10,052 matches
-
el însuși urmaș al cazacilor din Kuban, pentru merite deosebite în organizarea militarilor cazaci, lui Antiufeev i-a fost acordat gradul căzăcesc de general și cea mai înaltă distincție căzăcească Crucea "Pentru credință". În conformitate cu afirmațiile lui Mihail Bergman, ofițer din comandamentul Armatei a 14-a din Tiraspol, ""în mâinile lui Antiufeev este concentrată toată puterea reală din Transnistria. Din câte se pare, este conducătorul real al R.M.N. El este cel care îi poate da ordine oricui, chiar și ministrului apărării transnistrene
Vladimir Antiufeev () [Corola-website/Science/311170_a_312499]
-
Stat Major sunt repartizate astfel: În România Statul Major General asigură, conform Legii nr. 346 din 21 iulie 2006 (art. 12), conducerea, organizarea, planificarea și operaționalizarea forțelor, ridicarea graduală a capacității de luptă și mobilizarea armatei, conducerea operațiilor întrunite, antrenarea comandamentelor și trupelor, pregătirea de bază și de specialitate a personalului militar în activitate și în rezervă, managementul carierei individuale a personalului militar, planificarea armamentelor, standardizarea în domeniul militar, implementarea sistemului de comandă, control, comunicații, computere, informații, informatică, supraveghere, recunoaștere, logistică
Statul Major General () [Corola-website/Science/311264_a_312593]
-
din statele baltice s-a dezvoltat de-a lungul anului 1942, iar în vara acelui an partizanii lituanieni au început să primească ajutoare în materiale, instructori și specialiști din partea guvernului sovietic. Pe 26 noiembrie 1942, a fost creat la Moscova „Comandamentul Mișcării Lituaniene de Partizani” (Lietuvos partizaninio judėjimo štabas), avându-l în frunte pe primul-secretar al Partidului Comunist Lituanian, Antanas Sniečkus, care apucase să fugă la Moscova. Deși din punct de vedere oficial, partizanii lituanieni se aflau sub comanda „Lietuvos partizaninio
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
prim-ministru David Ben Gurion s-a alăturat principalei grupe insurgente evreiești, Hagana, în ajunul eliberării Israelului de sub mandat britanic, în cadrul grupării MAHAL „Voluntari din străinătate” () . În războiul arabo-israelian din 1948 (Războiul de Independență a Israelului) a fost numit comandantul Comandamentului de Centru și al Frontului de la Ierusalim (1948) devenind primul general () al statului Israel. A căzut la vârsta de 46 de ani dintr-o eroare, împușcat de un soldat de sub comanda sa care l-a confundat cu un infiltrant arab
David Marcus () [Corola-website/Science/311781_a_313110]
-
Major General din Berlin, fiind mutat la 29 martie 1900 la Karlsruhe unde a îndeplinit timp de cinci luni, funcția de șef de stat major al Corpului XIV Armată. La 7 septembrie 1900, a fost repartizat în statul major al "Comandamentului Corpului Expediționar din Asia de Est", care a fost implicat în reprimarea Răscoalei Boxerilor. După o lungă ședere în Manciuria și Coreea Falkenhayn a revenit în Germania. La 18 octombrie 1903, a fost numit comandant de batalion la Regimentul nr
Erich von Falkenhayn () [Corola-website/Science/311788_a_313117]
-
ianuarie 1915. În aceeași zi a fost înaintat la gradul de general de infanterie, iar la 16 februarie 1915 a fost decorat pentru serviciile sale cu ordinul Pour le Mérite. Falkenhayn s-a dedicat acum înainte activității de șef al Comandamentului Armatei Imperiale, cea mai înaltă poziție militară pe timp de război. După demiterea din funcția de șef al Statului Major General, în august 1916, Falkenhayn este numit comandant al Armatei 9 germană, și trimis în fruntea acesteia pe frontul românesc
Erich von Falkenhayn () [Corola-website/Science/311788_a_313117]
-
între 19 și 27 octombrie 1916. Toate încercările de forțare a trecătorilor (Tulgheș, Bicaz, Trotuș, Oituz, etc.) au fost respinse de Armata de Nord. Înfrângerea în bătălia decisivă de la Oituz și respingerea trupelor sale peste graniță, a dus la decizia comandamentului Puterilor Cntrale de a stopa operația și a trece la defensivă pe frontul din Carpații Orientali. În secțiunea sudică a frontului, după înfrângerea trupelor române în Bătălia de la Sibiu și în Bătălia de la Brașov, planul general al ofensivei Armatei 9
Erich von Falkenhayn () [Corola-website/Science/311788_a_313117]
-
1966 - 1969 și al Cursului postacademic superior în 1983. Ofițer în cadrul Centrului Militar Municipal Petroșani cu gradul de locotenent major. Comandant al Brigăzii 9 Grăniceri Timișoara (1982 - 1987). În perioada 1 iulie 1987 - 20 iulie 1990 colonelul a fost comandantul Comandamentului Trupelor de Grăniceri. La data de 25 decembrie 1989, în calitate de comandant al Comandamentului Trupelor de Grăniceri, a dat ordin de deschidere a focului împotriva ziaristului belgian Danny Huwe, eveniment ce s-a soldat cu decesul acestuia din urmă și a
