9,251 matches
-
duce la descalificarea Lizei, care abandonează din teamă de necunoscut. Dorina rămâne astfel singura persoană disponibilă pen-tru aventura erotică, ea fiind supusă unor ritualuri grave și solemne care se desfășoară de la miezul nopții și până la răsăritul soarelui. Invocarea și exorcizarea șarpelui reprezintă o practică magică tipică popoarelor primitive, în care magicianul Andronic se identifică cu șarpele, tulburând conștiințele participanților și inducând femeilor din grup o fascinație erotică la nivel mental. Ieșirea din transă se produce treptat, având ca efect o stare
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
disponibilă pen-tru aventura erotică, ea fiind supusă unor ritualuri grave și solemne care se desfășoară de la miezul nopții și până la răsăritul soarelui. Invocarea și exorcizarea șarpelui reprezintă o practică magică tipică popoarelor primitive, în care magicianul Andronic se identifică cu șarpele, tulburând conștiințele participanților și inducând femeilor din grup o fascinație erotică la nivel mental. Ieșirea din transă se produce treptat, având ca efect o stare aproape generală de somnolență. Sensul real al întâmplării (încheierea unui legământ tainic între Andronic și
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
întâlnirea celor doi era o fatalitate, un eveniment care trebuia să se petreacă prin voia destinului. Nuvela eliadescă are ca subiect principal practicile magice, toate întâmplările și personajele prezentate gravitând în jurul unui animal-totem: o reptilă de apă. În folclorul românesc, șarpele este un simbol erotic și funerar în același timp, aflându-se la baza mai multor legende și ritualuri străvechi. El are un simbolism bivalent atât ca mesager subpământean al celor răposați, cât și ca vestitor al nunții. Potrivit autorului, "„e
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
al celor răposați, cât și ca vestitor al nunții. Potrivit autorului, "„e greu de știut dacă Sergiu Andronic, acel tânăr frumos și fermecător, pe care oamenii din cartea mea îl întâlnesc într-o pădure este sau nu o „personificare” a șarpelui care va apărea mai târziu la mânăstire. În orice caz, Andronic este solidar cu esențele serpentine: e frumos, vrăjitor, îi plac întunericul, sălbăticiunea pădurii și trăiește și el în mit, în legendă. Între el și șarpe se dovedește a fi
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
nu o „personificare” a șarpelui care va apărea mai târziu la mânăstire. În orice caz, Andronic este solidar cu esențele serpentine: e frumos, vrăjitor, îi plac întunericul, sălbăticiunea pădurii și trăiește și el în mit, în legendă. Între el și șarpe se dovedește a fi o legătură magică, directă. Și numai el, care, poate, e un zmeu din lumea noastră, are o putere reală asupra șarpelui”". Textul literar are un pronunțat simbolism, impunându-l pe Andronic ca un centru metafizic al
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
plac întunericul, sălbăticiunea pădurii și trăiește și el în mit, în legendă. Între el și șarpe se dovedește a fi o legătură magică, directă. Și numai el, care, poate, e un zmeu din lumea noastră, are o putere reală asupra șarpelui”". Textul literar are un pronunțat simbolism, impunându-l pe Andronic ca un centru metafizic al nuvelei. Personajul este un om total care trăiește în același timp în ambele lumi. El își recuperează condiția naturală, deși continuă să trăiască în lumea
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
Conexiunea spirituală realizată între cele două suflete pereche semnifică o reîntoarcere la origini, o revenire a celor doi iubiți la starea primordială a omului de dinainte de căderea din Rai. Fără a nega simbolismul scrierii sale, Mircea Eliade a susținut că „Șarpele” nu este o lucrare științifică sau un eseu filozofic, ci o operă literară scrisă de plăcere. Autorul dispunea de un bogat material folcloric și etnografic referitor la simbolismul șarpelui, pe care, potrivit propriilor afirmații, nu l-ar fi consultat în
