12,966 matches
-
a primului imperiu creștin? Dat fiind că la fondarea Constantinopolului romanitatea a întâlnit atât filosofia iudeo-creștină, cât și moștenirea gândirii religioase populare elene (în particular, a Bizanțului precreștin), cum a fost redefinită imaginea? Cum s-a petrecut trecerea de la viziunea antică asupra imaginii și asupra puterii la cea creștină, apoi la imaginea sacră a basileului? Imaginarul puterii constantinopolitane ne apare astăzi ca un "proiect negociat" despre imaginea sacră, aflat mereu la zona de imapct a două mișcări de idei opozitive: iconoclastia
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
filosofice pro și contra imaginii și a imaginației. Ele se vor reflecta în imaginariile politicului, influențând major în anumite perioade planul de guvernare și de exercitare a puterii în oïkouménè. Una dintre principalele ipoteze ale acestei cercetări este că imaginarul antic, precum și cel bizantin pe care îl inspiră, revelă schema de configurare a imaginilor despre sine pe care comunitatea le-a putut genera, susține și memora; el reflectă totodată "formele" teoretice sau reale ale societății "politice", așa cum apar ele descrise în
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
teologia isihastă. Despărțirea Occidentului de Orient în ce privește istoria instituțională și teoria puterii va fi amintită aici în descrierea etapelor pe care le-a parcurs imaginarul occidental până la finele Renașterii. Pe baza a câtorva corespondențe filosofice între diverse elemente de teorie antică a politicului și altele medievale sau renascentiste, vom continua discuția despre imaginarul creștin occidental, și în legătură cu programele iconografice creștine în care este figurat divinul. I. Imaginea antică a divinului - imaginea filială divină - imaginea basileului Istoria controversată și paradoxală a imaginii
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
finele Renașterii. Pe baza a câtorva corespondențe filosofice între diverse elemente de teorie antică a politicului și altele medievale sau renascentiste, vom continua discuția despre imaginarul creștin occidental, și în legătură cu programele iconografice creștine în care este figurat divinul. I. Imaginea antică a divinului - imaginea filială divină - imaginea basileului Istoria controversată și paradoxală a imaginii aduce în discuție, prin natura lucrurilor, și momentele polemice din evoluția imaginarului puterii. Cel puțin aceasta este teza unuia dintre cei mai cunoscuți cercetători ai domeniului, Gilbert
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Ferraris; deși toți trei tratează imaginarul și imaginea în perspectivă istorică, metodele coincid doar parțial. Totuși, există un punct comun de plecare − interesant aici și pentru a duce mai departe analiza din capitolul precedent −, plasat la confluența dintre viziunea grecilor antici și cea creștină asupra reprezentării divinului. Dacă în prima analiză a genealogiei imaginarului am urmărit ceremonialul roman al glorificării, pe care l-am corelat cu diverse aspecte ale ritualului similar din cetatea greacă, dar și cu scurte analize ale unor
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
căutat să prezint unele elemente de teorie, la Platon și la Aristotel, care au putut modela viziunea asupra exercițiului puterii în lumea greco-romană și ulterior în cea creștină. În a treia sondare în istoria conceptelor vom trasa "grefa" de la teoria anticilor la cea creștină, încadrată de actele politice ale lui Constantin I (cu trimiteri la scrierile lui Eusebiu din Cesareea), fundamentul teologiei politice creștine, la origine teocrație bizantină 41. Mutația fundamentală pe care o înregistrează organizarea comunității constă în apariția unui
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
artei, în general. Trecerea figurală a divinului, ca invizibil, în vizibil, premerge teologia icoanei, servește artei imperiale romane și concepției naturii divine a împăratului și e un suport pentru interesul de mai târziu al gândirii renascentiste italiene față de filosofia greacă antică (am văzut cum s-a petrecut acest lucru în perioada principatului). "Teologia civilă", construită pe reformarea religioasă a Greciei chiar de către Homer (conform căruia lumea e populată de oameni "divini" și zei asemănători lor), a continuat să-și găsească o
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Basilicile Santa Maria Antiqua, San Callisto; pe sarcofagele, astăzi, din Muzeul Laterano; în fresca din catacomba Santi Pietro e Marcellino etc. Alte două "contaminări" sunt de asemenea interesante pentru discuția de față, de această dată între imaginile sacre din religia antică influențate de cultele orfice (despre care am pomenit anterior, la greci și la împărații romani) și imaginea christică: este vorba despre ipostaze care se vor regăsi în terminologia politică a "discursului" edilitar al lui Constantin I și în programul său