Petre Teacă () [Corola-website/Science/311807_a_313136]
-
Municipal Petroșani cu gradul de locotenent major. Comandant al Brigăzii 9 Grăniceri Timișoara (1982 - 1987). În perioada 1 iulie 1987 - 20 iulie 1990 colonelul a fost comandantul Comandamentului Trupelor de Grăniceri. La data de 25 decembrie 1989, în calitate de comandant al Comandamentului Trupelor de Grăniceri, a dat ordin de deschidere a focului împotriva ziaristului belgian Danny Huwe, eveniment ce s-a soldat cu decesul acestuia din urmă și a altor petru civili, precum și cu rănirea gravă a altor 3 civili prințe care
Petre Teacă () [Corola-website/Science/311807_a_313136]
-
General maior (30 iulie 1955); general locotenent (august 1967). La 8 octombrie 1954 a fost numit comandant al Direcției Trupelor de Grăniceri (subordonată Direcției Trupelor Operative și de Pază a Ministerului Afacerilor Interne) și de la 5 august 1955 a condus Comandamentului Trupelor de Grăniceri și Securitate (subordonat Ministerului Afacerilor Interne), îndeplinind în același timp funcția de adjunct al Ministrului de Interne. Acel comandament s-a desființat la 1 martie 1960 și generalul-maior Ion Șerb a condus în continuare Trupele de Grăniceri
Ioan Șerb () [Corola-website/Science/311806_a_313135]
-
subordonată Direcției Trupelor Operative și de Pază a Ministerului Afacerilor Interne) și de la 5 august 1955 a condus Comandamentului Trupelor de Grăniceri și Securitate (subordonat Ministerului Afacerilor Interne), îndeplinind în același timp funcția de adjunct al Ministrului de Interne. Acel comandament s-a desființat la 1 martie 1960 și generalul-maior Ion Șerb a condus în continuare Trupele de Grăniceri (transferate la Ministerul Forțelor Armate) până în luna noiembrie 1961. Primlocțiitor al comandantului C.I.T. între 1969 și 1971. Locțiitor al comandantului Armatei a
Ioan Șerb () [Corola-website/Science/311806_a_313135]
-
Forțelor Armate) până în luna noiembrie 1961. Primlocțiitor al comandantului C.I.T. între 1969 și 1971. Locțiitor al comandantului Armatei a 2-a din octombrie 1961, între 10 iunie 1965 - 8 iulie 1969, a fost comandant al Armatei a II-a, cu comandamentul în București. Potrivit mărturiei lui Ion Mihai Pacepa - generalul de Securitate care a "defectat", fugind din România în Occident în iulie 1978 -, generalul Ion Șerb era "șeful Garnizoanei Militare București când a fost contactat de fosta lui amantă din Moscova
Ioan Șerb () [Corola-website/Science/311806_a_313135]
-
Pleșiță - fost șef al Direcției a V-a Securitate și Gardă - a declarat în anul 1999 astfel: „Generalul Șerb a fost demascat ca agent al rușilor. [Românii] l-au închis la Aiud. Când l-am arestat, era reprezentantul nostru în cadrul comandamentului Tratatului de la Varșovia. [Șerb] A fost pus să sustragă documente, hărți și să le dea rușilor. L-am prins în flagrant. [Nicolae] Ceaușescu s-a explicat cu Brejnev, iar la proces i s-a reproșat lui Șerb doar încălcarea regulilor
Ioan Șerb () [Corola-website/Science/311806_a_313135]
-
Dalmatică. Pe 1 noiembrie 1914 a fost pensionat cu grad de colonel, fiind decorat cu Ordinul Coroanei de Fier de clasa a 3-a. Scurt timp după aceea este reactivat și numit inspector al teritoriului de mine (muniții), aparținând de Comandamentul militar din Leitmeritz. În 20 noiembrie 1917, Dionisie Florianu este avansat la gradul de general de brigadă (Generalmajor) și onorat ca Ofițer al Ordinului Franz Joseph. În anul 1918 este trecut în rândurile nobilimii cu predicatul de ""von Oltrákovicza"" (""de
Dionisie Florianu () [Corola-website/Science/311811_a_313140]
-
La începutul anului 1919 Florianu a fost ridicat în România la gradul de general de divizie. Împreună cu alți ofițeri superiori români proveniți din rândurile fostei armate austro-ungare, a participat la reorganizarea armatei române din Transilvania având funcția de locțiitor al comandamentului Secției militare din Consiliul Dirigent din Sibiu. A fost decorat în rangul de comandor al Ordinului Coroana României. Paralel cu activitatea militară, Dionisie Florianu a fost membru al Comitetului de administrație al Fondului școlastic al fostului regiment orlățean între anii
Dionisie Florianu () [Corola-website/Science/311811_a_313140]
-
