9,571 matches
-
Proiectul de restaurare a fost executat de prof. dr. arh. Virgil Polizu (președintele Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice), iar lucrările sunt executate de firma Restaco SRL din Suceava. Cercetările arheologice efectuate cu acest prilej au determinat că vechea pardoseală din cărămidă se află la o adâncime de 1 metru, iar fundația construcției are 3 m înălțime de la talpă până la nivelul actual. În comunicarea "Scoaterea din pericol a clădirilor de patrimoniu" prezentată la Conferința Internațională de Structuri Portante Istorice din anul 2007
Biserica Sfântul Dumitru din Zaharești () [Corola-website/Science/318522_a_319851]
-
lucrări de reparații, refaceri și restaurări ale diferitelor elemente ale fațadelor și ale interioarelor Palatului, realizate după proiectul arhitecților Robert Voll și Agripa Popescu. La exterior s-au refăcut acoperirea cu tablă, tencuielile tuturor fațadelor, au fost completate profilaturile din cărămidă aparentă și piatră, iar structura de zidărie portantă a fost consolidată. Proprietatea, care a aparținut familiei princiare Știrbei, cuprinde Palatul Știrbei, structurat pe patru nivele (D+P+2E), cu o suprafață construită de 2.000 mp, repartizați în mod egal
Palatul Știrbei din Buftea () [Corola-website/Science/318728_a_320057]
-
în care odihneau descendenți și rude ale celebrului neam, au mai rămas întregi doar trei. În spatele capelei, într-un fel de groapă comună, sunt aruncate de-a valma fragmente de oase, mâini, picioare, un craniu intact, altul zdrobit, sicrie sparte, cărămizi, lemne, toate înecate în gunoi. Castelul de apă se află în partea de nord-est a parcului. A fost realizat în anii 1920, după proiectele arhitectului Anghel Saligny, pentru înmagazinarea apei necesare domeniului familiei Știrbey. Castelul are o arhitectură specifică vremii
Palatul Știrbei din Buftea () [Corola-website/Science/318728_a_320057]
-
de la gazele de furnal la aerul care va fi introdus în furnal trebuie să reziste la aceste temperaturi mari și trebuie să poată asigura debite de aer mari. Aceste schimbătoare de căldură se construiesc sub forma unor turnuri umplute cu cărămizi refractare, amplasate decalat, cu spații între ele, prin care circulă gazele, respectiv aerul. Se pot folosi cărămizi de formă obișnuită, dar există forme de cărămizi mai eficiente, care reduc pierderile de presiune, deci energia consumată de suflantele care asigură circulația
Schimbător de căldură () [Corola-website/Science/318707_a_320036]
-
temperaturi mari și trebuie să poată asigura debite de aer mari. Aceste schimbătoare de căldură se construiesc sub forma unor turnuri umplute cu cărămizi refractare, amplasate decalat, cu spații între ele, prin care circulă gazele, respectiv aerul. Se pot folosi cărămizi de formă obișnuită, dar există forme de cărămizi mai eficiente, care reduc pierderile de presiune, deci energia consumată de suflantele care asigură circulația fluidelor. Materialele folosite la cărămizi au drept componentă principală alumina (AlO) sau forsterita (MgSiO). La fiecare furnal
Schimbător de căldură () [Corola-website/Science/318707_a_320036]
-
de aer mari. Aceste schimbătoare de căldură se construiesc sub forma unor turnuri umplute cu cărămizi refractare, amplasate decalat, cu spații între ele, prin care circulă gazele, respectiv aerul. Se pot folosi cărămizi de formă obișnuită, dar există forme de cărămizi mai eficiente, care reduc pierderile de presiune, deci energia consumată de suflantele care asigură circulația fluidelor. Materialele folosite la cărămizi au drept componentă principală alumina (AlO) sau forsterita (MgSiO). La fiecare furnal există cel puțin două turnuri, dar de obicei
