15,743 matches
-
de notele trompetei lui Bunny Berigan la finalul melodiei „I Can’t Get Started“. Mi-a pus melodia asta în prima seară când am ieșit, ca să îmi vindece inima rănită. Parcă o văd introducând monede în tonomatul sută la sută american, masiv și strălucitor. Uneori, când îi scapă acel sunet, mă întreb dacă știa, în fecioria ei neliniștită, că și ea va scoate acele note pe care le va interpreta pentru mine ca o promisiune a lucrurilor ce aveau să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
m-am aplecat spre butonul radioului. Metalul mi-a ars degetele. Chiar și vocea prezentatorului părea obosită din cauza căldurii, dar eu eram oricum cu gândul la emisiunile de la BBC. Fuseseră mereu atât de echilibrate, chiar și în situații de criză. Americanii erau doar înfumurați. 500 de avioane ale Națiunilor Unite au bombardat Coreea de Nord. Casa Albă aprobase legea emigrării sau mai degrabă legea împotriva emigrării, în ciuda votului negativ al președintelui Truman. 36 de grade și nu se întrezărea nici o ameliorare. Am intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
că nu se mai gândise și altcineva la asta. În timp ce traversam camera, ecranul gri și lucios al televizorului îmi reflectă imaginea. Un bărbat înalt cu părul negru, jachetă în dungi agățată de umăr, un soț, tată, om de afaceri, un american. Am bifat punctele la fel cum un bărbat și-ar verifica buzunarele ca să se asigure că are la el portofelul, cheile și bricheta, dacă fumează. Eu nu fumez. Am urcat cele cinci trepte până în bucătărie. Un exemplar din Bucuria de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
cizmelor lovite la salut. În timp ce mă așezam pe scaunul indicat, am auzit amenințările mârâite și șoaptele șuierătoare ale planurilor mortale secrete. Dar bărbatul care stătea în fața mea la birou în acea dimineață nu era un ofițer german. Era un civil american. STANLEY MINTZ, M.S.W.1 după cum spunea plăcuța din bronz de pe biroul lui. Mângâia plăcuța cu degetele în timp ce îmi punea întrebări. Te simți vinovat? Vinovat? am repetat eu. —Vinovat. Mintz și-a ridicat degetele de pe plăcuța cu numele, a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ținut discursul de mulțumire la dineu. După aceea, oamenii au venit la mine, mi-au strâns mâna și mi-au oferit cartea lor de vizită. Un fotograf a făcut poze. Ziarul local a publicat un articol cu o fotografie. În American Journal a apărut un articolaș. Madeleine îl rezemase pe blatul de bucătărie când am ajuns seara acasă. —Uită-te la asta, zise și făcu un semn cu capul spre ziar, apoi își alungă o buclă de pe frunte cu dosul palmei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
citit printre rânduri articolul, apoi l-am mai citit încă o dată, mai atent. Era un articolaș inofensiv despre un om de afaceri american. Doar un naiv ca mine s-ar fi temut de el. Madeleine a cumpărat trei exemplare din American Journal și din ziarul local, a decupat articolele și apoi le-a laminat. I-a dat unul mamei sale și altul surorii ei. Nu am fost de față când s-a întâmplat, dar mi-o pot imagina zâmbind, mieroasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Anne încetă să mai facă glume proaste pe seama lui și începură să-și arunce unul altuia priviri arzătoare. Anne urca treptele până în camera lui și părinții erau îngrijorați și se certau din cauza asta, dar era un film sută la sută american, cu copii sută la sută americani, chiar dacă se presupunea că sunt evrei germani ascunși în Amsterdam și, spre deosebire de părinți, toți spectatorii știau că nu existau motive de îngrijorare, cel puțin în ceea ce privea sexul. Când se sărutară în sfârșit, fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
proaste pe seama lui și începură să-și arunce unul altuia priviri arzătoare. Anne urca treptele până în camera lui și părinții erau îngrijorați și se certau din cauza asta, dar era un film sută la sută american, cu copii sută la sută americani, chiar dacă se presupunea că sunt evrei germani ascunși în Amsterdam și, spre deosebire de părinți, toți spectatorii știau că nu existau motive de îngrijorare, cel puțin în ceea ce privea sexul. Când se sărutară în sfârșit, fata de lângă mine scoase un suspin îndurerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Madeleine își petrecuse o jumătate de după-amiază în magazin să o aleagă. Tot ce mai rămăsese acum de făcut era să agăț tabloul deasupra canapelei. Mi-am pus brațul în jurul taliei lui Madeleine în timp ce mă uitam la cei trei copii americani ai mei, ferchezuiți, bine hrăniți, zâmbind la aparat de parcă fericirea era dreptul lor din naștere. Nu sunt superstițios, dar stând acolo și uitându-mă la poză le-am înțeles pe țărăncile care leagă panglici roșii copiilor lor pentru a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