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și sensibilă la apelurile mobilizatoare ale puterii politice. Pentru a trece din planul teologiei imaginii, divine și imperiale, în cel al imaginarului puterii laice, apoi în cel colectiv, ar mai trebui de asemenea menționat și că forma "etajată" a imaginarului antic s-a regăsit ulterior în schema ierarhiei sacrului creștin. În afară de imaginarul divinului moștenit din tradiția parmenidiană și reinterpretat pe linia platonismului (aspect discutat anterior), există și alte lucruri comune transmise de la antichitate către creștinism. Pe de o parte, monstruosul și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
viziune mediologică. Pe de altă parte, localizat în imaginarul popular într-un "dincolo" față de Olimp, dar și față de lumea reală (a vechilor greci), "infernul" va fi și el moștenit în mare parte de imaginarul creștin, cu caracteristicile și dezvoltările sale antice, la care se vor adăuga, firesc, scara morală a păcatelor, tipologia demonicului, rafinarea fantezistă a puniției (și, pentru occident, o bună parte a bestiarelor și a proiecțiilor fantastice de proveniență germanică, elemente mitologice "creștinate" și interpretate estetic în cadrul iconografiei gotice
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
spirit aristotelic și vor reinterpreta imaginea mai curând într-un spirit pseudo-platonician, tinzând către o formă unică, i-reală și, ca soluție grafică, hieratică și impersonală (după canonul icoanei, transcris de Dionisie din Furna în Erminiile sale). Recuperarea esteticii artei antice se va realiza abia începând cu sfârșitul evului mediu italian, atunci când reprezentările figurale din imaginea religioasă se vor umaniza, mai întâi în frescele lui Cimabue (secolul XIII), apoi mult mai expresiv la discipolul său, Giotto (la începutul secolului XIV), ulterior
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
da Vinci pentru redarea caracterelor apostolilor în fresca Il Cenacolo (Basilica Santa Maria delle Grazie, Milano). Spre diferență de occident, partea orientală a vechiului imperiul roman creștinat, numit de critica de specialitate "bizantin"46, se desparte cu timpul de Grecia antică (și pentru tot lungul ev mediu), atât în ce privește politicul, cât și imaginea (artistică). Religia civică și populară nu se înfruntase în lumea greacă cu filosofia civilă, ci suportaseră chiar un transfer conceptual, dat fiind că adeseori filosofii îl asimilau pe
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
transfer conceptual, dat fiind că adeseori filosofii îl asimilau pe Zeus cu concepția lor despre divin (diferit doar ca explicație). Spiritul grec și imaginarul său nu ne apar azi scindate, ci mai curând complementare, în ciuda viziunilor politice diferite din cetatea antică sau a distanțelor dintre filosofi, guvernare și comunitate. Constantinopolul integrează în identitatea sa culturală și spirituală o parte importantă din moștenirea intelectuală și estetică a vechii Elade; totuși, viziunea despre corp (divin sau sacralizat), fiind influențată de teologia neoplatoniciană, dă
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
mai curând reprezentării iconice, în detrimentul celei icastice (fidele realității, cum am discutat anterior). Integrată fără rezerve de ideologia imperială în politicile sale de (auto)reprezentare, această concepție va rupe legătura în cele din urmă (dar târziu, după iconoclasm) cu naturalismul antic și va impune o grafie simbolică a corporeității christice și a "unsului" său, basileul, radical și în mod deliberat concepută diferențiator (așa cum se vede în imaginile care prefațează de fapt această carte). Pentru o lungă perioadă însă, chiar în orient
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
așa cum am discutat pe larg anterior); toate acestea vor fi preluate de instituția basileică și vor fi transmise imperiului creștin, printr-o amplă reformulare conceptuală. Constantin I, el însuși divus, provoacă în mod aproape automat o reduplicare a imaginarului politic antic, din moment ce preia modelul instituțiilor romane în cetatea sa din orient. Casa basileică îi impune însă ca fundament imaginarului noua teologie a puterii creștine, și nu doar prin edictul de la Milano, ci și prin cadrul general de organizare a instituției patiarhatului
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și motive iconografice, care au dus în occident la transformarea totală a canonului bizantin într-o artă religioasă dinamică, "umanizată", creatoare; implicit, a dus la mutații majore în câmpul imaginarului. Prin rezistența teologică iconodulă din occidentul catolic, se opune tradiției antice iconoclaste, dar și monoteismului ebraic, una din cele mai coerente și mai puternice reabilitări a imaginii divinului, dar se realizează totodată și o reconfigurare a structurilor imaginarului medieval. III. Oíkonomía creștină În timpul celor două crize religioase
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
vetero-testamentară a interdictelor dogmatice; acest lucru se petrece după ce iudeo-creștinismul depășește anumite dificultăți moștenite din gândirea greacă și din speculațiile de ordin ontologic asupra opiniei (dóxa), mímēsis-ului și fenomenului (noūmen). Cum această filosofie pornește din Grecia antică și din meditația "elinilor" asupra ființei și asupra limbajului, creștinismul bizantin, care le-a prelucrat cel dintâi, a fost calificat drept "oriental" (ortodox), ignorându-se faptul că din teologia Părinților bisericii se revendica și occidentul, iar ea se instituise ca
