11,393 matches
-
din cele mai costisitoare greșeli ale campaniei. La începutul lunii octombrie, deja era evident că planurile Aliaților nu funcționau într-un mod ideal. Multe tancuri se stricaseră și cele care inca funcționau nu puteau fi întrebuințate din cauza naturii terenului. Cu toate ca Aliații aveau aceste probleme, Ludendorff nu-și făcea, încă de la începutul lunii septembrie, iluzii despre sfârșitul războiului, afirmând că Germania are două opțiuni: distrugere totală sau un armistițiu. El recomandase această a doua cale și la întâlnirea de comandament a Puterilor
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
la întâlnirea de comandament a Puterilor Centrale desfășurată la Spa Spa, Belgia, în 14 august 1918. Pe parcursul lunii octombrie, artileria lui Pershing a continuat să bombardeze forțele germane care deja erau epuizate și derutate pe întregul front Meuse-Argonne. Presiunea din partea Aliaților nu s-a oprit până la sfârșitul războiului. Din cauza numeroaselor pierderi, multi comandanți ai armatei germane considerau că o înfrângere totală era inevitabilă. Pericolul unei răscoale generale era puternic. Amiralul Scheer și Ludendorff au decis să inițieze o ultimă ofensiva pentru
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
relații bune cu Regatul Unit și nu s-a aliat cu Axa. La 28 octombrie 1940, Italia fascistă a cerut capitularea Greciei, dar administrația greacă a refuzat și, în care a urmat, Grecia a respins forțele italiene în Albania, aducând Aliaților prima victorie terestră împotriva Axei. Țara avea în cele din urmă să cadă în fața unor forțe germane trimise de urgență în Bătălia Greciei. Ocupanții germani s-au confruntat totuși cu probleme grave cauzate de . Peste 100.000 de civili au
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
de partea Germaniei și imperiului austro-ungar. În cele din urmă a suferit înfrângere și a pierdut controlul asupra întregului Orient Apropiat în favoarea Imperiului Britanic și a Imperiului Francez. În timpul conflictului, genocidul împotriva popoarelor creștine a fost executat de otomani și aliații săi sub forma Genocidului Armean și a celui Asirian, orașul Deir ez-Zor din Siria otomană fiind destinația finală a acestor marșuri ale morții. La mijlocul Primului Război Mondial, doi diplomați ai aliaților (francezul François Georges-Picot și britanicul Mark Sykes) s-au înțeles în
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
conflictului, genocidul împotriva popoarelor creștine a fost executat de otomani și aliații săi sub forma Genocidului Armean și a celui Asirian, orașul Deir ez-Zor din Siria otomană fiind destinația finală a acestor marșuri ale morții. La mijlocul Primului Război Mondial, doi diplomați ai aliaților (francezul François Georges-Picot și britanicul Mark Sykes) s-au înțeles în secret asupra împărțirii de după război a Imperiului Otoman în zone de influență prin Acordul Sykes-Picot din 1916. Inițial, cele două teritorii au fost separate de o graniță ce se
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
Arabă, Siria continuă să întrețină relații diplomatice cu Algeria, Egipt, Iraq, Liban, Sudan și Yemen. Violența Siriei împotriva civililor a dus la suspendarea acesteia din Liga Arabă și Organizația Cooperării Islamice în 2012. Siria continuă să întrețină relații bune cu aliații săi tradiționali, Iran și Rusia, care sunt printre puținele țări ce susțin guvernul sirian în conflictul cu opoziția. Siria consideră provincia Hatay din Turcia este parte a teritoriului său. Israel a anexat în mod unilateral Înălțimile Golan în 1981, iar
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
a pretins că Beria ar fi insinuat că l-ar fi otrăvit pe Stalin. După moartea lui Stalin, Beria a fost numit prim-ministru adjunct și a redevenit șef al Ministerului de Interne, care a fost comasat cu Ministerul Securității. Aliatul său, Gheorghi Malenkov, a devenit prim-ministru și, pentru un scurt răstimp, cel mai puternic lider sovietic. Beria era al doilea om de stat în URSS, dar, din cauza lipsei calităților de conducător ale lui Malenkov, putea deveni cel mai puternic
Lavrenti Pavlovici Beria () [Corola-website/Science/298199_a_299528]
-
politica lui Beria primejduia puterea sovietică. La numai câteva zile de la izbucnirea revoltei din Berlin, Hrușciov i-a convins pe principalii lideri de partid să-l elimine pe Beria de pe scena politică. Beria a fost abandonat și de principalul său aliat, Malenkov. Relatările despre căderea lui Beria sunt controversate. Potrivit unei versiuni recente, Hrușciov a convocat o ședință a prezidiului CC al PCUS pentru ziua de 26 iunie; în ședință a lansat un atac dur la adresa lui Beria, pe care l-a
Lavrenti Pavlovici Beria () [Corola-website/Science/298199_a_299528]
-