se înșelase cu privire la tremurăturile mele. Nu fuseseră psihosomatice. Dar avusese dreptate cu privire la mine. Nu puteam trăi singur afară. Am ajuns la capătul treptelor și am început să merg pe peron. Am luat trenul o singură dată, cu copiii mei. Eram americani. Când mergeam undeva, luam mașina. Cât așteptam pe peron, Abigail stătuse lângă mine, dar Betsy cochetase cu pericolul. Se tot apropia de șine. Vino înapoi, a trebuit să îi spun de mai multe ori. În cele din urmă, am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
încăperii. Comenzi strigate, zornăit de farfurii și ecoul a peste o duzină de conversații curgeau dinspre tavanul înalt. Mi-am cerut scuze pentru zgomot și am explicat că la această oră, în acest cartier, prânzul era de obicei foarte aglomerat. —Americanii sunt mereu grăbiți, spuse ea. —Nu sunteți americancă? —Locuiesc în Amsterdam. Sunt aici doar pentru câteva săptămâni. Pe durata procesului. Apăru chelnerul, cu un pix și un carnețel în mână, dar Charlotte vorbi spre mine când dădu comanda și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
În bucătărie și continuă cu Înflăcărare: — Comparația cu Vietnamul - asta e cea mai mare greșeală a noastră, Teddy. Nu ne aflăm În Vietnam, iar noi cu siguranță nu suntem copiii florilor. Cea de-a doua greșeală e să sperăm că americanii vor face treaba În locul nostru și că ne vor scoate din Teritorii. Ce le pasă lor că noi ne ducem dracului Încetul cu Încetul? — Ai dreptate, spuse Ted cu tonul cu care Îl lăuda pe Dimi pentru vreo rezolvare corectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Bâtrânul răspunse: —Ți-am cerut eu ceai, Efraim? Ți-am cerut să vorbești. Te-am rugat să-mi povestești despre copilul ăla nenorocit, despre care vă Încăpățânați să susțineți de față cu toată lumea că ar fi fiul nătăflețului ăluia de american. Și te-am rugat să-ți faci puțină ordine În viață. Să devii În sfârșit om. Să te Îngrijești puțin de viitorul tău, În loc să-ți faci griji zi și noapte În privința iubiților tăi arabi. Nu duc grija arabilor, Îl corectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
lățimea șinelor de cale ferată. Și descoperi că avea o slăbiciune pentru directorul căilor ferate din Israel, care refuzase să cedeze În fața partenerului american și Îi dăduse o replică zdrobitoare ce numai privită superficial putea părea amuzantă: dimpotrivă, tocmai poziția americanului era de-a dreptul ridicolă, fiindcă nu exista nici o logică În supoziția sa - că lungimea discursului fiecărui delegat trebuia să fie direct proporțională cu cea a căilor ferate din țara sa. O asemenea abordare grosolană era totodată inacceptabilă din punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
șase săptămâni, când a sosit invitația de la Seattle și au venit la noi sâmbătă seară doi colonei de la aviația militară, ca să stea de vorbă cu tine, să-ți explice că de fapt a fost inițiativa lor, că munca mea cu americanii pentru doi-trei ani are o importanță națională, ți-ai bătut pur și simplu joc de ei și de mine. Ai Început să ne ții predici despre nebunia isterică perpetuă cuprinsă În expresia „importanță națională“. Te-ai comportat ca un șeic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
articole politice meschine, pline de Înțepături și mușcături. Încearcă să Înțelegi, Effy. Știu cum m-ai privit tu Întotdeauna. Yael Levin, fătuca din Yavniel. Cam prostuță, dar destul de plăcută. O femeie simpatică și limitată. Totuși atât inginerii noștri, cât și americanii cred că proiectul meu se poate transforma Într-un lucru deosebit. Pentru ei Însemn ceva. De aceea am hotărât să plec. Pentru tine nu Însemn nimic, chiar dacă ești Îndrăgostit de mine. Sau Îndrăgostit de-a fi Îndrăgostit de mine. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