Schimbător de căldură () [Corola-website/Science/318707_a_320036]
-
spații între ele, prin care circulă gazele, respectiv aerul. Se pot folosi cărămizi de formă obișnuită, dar există forme de cărămizi mai eficiente, care reduc pierderile de presiune, deci energia consumată de suflantele care asigură circulația fluidelor. Materialele folosite la cărămizi au drept componentă principală alumina (AlO) sau forsterita (MgSiO). La fiecare furnal există cel puțin două turnuri, dar de obicei mai multe. Prin unul din ele circulă gazele de furnal și încălzesc umplutura, iar prin celălalt, deja cald, circulă aerul
Schimbător de căldură () [Corola-website/Science/318707_a_320036]
-
de aproximativ 1,9 milioane metri cubi, în valoare de circa 70 milioane euro. În anul 2014 în România existau zece fabrici de BCA funcționale cu capacități totale de producție de 3,5 milioane de metri cubi, în timp ce piața de cărămidă avea de o capacitate de 3,8 milioane de metri cubi. În anul 2009, consumul de BCA era evaluat la 2 milioane de metri cubi, cu o valoare totală de 120 milioane euro. În anul 2007, prețul mediu al unui
Beton celular autoclavizat () [Corola-website/Science/318745_a_320074]
-
inscripțiile descoperite în zona Petroșaniului (și ulterior și în alte așezări) care atestă exitența unui "collegium fabrum", corporație a fierarilor. În secolul al III-lea, la Tomis și în multe alte localități subcarpatice, este atestată existența unor cuptoare de ars cărămidă. În așezarea daco-romană de la Târgșorul Vechi (județul Prahova), s-au descoperit vase în care se păstra țiței sub forma de smoală (secolele V-VI). Descoperirile arheologice din zona subcarpatică dovedesc faptul că, după retragerea administrației romane, pe teritoriul țării noastre
Istoria tehnologiei în România () [Corola-website/Science/318774_a_320103]
-
puțin mai mult decât aerul, iar dimensiunea totală a golurilor din interiorul său este similară cu cea a unui teren de fotbal, aproximativ 7000 metri pătrați. În plus, un burete de aerogel de numai 2 grame poate susține greutatea unei cărămizi de 2.5 kg. Dacă inginerii s-au gândit să întrebuințeze acest material în izolarea conductelor de petrol și cizmarii în confecționarea branțurilor pentru încălțăminte, alpinista britanică Anne Parmenter a escaladat muntele Everest fiind încălțată cu ghete căptușite cu un
Aerogel () [Corola-website/Science/318802_a_320131]
-
o suprafață totală de 850 de metri pătrați. Conacul era înconjurat de un parc, care se mai întinde astăzi pe o suprafață de aproape trei hectare. În anul 1834, spătarul Ianachi Negruzzi a construit în apropierea conacului o biserică din cărămidă pe temelie de piatră. Anterior, în apropierea bisericii, a existat o altă biserică mai veche, din care nu se mai păstrează decât locul unde se afla Sfânta Masă, deasupra căreia se înalță o troiță din piatră și lemn de stejar
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Voinești () [Corola-website/Science/318852_a_320181]
-
turnul de apă care, în trecut, funcționa cu un burduf cu care se scotea apa cu caii și care adăpa mii de oi și sute de vaci, casa vizitiului și un mare beci, lung de cca. 100-200 m, pavat cu cărămidă, unde exista o rezervă de gheață și erau adăpostite vitele în timpul verilor toride ale Bărăganului. Din a doua jumătate a veacului trecut, conacul este confiscat de comuniști, intrând în proprietatea G.A.S. Sudiți și I.A.S. Movila, iar din anul
Aurelian Pană () [Corola-website/Science/316006_a_317335]
-
