mi-ar spune «Alege!», eu aș cădea cu umilință în fața stângii și aș spune: Încuviințează, Părinte! Adevărul pur este doar pentru tine.“ În Lessing, pasajul care îl precedă pe acesta EXISTĂ UN WITTGENSTEIN I ȘI UN WITTGENSTEIN II? 241 sună astfel: „Nu adevărul în a cărui posesie este sau crede că este cineva, ci străduința
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
guvernanților și a le dovedi degradarea morală a administrației... Toți aveau conștiința de necesitatea de a se repara și consolida calea ferată. - Pentru aceasta douăzeci milioane lei fură acordate guvernului. Cu toată destinația categorică trecută în legea prin care se încuviința creditul, nimic pentru amelioarea liniei nu se lucră. Ceva se făcu: banii se cheltuiră. Trecură luni, trecu un an, ziarele protestară, se ceru de către deputații independenți prezentarea socotelilor; la toate se răspunse cu amînări la care le da concurs mutismul
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de vânătoare cu repetiție, pe care până atunci nu avusese ocazia s-o scoată din husă și care stătea În cufărul de sus, curată și unsă, lângă două cutii cu alice. - E o proprietate privată, a spus sec. Necunoscutul a Încuviințat, flegmatic. Continua să-l privească atent de la zece-doisprezece pași. Era corpolent, de statură mijlocie. Avea părul lung, de culoarea paiului. Purta ochelari. - Dumneata ești fotograful? Senzația de stinghereală i s-a accentuat. Individul spusese „fotograf”, nu „pictor”. Vorba făcea aluzie
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
nu blocaseră trecerea prin porumbiști. M-au evacuat la un spital din Osijek. Își atingea partea stângă a trupului, indicând locul exact. Nu cu un deget, ci cu mâna deschisă; Faulques a dedus de aceea că rana fusese mare. A Încuviințat cu vagă simpatie. - Un șrapnel? - Un glonț de 12,7. - Mare baftă ai avut. Nu voia să spună că musafirul nu murise din pricina rănii, ci că fusese lovit când răniți mai puteau fi scoși din Vukovar. Când sârbii blocaseră și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și atitudinii observate la vizitator ori a propriului său fel de a vedea lucrurile. - Ce spui! Altceva? Mie mi se pare foarte complex. Ori de câte ori ești În toate mințile. - Ce-ai zis? - Că nu ești În toate mințile. Nebun. Celălalt a Încuviințat, aproape cuviincios. — Accept toate rezervele dumitale, a spus firesc. Dar vreau să-ți spun că Înainte, la Început, totul mi se părea foarte simplu. Atunci te-aș fi putut omorî fără nici o vorbă. Fără explicații. Dar timpul nu trece În
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Ușurarea de a ști, când totul arde, că În ruinele lumii nu ard și cei dragi. Faulques stătea pe unul dintre scaunele cu foaie de cort, ținând paharul cu coniac În mână, la fel de liniștit ca trupurile pictate pe perete. A Încuviințat pe Îndelete. - Asta pot să pricep. - Știu că poți. Acum, cel puțin, știu asta - Markovic, care era tot În picioare, lângă pictură, a arătat vag un loc de pe ea, ca și cum ceea ce urma să numească s-ar fi aflat acolo. Când
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Spui că ai fost trei ani prizonier, nu? Și, când ai aflat ce s-a Întâmplat cu familia dumitale, n-ai murit de durere, nici nu te-ai spânzurat de un pom. Ești aici, acum. Ești un supraviețuitor. - Sunt, a Încuviințat Markovic. - Păi, uite. Ori de câte ori dau peste un supraviețuitor, mă Întreb de ce-o fi fost el În stare ca să rămână În viață. Din nou tăcere. Acum lui Faulques, aproape bucuros, i-a părut rău că bezna tot mai mare Îl
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
recent astupate, cu ochii Închiși și Îngânând ceva ca o rugă, Olvido apelase la ajutorul românului ce le servea de interpret. Neagră-i noaptea unde dormi acum, tradusese acesta. Se roagă pentru fiul ei mort. Faulques o văzuse pe Olvido Încuviințând pe Îndelete, luându-și cu mâna fulgii din păr și de pe față și fotografiind-o din spate pe femeia Îndoliată care stătea În genunchi, o siluetă neagră lângă grămada de glod negru stropit cu nea. Apoi Olvido lăsase să-i
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
vă rog, cei care o mai fac. Bagă-i Într-o odaie Închisă, privează-i de ce le e imprescindibil și să-i vezi cum se omoară unul pe altul. Markovic se uita și el la ei. Convins. - Am văzut, a Încuviințat. Pentru un coltuc de pâine ori o țigară. Să nu spunem că pentru a rămâne În viață. - De aceea știi, ca și mine, că, atunci când dezastrul Îl trimite pe om În haosul de unde a venit, toată patina aceasta civilizată se
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
lui. - Băiatul s-a spânzurat a doua zi. Am dat de el În spatele barăcii. Markovic se uita acum la pictorul de război ca și cum l-ar fi invitat să judece chestiunea. Dar celălalt n-a zis nimic. S-a mărginit să Încuviințeze dând din cap, fără să-și ia ochii de la femeia violată și copilul de pe perete. Iar croatul i-a urmărit privirea. - Domnule Faulques, ai putut vreodată să Împiedici ceva? O bătaie, o moarte? Ai putut vreodată să le Împiedici și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