și într-o situație disperată, în care practic țărănimea declanșase o revoluție; revoltele țărănești riscau astfel să înfrângă formidabila mașină politică și de război care era la acel moment partidul bolșevic (care reușise să înfrângă în războiul civil albii și aliații lor externi care erau cele opt puteri occidentale intervenționiste). Succesorul lui Lenin, Stalin, a introdus până în cele din urmă planificarea centralizată completă, (deși aceasta a fost de fapt ideea opoziției de stânga pe care Stalin a epurat-o din partid
Noua Politică Economică () [Corola-website/Science/298239_a_299568]
-
și partidul bolșevic promiteau, dacă aveau să ajungă la putere, "pâine, pace și pământ". Armata se dezintegra, iar soldații - țărani și muncitori - dezertau pe capete. Kerenski și alți lideri politici s-au simțit obligați de angajamentele luate de Rusia față de aliați să continue războiul, temându-se de asemenea că Germania va cere compensații teritoriale enorme ca preț al păcii. Refuzul lui Kerenski de a cere pacea separată l-a distrus. Pe durata tentativei de lovitură de stat a lui Kornilov, Kerenski
Aleksandr Kerenski () [Corola-website/Science/298247_a_299576]
-
sovietului de la Petrograd era pacea imediată, pământ țăranilor, ziua de lucru de 8 ore și o republică democratică. Acest program este inaplicabil de către burghezia liberală, care a preluat puterea în urma revoluției, și care nu dorea nici să se rupă de aliați, nici să se atingă de proprietatea asupra pământului, nici să lase muncitorii să plece acasă zilnic după doar 8 ore de lucru. În plus, guvernul considera (ca și o parte dintre liderii sovietelor și ai partidelor revoluționare), că numai viitoarea
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
de a suporta aceeași discreditare populară ca și guvernul provizoriu. În ciuda dorinței populare de a pune capăt războiului, implicarea în Primul Război Mondial nu a fost pusă în discuție. În luna aprilie, la publicarea unei note secrete adresată de către guvern aliaților săi, indica faptul că acesta nu va afecta tratatele țariste și va continua războiul, provocând mânia soldaților și muncitorilor. Demonstrații pentru și împotriva guvernului au produs veritabile înfruntări armate revoluționare și au forțat demisia ministrului de externe, istoricul constituțional-democrat . Socialiștii
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
a fost proclamată în anul 1924. Cazacii, care au fost încă de la început vârf de lance al antibolșevismului, au fost deportați în bloc, iar privilegiile le-au fost anulate. În Ucraina, Armata Roșie s-a întors și împotriva foștilor săi aliați, anarhiștii armatei lui Mahno: de la sfârșitul anului 1920, au atacat cu brutalitate experiența unică a statului anarhist . Această mișcare țărănească autentică de masă a reușit să se doteze cu o armată insurecțională, capabilă să reziste trei ani atât contra austro-germanilor
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
intrau în conflict cu demobilizarea armatei franceze, iar trupele nu înțelegeau necesitatea acestui război îndepărtat. În primăvara anului 1919, eșecul expediției a devenit clar după ce flota franceză a fost zguduită de o . Potrivit istoricului Orlando Figes, „promisiunile de sprijin ale aliaților erau doar vorbe în vânt. Implicarea puterilor occidentale nu a adus multe din punct de vedere material, și a suferit mereu din cauza lipsei unui obiectv clar.” În 1920, tânărul stat polonez a atacat Rusia pentru a împinge granițele sale dincolo de
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
și izolată, înconjurată de un „” de state mici (înspre Occident: Țările Baltice, Polonia, România). Noul sistem a trebuit să cucerească încet recunoașterea internațională. Ea a trebuit să aștepte până în 1922 pentru a fi recunoscută de către Germania (care i-a devenit aliat, în fapt, după acordurile de la Rappallo), și apoi în 1923 de către China aliată a lui Sun Iat-sen în 1924 de către Regatul Unit, Franța și Italia fascistă, în 1933 de către Statele Unite ale Americii, înainte de a intra târziu în Liga Națiunilor în
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
a fost interpretată de occidentali în contextul Marelui Război aflat în curs de desfășurare, și, în general, fără prea multe cunoștințe despre realitățile din Rusia. Democrațiile Antantei (în special Franța și Regatul Unit) au fost ușurate să scape de un aliat dificil, care era Nicolae al II-lea, de conservarea autocrației țariste, care le jena în propria lor propagandă a „războiului drept”. Nici presa (sub rezerva cenzurii sau ), nici opinia publică nu au reușit să ia pulsul creșterii respingerii războiului în
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
Bainville susținea în "": „Trebuie ca înnoirea rusă să nu devină ceea ce până acum ea nu a vrut să fie, o revoluție”. Socialistul șovin scria: „ce înseamnă , ce înseamnă chiar pe lângă incomensurabila victorie morală pe care au reușit s-o repurteze Aliații la Petrograd!” Totuși, încă din vara anului 1917, revolta soldaților ruși din tabăra Courtine din Limousin a trebuit să fie înăbușită cu salve de tun, și cu mulți morți. Greve importante și cvasi-insurgente se revendicau deschis după exemplul sovietelelor muncitorești
