19,920 matches
-
în siriană de Pavel din Calinice (câteva fragmente au fost recuperate din manuscrisele catenare exegetice). În mod tradițional, i se atribuia lui Iulian o poziție eutihiană potrivit căreia Logosul, prin actul unirii ipostatice, își transformase propria umanitate, făcând-o inalterabilă. Acuzându-l pe Iulian că în acest fel suferința și moartea lui Cristos devin aparențe, adversarii săi au definit poziția lui drept aftartodocetism, adică o doctrină bazată pe caracterul indestructibil și impasibil al trupului, teză care subminează în mod inevitabil realitatea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Hrisostomul, iar Palladius făcea parte din cercul său de prieteni. A fost implicat în tragica depunere a lui Ioan Hrisostomul din 403-404; potrivit lui Fotie (Biblioteca, cod. 59), Paladius și Heraclid din Efes, amândoi prieteni ai lui Ioan Hrisostomul, au fost acuzați de origenism la sinodul de la Quercia din 403, iar mai târziu aceeași acuzație le-a fost adusă și de Ieronim (Dialog împotriva pelagienilor, prol. 2). Referindu-se la această criză, Palladius povestește că a petrecut unsprezece luni “într-o celulă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Iosif; sau descrieri macabre cum este aceea a potopului sau a învierii lui Lazăr, ori monologuri patetice cum este cel al Sarei care plânge pentru că se așteaptă ca Isac să fie omorât, sau cel al văduvei din Sarepta care îl acuză pe Ilie că a provocat moartea fiului ei. Multe din aceste teme sunt specifice producției de omilii din Siria și le găsim la Efrem, de exemplu. Toate acestea arată cât de strânse și de fecunde erau raporturile dintre omilie și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fi considerate ca atare în sens larg și biografiile scrise de Zaharia. Și acestea s-au păstrat în traducere siriană. Cea mai cunoscută e Viața lui Sever de Antiohia care e, în esență, o scriere în apărarea propriului maestru monofizit, acuzat de mai multe lucruri printre care se numără și păgânismul: cu aceste acuzații Sever se va confrunta din nou la sinodul de la Constantinopol din 536. Zaharia povestește viața lui Sever până la numirea acestuia ca patriarh de Antiohia în 512. Opera
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la însemnările cuprinse în rubrica intitulată „Cărți și reviste”, la câteva articole omagiale sau comemorative (despre Liviu Rebreanu și B. P. Hasdeu) și la un text foarte critic la adresa lui Mihail Sadoveanu, scriitor pe care C. Varteniuc îl consideră în declin, acuzându-l că nu mai este „simpaticul povestitor al trecutului” și că s-a îndepărtat de „graiul lui Neculce și Creangă”. Rare sunt traducerile: povestirea Più presto! de Giovanni Papini, un poem de Charles Baudelaire și schița Vremuri trăite de Anton
GLASUL STUDENŢIMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287295_a_288624]
-
spectaculoasă desfășurare epică. Caracterul extraordinar și complexitatea faptelor, precum și existența unor tentative de a le denatura l-au determinat însă pe autor să dea întâietate laturii probatorii a depoziției sale, mai mult, să evite tot ce l-ar fi putut acuza de subiectivism ori „literaturizare”. Cedând adeseori pasul documentarului, indispensabil pentru istoricul epocii, cartea rămâne în spațiul memorialisticii printr-un patos al adevărului și al patriotismului profund. SCRIERI: Limba nouălor cărți bisericești, Sibiu, 1905; Der moderne Utraquismus oder Die Zweisprachigkeit in
GHIBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287252_a_288581]
-
tatăl. Zicere la zicere (1982) se vrea un dialog textual și totodată un text dialogat cu Lao-Zi și cu Dao De Zin, din care sunt reproduse secvențe poetice. Atunci când șase dintre poezii au fost publicate în presă, G. a fost acuzat de plagiat. Acuzația a fost respinsă de autor, dar în volum el a recunoscut, prin tipărirea cu caracter cursiv, preluarea unor versuri din autorii chinezi (dintr-o traducere anonimă, apărută în 1924), susținând și prin titlul cărții că textele sale
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
ale lui W. S. Maugham ori din Drumuri cu popas, aparținând scriitorului american de origine română Peter Neagoe. Cu timpul însă traducătorul a făcut din înzestrarea sa o adevărată industrie. Chiar dacă nu și-a însușit munca altora, cum a fost acuzat, graba cu care erau transpuse mii de pagini s-a repercutat asupra calității. S-a adăugat și alegerea unor cărți de mare succes la public, dar fără o valoare artistică deosebită, ceea ce a coborât întrucâtva gustul public. Edițiile repetate și
GIURGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287286_a_288615]
-
un bun roman senzațional, excelent scenariu pentru un film de propagandă antifascist și anticomunist, dar... deloc artă contemplativă”. Etichetată de critic drept „operă ONU-istă, aparținând noului stat ONU, care n-are granițe”, dintr-o altă perspectivă, Ora 25 este acuzată de „tezism”, pentru că în roman toți eroii negativi sunt evrei (E. E. Math). Curând presa franceză a denunțat un detaliu biografic necunoscut - participarea lui G. la război pe frontul de Est și comportamentul său „huliganic” față de evrei, în dezacord cu
GHEORGHIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287233_a_288562]
-
sunt prompt „demascate” și sancționate. Astfel, S. Damian, în Poezia indirectă și atemporală (11/1954), critică aspru poeții de la „Almanahul literar” din Cluj pentru caracterul antipartinic al liricii lor. N. Doreanu, în Scrisoare deschisă către bietul Ioanide (4/1954), îl acuză violent pe G. Călinescu de deviaționism ideologic. De ochiul vigilent al criticilor înregimentați nu pare să scape aproape nimeni, baza ideologică fiind ilustrată adesea cu texte din „Pravda” ori prin lungi exemplificări de derapaj doctrinar. Tot S. Damian critică, în
GAZETA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
și C.G. Jung sunt aplicați și în interpretarea Luceafărului eminescian, din volumul Steaua din oglinda visului (1983), cel mai amplu comentariu consacrat până acum poemului (300 de pagini). Cu sugestii importante din Marin Mincu („Luceafărul”, 1978), care l-a și acuzat public de plagiat pe G., Luceafărul/Hyperion e înțeles ca figură-proiecție, prin oglindă și vis, a inconștientului Cătălinei și a celui colectiv, ca daimon (în sens platonician) al fetei, pe care însă aceasta nu-l poate asuma. Eminescu ar ilustra
GORCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287315_a_288644]
-
modernizare ale României de până acum. Iar ea nu poate fi respinsă cu ușurință doar pe motiv că este, istoric vorbind, învechită, iar economic și social, incompatibilă în multe aspecte cu civilizația occidentală. Ea poate fi, teoretic, ignorată sau chiar acuzată că ar reprezenta un factor generator de înapoiere în societatea românească. Se poate argumenta că poate să se constituie ca o bază pentru deformarea realităților de tip occidental către care sunt orientate reformele coordonate politic. De exemplu, dezvoltarea clientelismului ca
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
degrabă secundară, căci deciziile lor în temeiul și în slujba raționalității financiare puteau fi oricând contracarate prin decizie politică. Raportul dintre decizia financiară și decizia politică este exact invers în comunism față de capitalism. De la Marx încoace, capitalismul a fost continuu acuzat și suspectat că, până la urmă, nu este altceva decât un sistem politic pus în slujba deciziei financiare, concentrată la nivelul micii, dar puternicei elite a deținătorilor de capital. Această construcție teoretico-ideologică a rămas în funcțiune chiar și după prăbușirea sistemului
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
la creditele bancare pentru a face rost de bani. Altă sursă, de fapt, nici nu exista. În 1997, George Constantin Păunescu, unul dintre „marii capitaliști” autohtoni și un apropiat al puterii politice care a pierdut alegerile în 1996, a fost acuzat și condamnat pentru încălcarea legii bancare. Legea bancară românească preciza că nici un întreprinzător privat nu poate investi capitalul obținut printr-un credit într-o bancă. Acuzatorii lui G.C. Păunescu s-au străduit să dovedească că o sumă de mai multe
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
lovi de efectele secundare ale privatizării și transformării capitaliste a industriei. Privatizarea industriei și a marelui capital Cu totul altfel și cu alte consecințe s-a desfășurat privatizarea industriei. După cum am văzut pe parcurs, principala ideologie cotidiană cu privire la eșecul comunismului acuza incapacitatea managerială a sistemului comunist. Principala caracteristică negativă a sistemului comunist, credeau majoritatea oamenilor cuprinși în sistemul economiei socialiste de tip industrial, aproape indiferent de locul pe care îl ocupau, era selectarea după criterii politice a managerilor, opusă criteriilor de
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
tehnocrației industriale și nu al activiștilor politici. Iar informațiile referitoare la parametrii de calitate ai produselor românești erau de asemenea un rezultat al activității tehnocrației și nu al activiștilor. Ideologic însă, tehnocrația industrială a preferat să dezvolte o explicație care acuza sistemul politic, în loc să se desfacă în numeroase grupuscule care să-și conteste între ele competența și bunele intenții. Al doilea motiv constă în faptul că deciziile politice se luau întotdeauna pe baza recomandărilor făcute de tehnocrația însăși. Raporturile dintre activiștii
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
simplu decizia politică în favoarea Germaniei Occidentale și renunțând astfel la orice libertate de decizie. Cehoslovacia a procedat la fel după separare, când Cehia a renunțat practic la decizia politică cu privire la economie în favoarea capitalului occidental, mai ales german. Slovacia, multă vreme acuzată de „naționalism excesiv”, a făcut acest lucru cu întârziere. Țările Baltice ale fostei URSS au procedat asemenea Cehiei. Polonia a avut o situație specială, căci ea și-a „exportat” clasa politică conducătoare a postcomunismului (Buttiglione, 1997) în perioada de dinainte