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
Fără a nega simbolismul scrierii sale, Mircea Eliade a susținut că „Șarpele” nu este o lucrare științifică sau un eseu filozofic, ci o operă literară scrisă de plăcere. Autorul dispunea de un bogat material folcloric și etnografic referitor la simbolismul șarpelui, pe care, potrivit propriilor afirmații, nu l-ar fi consultat în procesul de scriere a nuvelei. Imaginația sa de scriitor a prevalat asupra cercetării erudite a istoricului religiilor, evidențiindu-i dorința de a scrie literatură pentru plăcerea de a visa
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
spune că originalitatea creației lui Mircea Eliade se datorează faptului că exprimă o spiritualitate românească. Analizând nuvela sub aspect folcloric, profesorul universitar Petru Ursache evidenția că tema sa principală este „o încercare de dramatizare a marilor simboluri”; în această optică șarpele ar putea fi un simulacru al falusului, iar jocul inițiatic ar fi de fapt un dans erotic de găsire a unei partenere disponibile pentru ritualul împerecherii. Critica literară s-a exprimat într-un mod entuziast la adresa nuvelei. Nuvela a fost
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
ritualul împerecherii. Critica literară s-a exprimat într-un mod entuziast la adresa nuvelei. Nuvela a fost descrisă de George Călinescu ca „ermetică”. Criticul a văzut-o ca o aluzie la gnosticism, la Cabala și la mitologia babiloniană, în timp ce a asociat șarpele cu personajul mitologic grec și simbolul șerpesc Ophion. El a fost însă nemulțumit de începutul nuvelei pe care a descris-o ca fiind „lâncedă”. Academicianul Eugen Simion afirma că „Șarpele” lui Eliade este „o frumoasă poveste în care erosul, magia
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
gnosticism, la Cabala și la mitologia babiloniană, în timp ce a asociat șarpele cu personajul mitologic grec și simbolul șerpesc Ophion. El a fost însă nemulțumit de începutul nuvelei pe care a descris-o ca fiind „lâncedă”. Academicianul Eugen Simion afirma că „Șarpele” lui Eliade este „o frumoasă poveste în care erosul, magia, simbolul, feericul se întâlnesc grație unei bune tehnici de a organiza surpriza”. Prozatorul, eseistul și istoricul religiilor Ioan Petru Culianu o considera ca fiind „una dintre cele mai frumoase fabule
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
feericul se întâlnesc grație unei bune tehnici de a organiza surpriza”. Prozatorul, eseistul și istoricul religiilor Ioan Petru Culianu o considera ca fiind „una dintre cele mai frumoase fabule ale literaturii române moderne”, născută dintr-un elan nocturn irațional. Nuvela „Șarpele” a fost tradusă în mai multe limbi străine: germană („Andronic und die Schlange”, Otto-Wilhelm-Barth-Verlag, München-Phanegg, 1949; traducere de Günther Spaltmann; o altă traducere de Mariana Șora, Herder, Freiburg-Basel-Wien, 1990), maghiară („A kígyó”, în vol. "Különös kalandok", Editura Kozmosz, Budapesta, 1976
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
au evidențiat calitatea filmului, considerându-l ca un punct de reper în seria ecranizărilor după scrierile lui Mircea Eliade. A fost lăudată, de asemenea, interpretarea profesionistă și filozofică a lui Claudiu Bleonț în rolul lui Andronic. Secvența centrală a exorcizării șarpelui a fost considerată însă neconvingătoare și fără dramatism. Filmul a fost distins cu trofeul Dionysos pentru cel mai bun spectacol de teatru TV la Gala premiilor UNITER, ediția a V-a, stagiunea teatrală 1995-1996. Nuvela a fost adaptată ca piesă
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