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
în primul rând ca o manevră politică ca oricare alta, și nici Antanta, nici Puterile Centrale nu credeau la început în durabilitatea noii puteri. După greul tratat de la Brest-Litovsk (SPD s-a opus ratificării acestuia în ), "Kaiserul" a fost un aliat obiectiv și paradoxal al regimului bolșevic, acesta din urmă având tot interesul să țeasă intrigi „interimperialiste”, și să nu-și mai adauge un inamic. Antanta a intervenit în Rusia, în primul rând pentru a preveni prăbușirea frontului de est, iar
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
tratat a cauzat un șoc, o traumă anti-Versailles, care a dus urcarea lui Adolf Hitler la putere și in final la Al doilea Război Mondial. Desființarea Prusiei ca stat a fost rezultatul uneia dintre prevederile tratatului de pace din 1947. Aliații au luat această decizie, hotarați să nu mai repete greșelile din 1919. În 1871, populația Prusiei număra 24,69 milioane, adică 60% din populația Imperiului German. În 1910, numărul populației a crescut până la 40,17 milioane (62% din populația Imperiului
Prusia () [Corola-website/Science/298270_a_299599]
-
viața lui Laplace s-au pierdut, astfel încât golurile biografice au fost uneori completate de mituri. Unele documente au ars în incendiul care a cuprins castelul unuia dintre urmașii săi, iar altele au căzut pradă flăcărilor în timpul bombardării orașului Caen de către Aliați în timpul celui de-al doilea război mondial. Spre deosebire de prietenul său Antoine Lavoisier, Laplace nu a avut de suferit din cauza Revoluției franceze. În timpul acesteia, el a contribuit la introducerea sistemului metric și la organizarea prestigioaselor instituții de învățământ „"École polytechnique"” și
Pierre-Simon Laplace () [Corola-website/Science/298288_a_299617]
-
După asasinarea Arhiducelui Franz Ferdinand și a soției sale la Sarajevo pe 28 iunie 1914 de către naționalistul sârb Gavrilo Princip, Nicolae șovăia în legătură cu drumul pe care trebuia să-l urmeze Rusia. Pe de-o parte, nu voia să-și abandoneze aliații sârbi în fața pretențiilor Austro-Ungariei, pe de altă parte, nu voia să provoace un război de proporții. Într- o serie de scrisori schimbate cu Kaiserul, (așa numită "corespondență dintre Willy și Nicky "), cei doi își reafirmau dorința de pace și fiecare
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
litoralului Mării de Azov. Românii au ocupat poziții pe ambele flancuri ale orașului pentru a ajuta trupele germane. Datorită conflictelor dintre români și unguri cu privire la Transilvania, armatele celor două țări erau separate de "Armata a 8-a italiană.". Astfel toți aliații Germaniei erau aici - inclusiv contingentul din Slovacia și regimentul din Croația, atașate "Armatei 1-a Panzer", respectiv "Armatei a 6-a" germane. Înaintarea către Caucaz s-a împotmolit, germanii fiind incapabili să atingă obiectivul principal, orașul Groznîi. S-a schimbat
Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/298322_a_299651]
-
antipersonal și antitanc , rețele de sârmă ghimpată, tranșee, cazemate, artilerie și mortiere. Dacă o ultimă ofensivă a blitzkriegului putea fi efectuată cu succes pe frontul răsăritean, atunci presiunea sovietică ar fi scăzut iar eforturile germanilor se puteau întoarce împotriva amenințărilor aliaților de pe frontul de vest. Înaintarea avea să fie executată din punga de la Orel spre nordul arcului de la Kursk și dinspre Belgorod spre sud. Amândouă flancurile urmau să conveargă la Tim și astfel s-ar fi revenit la linia frontului germano-sovietic
Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/298322_a_299651]
-
95.383 de vehicule, multe de fabricație americană. Tot ce mai aveau de făcut sovieticii, era să lanseze o ofensivă pentru a cuceri ceea ce avea să devină Germania Răsăriteană. Ofensiva sovietică avea două obiective. Datorită neîncrederii lui Stalin în intențiile aliaților occidentali de a preda teritoriile cucerite de ei pentru a fi încorporate în zona de ocupație sovietică, ofensiva era gândită pe un front larg și trebuia să avanseze cât mai rapid cu putință, pentru a face joncțiunea cu aliații cât
Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/298322_a_299651]
-
intențiile aliaților occidentali de a preda teritoriile cucerite de ei pentru a fi încorporate în zona de ocupație sovietică, ofensiva era gândită pe un front larg și trebuia să avanseze cât mai rapid cu putință, pentru a face joncțiunea cu aliații cât mai la vest posibil. Dar obiectivul de căpătâi era cucerirea Berlinului. Cele două sarcini erau complementare, deoarece cucerirea rapidă a zonei nu era posibilă decât dacă era cucerit Berlinul. Altă cauză era aceea că în Berlin se aflau prăzi
Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/298322_a_299651]