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
prelucrat cel dintâi, a fost calificat drept "oriental" (ortodox), ignorându-se faptul că din teologia Părinților bisericii se revendica și occidentul, iar ea se instituise ca o lungă reflecție asupra integrării tradițiilor de gândire pre-creștină în dogma noii credințe. Filosofiei antice i-a fost mereu recunoscută autonomia în raport cu religia veche. Totuși, în viziunea patriarhului Nichifor, era sacră însăși cauza gândirii; și icoana la fel, tocmai pentru că fonda chiar posibilitatea de a gândi. Pentru el, problema desemnată de oíkonomí
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
creștine; 4. administrarea bunurilor materiale și simbolice proprii ecclesiei și instituției bisericii în ansamblu (pe linia moștenirii aristotelice, pentru un profit util și un bine suveran, ce asigură coeziunea și eficiența în istorie a comunității). Intervine acum, diferit de viziunea antică, dar și decisiv, dimensiunea creștină a planului de sorginte divină, de gestionare a lógos-ului sub toate formele pe care, în viziunea teologică, acesta le putea lua, dar și a manifestărilor și a reprezentărilor sale; de aici, invocarea permanentă
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
urmat aici un parcurs "arheologic", de sondare și de identificare, dar și de analiză contextuală a unor noțiuni, formațiuni discursive sau micro-bazine semantice, pentru a schița o posibilă genealogie conceptuală a imaginarului. Am urmărit de aceea grefa de la imaginarul filosofic antic al politicului la formele creștine ulterioare, pe care le-a inspirat și care au sprijinit puterea instituțională în administrarea teritoriului propriu, fie al imperiului roman păgân, fie al celui "constantinopolitan". Proiectul ideatic creștin, configurat pe baza tradiției neoplatoniciene, a preluat
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
termenii politicului, cu relația dintre puterea inspirată (a autocratului)- oíkonomía -imaginar al puterii. Alături de aceste paralele, dihotomiile funcționale concret−abstract, temporar - atemporar, limitat - ilimitat reprezintă elemente fundamentale preluate de imaginarul creștin din imaginarul filosofic al politicului antic. Simbolismul puterii devine în evul mediu un summum al reprezentării acestei conjuncturi. Platon însă nu conciliază niciodată cunoașterea și credința, ceea ce impune diferențele de terminologie și de raportare a adevărului la senzație, imaginație și imagine în cele două sisteme numite
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
o cultură predominant orală), purgatoriul devine soluția compensatorie prin excelență. Interesant este însă că promisiunea lasă totuși să acționeze liberul arbitru; și la filosoful grec, și în dogma creștină, nu zeii decid, ci ființa supusă alegerii. Spre diferență de omul antic, care putea alege calea dreaptă doar cu ajutorul practicii filosofice și a accederii la cunoașterea divină (la bine și la adevăr, deci tot la divin), pentru omul creștin iertarea și fericirea ultraterenă se obțin numai prin credință (element esențial de diferențiere
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
la cunoașterea divină (la bine și la adevăr, deci tot la divin), pentru omul creștin iertarea și fericirea ultraterenă se obțin numai prin credință (element esențial de diferențiere între cele două perioade). Un alt aspect definitoriu moștenit din tradiția politică antică este dat de faptul că cele patru caracteristici ale statutului perfect -artificial, imobil, autoritar, nu acceptă decât adevărul divin - au fost preluate întru totul în imperium creștin. Dacă elementele de teorie politică imaginate de Platon nu au avut ecou în
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
kos, a fost rediscutată și integrată tot la începutul renașterii. Din păcate, deși proiectul său politic, comparativ cu cel al lui Platon, nu a fost artificial și utopic, nu a fost nici la fel de "democrat" în ce privește înțelegerea relațiilor sociale. Imaginarul colectiv antic și medieval, conservator prin definiție, face pandant cu viziunea antropologică a Stagiritului asupra gestionării puterii și asupra rolurilor socio-economice și culturale (masculin-feminin, stăpân-sclav), considerate până în timpurile moderne, de toate instituțiile, ca fiind "naturale". Imaginarul medieval s-a constituit pe baza
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Unele aspecte, ce țin de etică sau de justiție, de organizarea socială sau de raportul dintre perceptibil și non-perceptibil, de înțelegerea divinului sau de relația sa cu credința sau cu teoria virtuților, au rădăcini adânci în imaginarul filosofic al politicului antic - prima formă de acest fel care a vizat modelul unei societăți cu adevărat civice. Moștenirea la nivelul imaginarului colectiv nu ar fi, așadar, doar de factură creștină, ci și antică. Puterea românească medievală a urmat și ea liniile naturale de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]