17,588 matches
-
și apucă taurul de coarne, nu aștepta să facă alții ceea ce numai tu poți și numai tu ești îndreptățit să faci. Cu Dumnezeu înainte. Badea Gheorghe Mi-e dor de prietenul meu Am fost colegi de liceu. Nelu, era un adolescent slăbuț, timid, retras, cu ochi mari albaștri, cu o privire senină și blândă. Era sărac îmbrăcat, locuia la internatul liceului, dar la orele de curs dădea răspunsuri foarte corecte, mai ales la matematică și fizică. După liceu, ne-am despărțit
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
de Cercetare să poarte cămașă albă la serviciu. Și mai e un amănunt. Dacă vrei să obții un post și te prezinți la o discuție de prezentare, nu uita că cel care te primește, poate viitorul șef, nu este un adolescent cu păr zburlit, șapca cu cozorogul într-o parte și cu turul pantalonilor atârnând până la genunchi. Dacă te vei prezenta așa, nu vei avea nici o șansă, chiar dacă ești ultra modernist, frumoas, deștept și puternic. Îmi amintesc de o înțelepciune preluată
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Și chiar să fii atent la ei pentru că mulți nu mai pot fi în stare de asta. Faptul că se mișcă, vorbesc, toate astea să te dea pe spate. Am fost un copil normal. Atât mi-a fost normalitatea. Un adolescent introvertit am fost și acum nu prea mai știu ce sunt. Îmi spunea cineva că nu se poate ca io, care povestesc așa despre toți, să refuz să povestesc despre mine câte ceva. Viața mea s-a schimbat radical când mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
altul. Altfel, ar fi fost un obscur suflător doi în cine știe ce filarmonică celebră compusă din anonimi. Nici acum nu-i place ce face, dar n-are forță să renunțe. Personalitatea tatălui. Aici ar fi multe de spus. Imaturitatea generației lui. Adolescenți condamnați să nu îmbătrânească și pe care și de asta critica îi tratează cumva superior și nedrept, ca pe niște tipi necopți suficient. - Nu știu cum poți tu să scrii, îmi spune, de parcă nu înțelege cum un surd să audă mai bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
răcnetele flămânzite după carne ale leilor din Libia, ale tigrilor regali din Bengal, ale panterei din Lahore, ale leopardului din Abisinia, ale jaguarului din Pampas și ale hienei din Sudan, cu mârâitul ei plângător. Fioruri, senzații, emoții și deliciile unui adolescent cu mințile furate de tentații aventuroase pentru vreo mândră Îmblânzitoare de fiare, În cizmulițe, rochiță scurtă și tunică de catifea, cu găitane de brandenburguri, sau pentru vreo zveltă și surâ zătoare acrobată În maillot de culoarea pielii, sau pentru vreo
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
leneșul nostru profesor de latină, [a fost] singurul din toată școala care ne-a comunicat, iarăși ca un divertisment pentru lenea lui, fiorul de respect pentru textele clasice ale ediției Teubner de dinaintea nasului nostru, evocându-ni-l imaginației noastre de adolescenți pe călugă rul medieval pus să copieze pe brânci, ca un pensum, texte trans mise nouă peste veacuri, din generație În generație, cu completările În latineasca „de bucătărie“ ale pasagiilor din originalul pârjolit de flacăra feștilei, din vina copistului cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
parcă n-aș fi avut șapte sprezece ani, vârstă când Începi, vezi bine, a-ți mirosi a catrință. Am rezistat astfel (nu mă-ntrebați cu ce frământări și refulări de Îndemnuri ale diavolului) acelor atracții morbide de care pătimesc Îndeosebi adolescenții În fața farmecelor pu trede ale femeilor consumate de boli și de viții ascunse, cum era teleleica de hangiță din fața primăriei, poamă bună, unealtă diavolească stând În calea călătorilor spre munte, zăboviți aici ca la „Hanul lui Mânjoală“. Iar peste drum
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
la dans, fără să bănuiască măcar că stând așa, picior peste picior, mi-ascundeam, pe cât puteam, mândrețele mele de reliefuri - cântate și de Walt Whitman - din cale-afară de proeminente pe pantalonii mei de dril cam prea strânși pe pulpele mele de adolescent. A doua zi, duminică, ducându-mă la biserică, mă tot miram față de poporeni, ca un prost de târgoveț ce eram, că popa, pre zent, dar fără veșmintele cultului, Îi da zor cu miluitul fără să mai slujească Sfânta Liturghie. Mi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și ca atâția alți nevoiași În restanță - a acestui aparta ment, cel mai mare apartament din acest bloc, mare, dar deocheat prin cea mai sfruntată promiscuitate fizică și morală - mai ales fizică?... și ce vor fi gândind, oare, cei doi adolescenți, un băiat și o fată, care poartă numele bărbatului celui tânăr și locuiesc și ei, de-a valma, Într-același menaj comun, Înțeleg totul din jurul lor, deși le vine greu a crede ochilor prea inocenți?... [...] Prietenul meu X era și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