ciocănitoarea verzuie ("Picus canus"), muscar-mic ("Ficedula parva"), rândunică roșcată ("Hirundo daurica"), sfrâncioc roșiatic ("Lanius collurio"), ciocârlie-de-pădure ("Lullula arborea"), presură sură ("Miliaria calandra"), ciuf-pitic ("Otus scops"), prigoare ("Pernis apivorus") și fluturaș de stâncă ("Ptyonoprogne rupestris"). Reptile și amfibieni: năpârcă ("Anguis fragilis"), șarpele de alun ("Coronella austriaca"), șarpe de casă ("Natrix natrix"), șarpele lui Esculap ("Zamenis longissimus"), șopârla cenușie ("Lacerta agilis"), șopârla de ziduri ("Podarcis muralis"), gușter ("Lacerta viridis"), broasca roșie de pădure ("Rana dalmatina"), broasca râioasă brună ("Bufo bufo"), broasca mare de
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
Ficedula parva"), rândunică roșcată ("Hirundo daurica"), sfrâncioc roșiatic ("Lanius collurio"), ciocârlie-de-pădure ("Lullula arborea"), presură sură ("Miliaria calandra"), ciuf-pitic ("Otus scops"), prigoare ("Pernis apivorus") și fluturaș de stâncă ("Ptyonoprogne rupestris"). Reptile și amfibieni: năpârcă ("Anguis fragilis"), șarpele de alun ("Coronella austriaca"), șarpe de casă ("Natrix natrix"), șarpele lui Esculap ("Zamenis longissimus"), șopârla cenușie ("Lacerta agilis"), șopârla de ziduri ("Podarcis muralis"), gușter ("Lacerta viridis"), broasca roșie de pădure ("Rana dalmatina"), broasca râioasă brună ("Bufo bufo"), broasca mare de lac ("Rana ridibunda"), broasca roșie
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
daurica"), sfrâncioc roșiatic ("Lanius collurio"), ciocârlie-de-pădure ("Lullula arborea"), presură sură ("Miliaria calandra"), ciuf-pitic ("Otus scops"), prigoare ("Pernis apivorus") și fluturaș de stâncă ("Ptyonoprogne rupestris"). Reptile și amfibieni: năpârcă ("Anguis fragilis"), șarpele de alun ("Coronella austriaca"), șarpe de casă ("Natrix natrix"), șarpele lui Esculap ("Zamenis longissimus"), șopârla cenușie ("Lacerta agilis"), șopârla de ziduri ("Podarcis muralis"), gușter ("Lacerta viridis"), broasca roșie de pădure ("Rana dalmatina"), broasca râioasă brună ("Bufo bufo"), broasca mare de lac ("Rana ridibunda"), broasca roșie de munte ("Rana temporaria"), ivorașul-cu-burta-galbenă
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
tarsian) al bazipodului. Dat fiind că oasele tarsului pot să se prezinte în starea lor primitivă sau fuzionate, aspectul, prezența și rolul lor variază considerabil la nivelul diverselor specii. Dacă la amfibieni talusul există, la reptile uneori absentează (ca la șerpi sau unii saurieni) sau fragmente corespunzătoare acestuia sunt sudate ori cu tendință la sudare de segmentul proximal (chelonieini), sau între ele (unii saurieni). Dacă la păsări talusul este fuzionat cu oasele aflate proximal, autopodul membrelor posterioare la mamifere prezintă totdeauna
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
este reprezentat prin osișoare mici, legate de metatarsiene, în număr de cinci, ca și degetele. Acestea din urmă sunt foarte alungite și formate din 2-3 falange. Există și un prehaluce destul de bine dezvoltat, care contribuie la lărgirea labei piciorului. Ofidienii (șerpii) nu au de loc membre. Chelonienii (broaștele țestoase) prezintă, în general, membre foarte apropiate de tipul schematic. Oasele stilopodului și zeugopodului sunt scurte și groase. Porțiunea proximală a tarsului este modificată considerabil. Oasele tarsiene din rândul întâi sunt contopite, adică
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
o recuperare a scrierilor S.F. uitate din prima jumătate a secolului al XX-lea. Critica literară a identificat două axe stilistice ale prozei lui Mircea Eliade: una realistă ("Maitreyi", "Întoarcerea din rai", "Huliganii" etc.) și o alta fantastică („Domnișoara Christina”, „Șarpele”, „Secretul doctorului Honigberger” etc.). Ambele direcții literare ale lui Eliade se bazează pe ideea de experiență, substituind conceptului de originalitate (tipic romantismului) pe cel de autenticitate. Acțiunea romanelor și a nuvelelor este inspirată într-o măsură mai mare sau mai