Monrovia a fost extins în mod semnificativ de către forțele americane în timpul celui de-al doilea război mondial, iar exporturile principale includ minereu de fier și latex. Alte materiale sunt fabricate, de asemenea, cum ar fi ciment, petrol rafinat, produse alimentare, cărămizi și țigle, mobilier și produse chimice. Situat în apropiere de confluența râurilor Mesurado și Saint Paul, portul are, de asemenea, facilități pentru depozitarea și repararea navelor. Zona era deja locuită atunci când marinarii portughezi au botezat Capul Mesurado, în anii 1560
Monrovia () [Corola-website/Science/316106_a_317435]
-
După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Oprișeni a făcut parte din componența României, în Plasa Siretului a județului Rădăuți. Pe atunci, majoritatea populației era formată din români. În anul 1923 este construită o nouă clădire diin cărămidă a școlii, având două etaje. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940. Bucovina de Nord a reintrat în componența României în perioada 1941-1944, fiind reocupată de către URSS în anul
Oprișeni, Adâncata () [Corola-website/Science/316169_a_317498]
-
află patru iazuri, ocupând o suprafață totală de circa 50 hectare. Aici a fost construită Pe teritoriul satului se află patru iazuri, ocupând o suprafață totală de circa 50 hectare. Aici a fost construită și funcționează o fabrică modernă de cărămidă. în satul așezat și pe șes, și pe văi și pe dealuri domoale mai există o moară și un gater. Câmpul este împărțit convențional în parcele mai mari, unele dintre care au denumirile de Dumbrava, Mălăiștea, Rediu, Dealul Crucii, Fântânița
Stănești, Adâncata () [Corola-website/Science/316170_a_317499]
-
pereții exteriori au grosime de aproape un metru. Conacul era înconjurat de un parc, care se mai întinde astăzi pe o suprafață de aproape trei hectare. În anul 1834, spătarul Ianachi Negruzzi a construit în apropierea conacului o biserică din cărămidă pe temelie de piatră. În această biserică au fost înmormântați membrii familiei boierești Negruzzi. După Revoluția din decembrie 1989, conacul și o suprafață de teren de aproape 3 hectare din parcul acestuia au fost cumpărate de omul de afaceri ieșean
Conacul din Voinești () [Corola-website/Science/316185_a_317514]
-
Aici s-au ținut și baluri. După Revoluția din decembrie 1989, Casa memorială „Dimitrie Anghel” de la Cornești a fost închisă temporar pentru restaurare. Ea a fost demolată de către locuitorii din sat care au furat tot din casă, luând până și cărămida din fundația casei. Cărțile din casa memorială au fost adăpostite la școala din sat care poartă numele poetului. În anul 2008, pe locul unde s-a aflat Casa memorială „Dimitrie Anghel” nu mai era decât un morman de moloz, resturi
Casa memorială Dimitrie Anghel de la Cornești () [Corola-website/Science/316194_a_317523]
-
și el, păstrându-se doar câteva fragmente pe laturile de nord și vest. De asemenea, copacii din parcul conacului, unii cu valoare istorică, au fost tăiați de localnici. Parcul conacului este astfel parțial distrus. Clădirea conacului a fost construită din cărămidă, pe fundație de piatră, în stilul arhitecturii moldovenești, îmbinând elemente tradiționale cu cele ale stilului neoclasic, predominant în Europa acelor vremuri. Planșeele, șarpanta și tâmplărie erau de lemn, pardoselile din lemn și mozaic, iar învelitoarea din tablă. Pe fațada principală
Conacul din Solești () [Corola-website/Science/316176_a_317505]
-
și tâmplărie erau de lemn, pardoselile din lemn și mozaic, iar învelitoarea din tablă. Pe fațada principală (de est) se află o galerie cu trei deschideri în arc în plin cintru și două arcuri teșite, sprijinite pe șase stâlpi de cărămidă cu secțiune pătrată. Această galerie servea ca boltă de trăsuri. Deasupra galeriei se află o terasă, ce avea inițial o balustradă din fier forjat, surmontată de coloane adosate și un fronton triunghiular. Fațada de vest prezintă un corp în rezalit