aminti pe profesorii: Țigănescu, Torouțiu, Galan, Socaciu, Precop, Viforeanu și alții, care ocupă și azi un loc luminos în memoria noastră. Păcat că nu mai sunt azi printre noi, ca să le mărturisim recunoștința. Dar să revenim la ștrengăriile noastre de adolescenți. Voi relata, pe cât a mai rămas după decenii, prin colțurile memoriei, vreo câteva, dintre ele.... La cireșe Câțiva dintre cei care locuiam la internat, am pus ochii pe un cireș falnic, înalt și plin de cireșe mari, și multe, de
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
un spectacol bun. Îmi amintesc că atunci i-am văzut pentru prima oară pe Birlic și Beligan, tineri amândoi, în „Rușinea Familiei”. Sau filmul sovietic Balada Siberiei, ale cărei melodii le fredonau tinerii mult timp după aceea. Bune-rele, erau distracția adolescenților din vremea aceea, lipsiți de televiziune și discoteci. Toate bune, dar nimic nu era gratuit. Iar noi nu aveam bani. Singura soluție la îndemână era „blatul”, intrarea clandestină. Eram un grup mărișor de elevi, majoritatea de la internat, dar și câțiva
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
se poate!... Doctorița și-a schimbat grăbită halatul alb cu fulgarinul ei care-i venea extraordinar, și-a luat geanta și pur și simplu a zbughit-o din cabinet, alături de tata. Au ieșit alergând din clădirea dispensarului. Aveau aerul unor adolescenți care tocmai făcuseră o poznă. Tata era nițel ridicol în rolul acesta de june, el, care avea păr alb la tâmple. În stradă, doctorița s-a oprit și i-a întins tatei mâna, recomandându-se în glumă și serios: -Irina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
unul sovietic, căci s-a auzit strigat: -Victor! S-a întors. Era Stan, dar nu singur, ci însoțit de încă doi tineri, o fată și un băiat. S-au făcut prezentările. Pe băiat îl chema Stelian, avea o înfățișare de adolescent, dar, de fapt, era mai mare decât ei, era deja student, la Politehnică, la Timișoara, iar acum venise pentru câteva zile acasă. Fata, în schimb, pe nume Monica, era mai mică decât ei cu un an, elevă în capitala regiunii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
atmosferă ca la începutul serii trecute: păreau un grup de tineri joviali, fără griji. Victor îl privea discret pe Stelian, măsurându-l: ce diferență uriașă era între cel de aseară, care-l impresionase cu discursul său curajos, profetic parcă, și adolescentul acesta întârziat care pălăvrăgea nepăsător și își savura savarina, lăsând impresia că nici un gând mai serios nu i-a străbătut vreodată creierul. De la cofetărie s-au dus pe malul fluviului. S-au jucat aruncând cu pietre în apă. Au mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Mă așez în calea stropilor ca sub un duș imens. Îmi face atât de bine, îmi amintește de cum mă spălam la baia publică din Serenite, când eram viu. 15 TC "15" \l 1 După ce i-au ciuruit pe cei doi adolescenți, în pădurea Galimea, în zorii acelei zile de noiembrie, Gârmoci și Fanache s-au dus val-vârtej la regiune, să-i raporteze toarășului Cameniță isprava lor. Gata, toarășe prim, i-am executat pe bandiți!, au turuit ei cu aerul unor maidanezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
birou din Minister, care a întocmit referatul, le surprinde cu mult tact. El mărturisește că a citit pe nerăsuflate romanul, că n-a mai avut în mână o carte la fel de profundă de circa douăzeci de ani. De pe vremea când era adolescent și citea numai cărți de aventuri și de dragoste. Șeful de birou laudă pe o pagină întreagă virtuțile autorului, iar pe a doua vine cu câteva observații. La pagina 23, eroul navetist ațipește cu capul sprijinit de umărul fetei navetiste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de gravitate, un anume aer solemn. E bine că e așa; utopia istorică are nevoie de chipuri care să o Întruchipeze. Dar nu trebuie să pierdem din vedere firea de zi cu zi a acestor oameni, care au fost copii, adolescenți și tineri Înainte de a-și căpăta competențele prin care să ne conducă. Nu vreau, prin aceasta, să le pun În umbră firea excepțională, recurgînd la aspecte comune sau familiare ale vieții lor, dar cunoașterea acestor prime etape formative ne indică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