o piață care devenea tot mai restrânsă. La început încă mai încercam să croiesc din povestea mea - de a fi locuit într-un oraș - istorisiri impresionante despre frumoasa doamnă Katz, cea care cumpăra portocalele direct de la camioneta cu fructe, despre americanul care făcea din song-ul lui Mary Poppins vapoare de hârtie și le dădea drumul pe apă și poate speram ca prin poveștile astea să-l aduc pe american și pe frumoasa madame Katz, cu tot cu camioneta cu fructe, aici în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Katz, cea care cumpăra portocalele direct de la camioneta cu fructe, despre americanul care făcea din song-ul lui Mary Poppins vapoare de hârtie și le dădea drumul pe apă și poate speram ca prin poveștile astea să-l aduc pe american și pe frumoasa madame Katz, cu tot cu camioneta cu fructe, aici în sat. Dar B. se îndepărta tot mai mult, pălea imperceptibil și devenea ireal față de apăsarea asta rurală cu supraponderea ei de pajiști, râuri, păduri, care ținea casele pe loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
gustul oriental al coloratelor piețe îndepărtate, de care mai beneficiam în ciuda tuturor pierderilor - după cum se putea vedea și în farfurii - în plan economic. Și domnul Saner vorbea cu tata despre mașinile de etichetat și despre macarale, fiind de părere că americanii făcuseră o mare greșeală că nu lichidaseră Estul după război, își încruntau sprâncenele când venea vorba de sovietici, care puteau oricând să facă totul una cu pământul, despre „pericolul galben“ care amenința ca un adevărat potop uman, iar francezii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
nici un efort nu se trăda în comportarea lui - spuse la un moment dat, în felul lui ironic-amical, că toată aiureala asta cu comuniștii nu era decât o gogoriță, o isterie și o metodă de a-ți băga frica în oase. Americanii aveau mult prea mare nevoie de sovietici, iar de noi, europenii, ce să mai vorbim; oare de unde credem noi că ne vine prosperitatea, dacă nu din această atât de confortabilă pentru toți „economie a Războiului Rece“? Stătea lăsat pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ridicat și aveam andrele în mâini; în timp ce profesorul explica regulile folosirii virgulei, ne străduiam să prindem pe andrea ochi după ochi ca să împletim pături de lână pentru unguri, de fapt, petice care urmau să fie cusute între ele. Așteptam ca americanii să facă în sfârșit ceea ce, după părerea unor „de-alde noi“, ar fi trebuit să facă de mult: să ne ocupe, să termine definitiv cu dictaturile, iar fratele meu, care lucra de zor la avioanele lui, spuse că atunci ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mult: să ne ocupe, să termine definitiv cu dictaturile, iar fratele meu, care lucra de zor la avioanele lui, spuse că atunci ar fi putut s-o termine și cu el, pentru că era comunist și aparținea clasei muncitoare. Dar nici americanii n-au ocupat Ungaria, nici vechile puteri coloniale nu rezolvară nimic în Egipt - și, în ciuda tuturor cârtelilor fratelui meu, devenea din ce în ce mai neclar cine erau, de fapt, oamenii care spuneau despre ei că ar fi „de-alde noi“. W. a sosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
să-ți administrezi divorțul singur de 9,99 lire de la chioșcul de ziare din colț. Am primit chiar și un CD-ROM gratuit cu el. De altfel, nu cred că primești așa ceva de la un avocat. CD-ROM-ul ne era prezentat de un american plin de bune intenții, îmbrăcat într-un costum lucios, cu dinți fosforescenți și mult păr, care să ne facă să ne simțim bine cu noi înșine. De fapt, părea să conțină o grămadă de formulare pe care să le descărcăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
senin, scoase două bilete de avion și le trânti pe masă. Acesta a fost momentul în care mi-am pierdut pofta de mâncare. —New York, șopti el. —E minunat în perioada asta a anului, frig și înviorător. Îți va plăcea. Iar americanii se vor îndrăgosti de tine! — Pentru că sunt ciudată? am sugerat eu. Nu! protestă el. În fine, ești puțin... neobișnuită. Am mușcat din Dumnezeu-știe-ce comandasem. Sigur carne, gătită cu mult usturoi. Va trebui să mănânc bomboane mentolate toată după-amiaza înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
la etajul omnibuzului), Înainte de a se Întoarce și a sui dealul lung Înapoi spre casă. Amiciția lor se născuse Într-o perioadă când orizontul social și artistic al lui Henry se lărgea rapid. Cel de al doilea roman al său, Americanul, făcuse impresie pe ambele maluri ale Atlanticului În 1877, iar nuvela Daisy Miller fusese un adevărat „hit“ În 1879. Apariția Pieței Washington și a Portretului unei doamne, câțiva ani mai târziu, Îi consolidă statutul de vedetă În devenire a romanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]