Conacul din Solești () [Corola-website/Science/316176_a_317505]
-
anul 1876, care cuprindea un inventar al moșiei Tupilați, era trecut și "rateșu de la Ancuța". Hanul era zidit pe temelie de piatră, avea o lungime de 36, 20 metri și o lățime de 15,70 metri, iar zidurile sale de cărămidă erau de 70 cm grosime. Hanul avea două porți din lemn de stejar, una prin care intrau carele și alta prin care ieșeau. Porțile din stejar tare erau ferecate cu zăvoare duble și drugi masivi de fier, iar ferestrele erau
Hanul Ancuței () [Corola-website/Science/316298_a_317627]
-
SUA, Mexic, Chile, Rusia și majoritatea țărilor europene. YTONG a fost creat pentru a oferi într-un singur produs majoritatea beneficiilor materialelor de construcții existente: este la fel de ușor de prelucrat că și lemnul, rezistent la foc și durabil că o cărămidă, cu aceleași calități ecologice de neegalat ale silicatului de calciu. YTONG este realizat doar din materii prime naturale - nisip, văr, ciment și apa - folosind un agent de aerare care este întărit cu vapori. Acest proces face produsul ecologic, ușor și
Ytong () [Corola-website/Science/320003_a_321332]
-
din „Istoricul bisericii", semnat de pr. paroh Ioan Nicolae, datând din 1969, vechea biserică s-a deteriorat, încât enoriașii au hotărât să clădească un nou lăcaș de închinare. Lucrările s-au încheiat în anul 1819, noua biserică fiind construită din cărămidă și primind, po lângă hramul „Sfânta Troiță" și pe acela al Sfântului Pantelimon, păstrat până astăzi. Pisania veche, scrisă cu caractere chirilice, aflată în prezent pe peretele pridvorului, în stânga ușii de intrare în pronaos, a fost transcrisă de istoricul Nicolae
Biserica Sfântul Pantelimon din Ploiești () [Corola-website/Science/320068_a_321397]
-
cea mai valoroasă este icoana „ Sfintele Mironosițe la mormântul Mântuitorului ” pictată de zugravul Atanase. Un potir de argint din anul 1806 reprezintă și el mândria bisericii. Arhitectura exterioară a bisericii este în stilul neoclasic specific secolului XIX. Este construită din cărămidă , cu ziduri groase de 1 metru, în formă de cruce, altarul și sânii având o structură semicirculară. „Fațada este împărțită pe înălțime în două registre, cel inferior mai înalt, care marchează printr-un brâu ce încinge biserica, înălțimea de naștere
Biserica Buna Vestire din Ploiești () [Corola-website/Science/320067_a_321396]
-
care marchează printr-un brâu ce încinge biserica, înălțimea de naștere a bolților din interior, cu pilaștri de factură neoclasică ce sfârșește cu un capiteliu sprijinit în cornișă reliefată încoronând pereții de jur-împrejur” - pr. Marin Cilă Fundația bisericii este din cărămidă cu mortar de var hidraulic. Lungimea bisericii la interior este de 25,85 m iar la exterior 28 m. Lățimea din interior este de 6,4 m (pronaos) și 13 m (sânii). Înălțimea în interior 6,8 m (pronaos) și
Biserica Buna Vestire din Ploiești () [Corola-website/Science/320067_a_321396]
-
duce la necesitatea consolidării și a turlei, care prezentași ea crăpături. Tot acum se construiește de jur-împrejurul bisericii un pavaj de beton. Anii 2001-2003 vin cu noi și costisitoare lucrări de consolidare a bisericii. Se realizează o subzidire (temelia fiind din cărămidă) cu beton și fier beton. Apoi pereții sunt tencuiți cu praf de piatră. Anii 2005-2006 sunt meniți unor lucrări interioare. Pardoseala Sfântului Altar (din lemn ) este înlocuită cu parchet melaminat. Scările Sfântului Altar vor fi placate cu gresie . Se înlocuiesc
Biserica Buna Vestire din Ploiești () [Corola-website/Science/320067_a_321396]