că Mircea râdea, însă o făcea intenționat, voit; era o provocare și o stimulare, o încercare de coagulare a forțelor ce-mi rămăseseră pentru a depăși cu bine încercările prin care treceam. Era ca-n viața triburilor, unde copii și adolescenții pentru a fi admiși într-o altă etapă a vieții lor tribale erau supuși unor probe de "inițiere" de multe ori foarte periculoase și dureroase atât pentru fete, cât și pentru băieți. În timp ce mă gândeam că poate-poate am scăpat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
șocantă. Deodată, din curtea vecină a irumpt strigătul celebru al omului maimuță: Tarzan! Uuuuuu! Uuuuuu! Uuuuuuu! Tata, care era de o bunătate inimaginabilă, având un suflet curat, nepervertit de răutățile și de mârșăvia vieții, s-a lăsat prins de provocarea adolescentului din curte, intrând în pielea lui Weissmuller timișoreanul, răspunzându-i cu același limbaj: Uuuuuu! Uuuuuu! Uuuuuuu! Strigătele și chemările în limbajul primatelor, ale strămoșilor noștri, s-a mai prelungit de vreo câteva ori într-un simulacru de dialog practicat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
om bun la toate. Prin case de comercianți cu petrol sau avocați de afaceri, ca profesor privat de matematică, fizică, dar și geografie și istorie. Profesor în colegii occidentale, grupa de vârstă 12-16 ani, devenită cea mai dificilă din cauza unor adolescenți complet scăpați de sub controlul autoritații părinților. Olar sau vânzător de covoare, librar și paznic de discotecă. Am încercat să aștern pe hârtie tot ceea ce mii, sute de mii de compatrioți ai mei trăiesc după căderea comunismului și risipirea lor în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
boieroaice din zonă, rătăcit pe acolo nimeni nu știe cum și când. Tot ea ne spunea în nopțile de vară extraordinare povești cu stafii și strigoi ce se ascund pe la colțurile caselor pentru a-i speria pe copii. Când eram adolescent, izbuteam să recreez acolo ceva din "satul" descris de Marin Preda în Moromeții, înainte de sosirea colectivizării. Dumnezeu să o odihnească în pace! 10 februarie 2003 "Fotografia este o acțiune imediată, un desen, o meditație..." (Henry Cartier-Bresson, cel pe care Pierre
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
importați din Grecia), cârnați afumați și un fel de pastramă ce-mi aduce aminte de pastrama din România. Țin foarte mult la proprietarul magazinului. Primăria din Geneva a interzis prin ordonanță vânzarea alcoolului după ora 21.00, din cauza bandelor de adolescenți care găseau că este foarte cool să se îmbete ca animalele, direct în stradă, cu berea cumpărată de la aceste mici magazine non-stop. Elvețienii respectă regula fără excepție, nu fac nicio diferență între puștanii teribiliști și muncitorii însetați sau familiile care
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în ansamblul său arată că "fiecare dintre noi are dreptul al un nou început". Comentariile suplimentare sunt de prisos. Ediția din 21 noiembrie a lui New York Times titrează mare pe prima pagină: Teenage depression. Depresia în masă câștigă teren printre adolescenții americani și nimic nu pare să o poată opri iată mesajul principal al articolului. Dacă la douăzeci de ani ești depresiv... 24 noiembrie 2004 În România au loc alegeri parlamentare. Pentru a marca momentul, fratele meu îmi trimite prin e-mail
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
le message de ces livres est donc riche de valeurs morales et spirituelles et mérit donc d'être le sujet d'un colloque. (JK Rowling pune în scenă experiențe de maturizare personală și de integrare socială trăite de preadolescenți și adolescenți într-un cadrul care reproduce realitatea lor cotidiană [...] Mesajul unor astfel de cărți este bogat în valori morale și spirituale, merită deci a fi subiect de coloviu.) Julien Gracq notează nonșalant în Lettrinele sale (cel de-al doilea tom apărut
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
aerian alb-lăptos, imaculat. De fapt, acceptă resemnați toate pericolele asociate unui zbor la 11 km înălțime deasupra apei cele mari, timp în care soarta le scapă total din mâini. Cu acest zbor călătorește și un grup de circa treizeci de adolescenți canadieni, plecați să vadă pentru prima oară Europa. Gălăgioși cât cuprinde pe holurile aeroportului, contrastând prin culoare și imbrăcăminte cu cei din jur, se cumințesc brusc de îndată ce văd sutele de scaune bleu aliniate în interiorul Airbus-ului A340-600. După câteva ore
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]