făcând lucruri anormale, aparatul de fotografiat face exact contrariul. Nu ți se pare? Fotografiază oameni anormali făcând lucruri normale. - În realitate, e ceva mai complex. Ori mai simplu. Oameni normali care fac lucruri normale. Markovic a rămas imobil. Apoi a Încuviințat molcom, de două ori, și și-a pus ochelarii. - Păi, nici nu le găsesc vreo vină. Eu Însumi nu știam Înainte - s-a Întors brusc. Și dumneata? Într-adevăr ai fost Întotdeauna ceea ce spun pozele dumitale că ești? Pictorul de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
late, scurte, cu unghii boante. Cicatricea de pe mâna dreaptă. După ce privise lentilele În lumină, Markovic Își pusese ochelarii și privea iar peisajul. - O priveliște cu adevărat frumoasă, a insistat. Îmi amintește de litoralul țării mele. Îl știi, firește. Faulques a Încuviințat. Cunoștea bine cei cinci sute cincizeci și șapte de kilometri ai șoselei șerpuite dintre Rijeka și Dubrovnik, litoralul cu golfulețe povârnite și nenumărate insule, verzi de chiparoși și albe de piatră dalmată, care Împestrițau o Adriatică cu ape Închise, liniștite
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
războaie e și mai evident. La urma urmelor, ele nu-s decât viața dusă la extreme dramatice. Nimic ce nu conține și pacea, dar În doze mai mici. Markovic Îl privea acum cu și mai mare respect. La sfârșit a Încuviințat, dând lent din cap, cu aerul că era convins. — Înțeleg, a spus. Înțeleg foarte bine. Și uite ce concidență. Când eram mic, mama Îmi cânta un cântec. Ceva despre legile ori Înlănțuirile legate de hazard. Din vina neglijenței, s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
un milion dintr-un război civil. Markovic a tăcut o vreme. - Infamă condiție descrii, a murmurat În fine. - Exact. - Folosești bine vorbele. - Nici dumneata nu te descurci prea rău. Markovic a luat sacoșa cu beri, s-a ridicat și a Încuviințat din nou. Privea marea, gânditor. - Infamie, cuie pierdute, neglijențe, simetrii și hazarduri. Vorbim toată vremea despre același lucru, nu-i așa? - Despre ce să vorbim, dacă nu despre ele? - Despre brice rupte și poze care ucid. Și despre ele, a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pe treptele de jos ale scării În spirală, Faulques pe un scaun, lângă masa cu vopsele. - Cum vezi, a spus el, incertitudinea e a jucătorului, nu a regulilor. Din traiectoriile posibile ale unui cartuș, numai una devine realitate. Croatul a Încuviințat Între două Înghițituri. Își privea cicatricea de pe mână. - Legi oculte și teribile? - Asta-i. Inclusiv origine microscopică a ireversibilității. - Mă surprinde că ai pretenția că știi asta. Faulques a ridicat din umeri. - „A ști” nu-i vorba potrivită. Închipuiește-ți un
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
așa, sună exagerat. Dar asta cred. - Inclusiv urmele care Îi servesc de indicii vânătorului? - Cu siguranță. Aplecat peste balustradă, Faulques i-a arătat lui Markovic o cutie cu sardele și un pachet cu pâine coaptă pe vatră, iar celălalt a Încuviințat din cap. După ce a mai luat o cutie, două farfurii și tacâmuri, pictorul de război a coborât și a aranjat totul pe șervețele de hârtie Într-un colț liber al mesei, punând lângă sardele celelalte două beri aduse de croat
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
În artă, munca originală a eului are mai mare importanță socială decât filantropia. Ori, cel puțin, așa se spune. - Poți să repeți ? Pictorul de război a spus sigur că da și a repetat. Celălalt a analizat o vreme, apoi a Încuviințat cu gura plină, aproape bucuros de idee. — Un artist, a repetat gânditor. Potrivit cu vremurile de azi. Adevărul e că niciodată nu-mi trecuse prin minte să judec lucrurile astfel, domnule Faulques. - Și mie, a acceptat acesta, mi-a luat ceva
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cheamă Guernica. Deși, În realitate, nu s-ar zice că-i de război. Cel puțin, nu ca ăsta. Nu-i așa? - Picasso n-a văzut un război În viața lui. Croatul s-a uitat la pictorul de război și a Încuviințat cu gravitate. Cu o intuiție care l-a surprins pe Faulques, s-a Întors spre bărbații care spânzurau din copaci, În partea schițată În cărbune pe albul peretelui. - Și celălalt compatriot al dumitale, Goya? - Ăsta da. L-a văzut și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
l-a surprins pe Faulques, s-a Întors spre bărbații care spânzurau din copaci, În partea schițată În cărbune pe albul peretelui. - Și celălalt compatriot al dumitale, Goya? - Ăsta da. L-a văzut și a suferit de pe urma lui. Markovic a Încuviințat iar, studiind atent schițele. S-a oprit Îndelung la copilul mort de lângă coloana fugarilor. - Goya a făcut gravuri bune pe teme de război, mi se pare. - Cele mai bune gravuri făcute vreodată. Nimeni n-a văzut războiul ca el, nici
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]