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
librăriile și punctele de desfacere mass-media au fost transformate, dintr-o pluralitate de mici întreprinderi, într-o pluralitate de rețele de desfacere, iar marele capital își continuă ofensiva. Reacția micii burghezii postcomuniste a fost, de asemenea, de natură politică, ea acuzând deopotrivă politicienii și patronatele pentru înăbușirea libertății de expresie a jurnaliștilor. Conflictul a luat proporții internaționale mai ales datorită formulării politice care i-a fost asociată. În forma unei probleme a libertății mass-media în România, a devenit o componentă a
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
capitalului occidental a fost dependența de legitimarea externă a politicii românești. I-a ajutat aici lipsa de unitate a clasei politice românești în apărarea sistemului pe care tocmai îl construise. În competiția pentru legitimarea externă, taberele politico-economice românești s-au acuzat reciproc de corupție, compromițându-i legitimarea internă. Figura ideală pozitivă a „capitalistului politician” a fost înlocuită cu cea negativă a „baronului local”, iar „eroul pozitiv” a luat forma investitorului strategic occidental, instituționalizat. Presiunea externă pentru separarea politicii de afaceri a
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
de dependență față de etic și de politic, criteriile amestecându-se până la anulare. Argumentele sunt precare, demonstrațiile fragile. Criticul se lasă acum complet pradă visului de a-și confecționa o imagine eroică, justițiară și dramatic persecutată, considerând că e democratic a acuza, dar complet nedemocratic a i se replica. În cazul din urmă, uită de regulile polemicii și ale dreptului la opinie și își expediază „adversarii” cu calificativele inversate ale anilor ‘50. Maiorescianismul și lovinescianismul, trăsături care îi caracterizează în bună măsură
GRIGURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
mult zel la rubrici ca „În capcană”, „Per pedes apostolorum”, „Oameni și fantoșe”. O țintă preferată o reprezintă E. Lovinescu și gruparea din jurul său. Atacat cu înverșunare, Lovinescu este înfățișat drept un „servitor al modei”, „o giruetă supusă vânturilor”, fiind acuzat chiar că „a fugit de armată” și că scrie despre război „cu o imaginație hodinită de impresionist sedentar” (11/1919). De caracterizări acide au parte și alte personalități politice sau literare: Al. Constantinescu, Take Ionescu, Ioan Slavici, Victor Eftimiu, N.N.
HIENA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287433_a_288762]
-
lamentație, în fapt) din literatura română - Poveste de jale și pre scurt asupra nedreptei morți a preacinstitului Constandin Cantacuzino, marelui postelnic al Țării Rumânești, scrisă de un necunoscut, ins instruit, în stare să se vaite pe tonuri înalte și să acuze violent, poate un român care știa să versifice și în grecește -, tipărită la Veneția. Tălmăcirea e dedicată Stancăi Cantacuzino, fiică a postelnicului ucis și mamă a lui Constantin Brâncoveanu, ceea ce înseamnă că traducerea e făcută până în 1699, căci în februarie
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
era de 18 ani În 1994. Ceea ce se explică și prin perpetuarea sistemului pluripartid care există deja În RDG. Efectele epurărilor, În special ca urmare a funcționării Comisiei Gauck, au fost destul de restrânse: dintre 400 de deputați, 67 au fost acuzați de a fi colaborat cu Stasi, În 15 cazuri (Între care 3 miniștri) comisia recomandând demiterea lor. Concluzia lui Hans-Ulrich Derlien este ca In Germania de Est a avut loc o „circulație a elitelor politice aproape totală”, cu câteva excepții
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
formă de autocenzura se făcea totuși simțită: evitarea de a face aprecieri critice, căutarea mai ales a „părților bune” ale fostei instituții, chiar și atunci când era vorba despre cineva care avea reputația de a avea „gură sloboda”. Cei mai mulți dintre ei acuzau o conjunctură marcată de „critică excesivă” a trecutului, unii reclamând lipsa de noblețe față de cei Învinși (“Încrâncenarea inutilă Împotriva comuniștilor”), ironizând „prostia” adversarilor lor politici („capitaliștii s-au dovedit mai inteligenți decât politicienii din Vest, căci au Înțeles mai repede
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
de neînțeles: dincolo de refuzul esteticii „burgheze” (artă individualista, arta pentru artă și izolarea În turnul de fildeș), proletcultismul nu este În măsură să propună o estetică alternativă decât valorificarea conținutului În detrimentul formei (Mele, 1989, pp. 54-55). Cele două tabere se acuzau reciproc de elitism sau de intelectualism. Proiectul de autonomie pentru intelectualitatea muncitoreasca independența, mergea până la stabilirea unei hegemonii culturale generale, prin importanța acordată artei sau teatrului ca mijloace de democratizare proletara a cunoașterii În cadrul unei viziuni comune asupra lumii. Postulatul
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]