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
morți sufletești, aventuri fantastice. Orice e viu se poate transforma în epic. Orice a fost trăit sau ar putea fi trăit”, afirma el. Proza fantastică a lui Mircea Eliade are la bază două tipuri de simboluri: unul folcloric („Domnișoara Christina”, „Șarpele”) și altul indic („Secretul doctorului Honigberger”, „Nopți la Serampore”). Proza de inspirație indică relatează experiențe inspirate de șederea autorului în India, deschizându-se către o lume magică îndepărtată de spiritualitatea europeană. Nuvelele „Secretul doctorului Honigberger” și „Nopți la Serampore” (publicate
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
sau ihneumonii (genul "Herpestes") sunt mamifere carnivore din familia herpestidelor ("Herpestidae") răspândite în sudul Asiei, Africa și sudul Europei (Spania), cu corpul alungit, suplu, grațios, bot ascuțit, labe scurte, coadă lungă și stufoasă. Mangustele omoară cobre și alte specii de șerpi veninoși mari și sunt imune față de veninul acestora. În sudul Asiei au fost ținute pe lângă casă pentru combaterea șoarecilor și șerpilor veninoși, dovedindu-se însă și un dușman al păsărilor domestice. Mangustele au dimensiuni mici și mijlocii. Lungimea corpului (cap
Manguste (gen) () [Corola-website/Science/334779_a_336108]
-
corpul alungit, suplu, grațios, bot ascuțit, labe scurte, coadă lungă și stufoasă. Mangustele omoară cobre și alte specii de șerpi veninoși mari și sunt imune față de veninul acestora. În sudul Asiei au fost ținute pe lângă casă pentru combaterea șoarecilor și șerpilor veninoși, dovedindu-se însă și un dușman al păsărilor domestice. Mangustele au dimensiuni mici și mijlocii. Lungimea corpului (cap + trunchi) este de 23-64 cm; lungime cozii - 23-58 cm; înălțimea la greabăn - 19-21 cm. Au o greutate de 0,5-4 kg
Manguste (gen) () [Corola-website/Science/334779_a_336108]
-
aduna în grupuri mici de până la 4-12 indivizi. Mangustele își fac culcușurile în scorburi, prin peșteri sau în pământ. Dimineața caută locuri însorite. Mangustele sunt animale prădătoare carnivore; hrana lor constă din mamifere mici (șoareci, șobolani etc.), păsări, reptile, inclusiv șerpi veninoși, amfibieni (broaște), pești, crustacee (raci) și insecte. Unele specii consumă fructe, semințe, ierburi și alte părți ale plantelor. Mangustele omoară cobre și alte specii de șerpi veninoși mari și sunt imune față de veninul acestora. Ele evită mușcăturile șerpilor datorită
Manguste (gen) () [Corola-website/Science/334779_a_336108]
-
carnivore; hrana lor constă din mamifere mici (șoareci, șobolani etc.), păsări, reptile, inclusiv șerpi veninoși, amfibieni (broaște), pești, crustacee (raci) și insecte. Unele specii consumă fructe, semințe, ierburi și alte părți ale plantelor. Mangustele omoară cobre și alte specii de șerpi veninoși mari și sunt imune față de veninul acestora. Ele evită mușcăturile șerpilor datorită reacțiilor și mișcărilor foarte rapide. În fața unui șarpe mangusta face inițial un fel de dans, până când acesta obosește urmărind-o și abia atunci sare și-l prinde
Manguste (gen) () [Corola-website/Science/334779_a_336108]
-
inclusiv șerpi veninoși, amfibieni (broaște), pești, crustacee (raci) și insecte. Unele specii consumă fructe, semințe, ierburi și alte părți ale plantelor. Mangustele omoară cobre și alte specii de șerpi veninoși mari și sunt imune față de veninul acestora. Ele evită mușcăturile șerpilor datorită reacțiilor și mișcărilor foarte rapide. În fața unui șarpe mangusta face inițial un fel de dans, până când acesta obosește urmărind-o și abia atunci sare și-l prinde de după cap. Reproducerea nu are un caracter sezonier și are loc cel
Manguste (gen) () [Corola-website/Science/334779_a_336108]