Est cu o unitate de cavalerie - Corpul de Cavalerie - în funcția de șef al Biroului 4 Transporturi și Servicii, care acționa pe litoralul Mării Azov. În perioada 1949-1954, generalul-maior (cu o stea) Ieremia Popescu a îndeplinit funcția de comandant al Comandamentului Trupelor de Securitate (actuala Jandarmerie). La 1 septembrie 1946 a fost numit pentru câteva luni în funcția de comandant al Regimentului 10 Grăniceri Oradea (1 sept. 1946 - iul. 1947). În preajma alegerilor parlamentare din 19 noiembrie 1946, în săptămânalul Cuvântul grănicerilor
Ieremia Popescu () [Corola-website/Science/311815_a_313144]
-
sa în funcția de șef de Stat Major al nou înființatului Secretariat General pentru Trupe MAI (30 ian. - 24 mart. 1948). Avansat la 30 decembrie 1948 la gradul de general-maior (Decretul nr. 2.132/1948) a fost numit în fruntea Comandamentului Trupelor de Securitate (24 mart. 1949 - 10 iul. 1952). În 1950, ca urmare a procesului de verificare a membrilor de partid declanșat de conducerea superioară PMR cu 2 ani în urmă, generalul Ieremia Popescu a fost exclus din partid din cauza
Ieremia Popescu () [Corola-website/Science/311815_a_313144]
-
(n. 21 noiembrie 1932, satul Doba, comuna Pleșoiu, județul Olt) este un general român, care a îndeplinit funcția de comandant al Comandamentului Trupelor de Securitate (1984-1990). s-a născut la data de 21 noiembrie 1932, în satul Doba din comuna Pleșoiu (județul Olt), fiind fiul lui Dumitru și Ana Ghiță. A urmat cursurile Școlii de Ofițeri de Infanterie (1952-1954), ale Academiei Militare
Grigorie Ghiță () [Corola-website/Science/311816_a_313145]
-
a 3-a, apoi devine locțiitor al comandantului Armatei a 3-a (noiembrie 1981 - noiembrie 1984). În august 1984 este înaintat la gradul de general-maior (cu o stea). În perioada noiembrie 1984 - martie 1990 a îndeplinit funcția de comandant al Comandamentului Trupelor de Securitate (actuala Jandarmerie) și a fost membru al CC al PCR. A fost trecut în rezervă cu gradul de general-maior la 14 mai 1990 . În noaptea de 22/23 decembrie 1989, generalul Ghiță a fost unul dintre coordonatorii
Grigorie Ghiță () [Corola-website/Science/311816_a_313145]
-
24 dec. 1989 - 10 ian. 1990) și locțiitor al comandantului Armatei a 2-a. (ian. - febr. 1990) . În perioada 7 - 26 februarie 1990, generalul-locotenent (cu 2 stele) Dumitru Pletos a îndeplinit funcția de comandant al Armatei a II-a, cu comandamentul la Buzău. A fost trecut în rezervă cu acest grad la 22 februarie 1990 . La 28 aprilie 2009 a fost avansat la gradul de general locotenent (cu trei stele) în retragere. În anul 2008, generalul-maior (r) Dumitru Pletos, veteran de
Dumitru Pletos () [Corola-website/Science/311901_a_313230]
-
de nivel strategic (Beijing, 2001). În anul 1998 începe studiile doctorale și obține titlul științific de doctor în științe militare în anul 2003. La 31.07.2002 predă comanda brigăzii și este promovat în funcția de Locțiitor al comandantului la Comandamentul 2 Operațional. Este implicat în procesul de reorganizare a comandamentului și la 01.05 2003 ia ființă Comandamentul 2 Operațional Întrunit. Perioada petrecută în acest comandament este marcată de subordonarea structurilor militare din teatrele de operații, conducerea primei echipe de
Ștefan Oprea (general) () [Corola-website/Science/311908_a_313237]
-
doctorale și obține titlul științific de doctor în științe militare în anul 2003. La 31.07.2002 predă comanda brigăzii și este promovat în funcția de Locțiitor al comandantului la Comandamentul 2 Operațional. Este implicat în procesul de reorganizare a comandamentului și la 01.05 2003 ia ființă Comandamentul 2 Operațional Întrunit. Perioada petrecută în acest comandament este marcată de subordonarea structurilor militare din teatrele de operații, conducerea primei echipe de rotire a forțelor românești aflate în Afganistan și deschiderea ciclului
Ștefan Oprea (general) () [Corola-website/Science/311908_a_313237]
-
științe militare în anul 2003. La 31.07.2002 predă comanda brigăzii și este promovat în funcția de Locțiitor al comandantului la Comandamentul 2 Operațional. Este implicat în procesul de reorganizare a comandamentului și la 01.05 2003 ia ființă Comandamentul 2 Operațional Întrunit. Perioada petrecută în acest comandament este marcată de subordonarea structurilor militare din teatrele de operații, conducerea primei echipe de rotire a forțelor românești aflate în Afganistan și deschiderea ciclului de instruire prin simulare în Armata României ca
Ștefan Oprea (general) () [Corola-website/Science/311908_a_313237]
-
2002 predă comanda brigăzii și este promovat în funcția de Locțiitor al comandantului la Comandamentul 2 Operațional. Este implicat în procesul de reorganizare a comandamentului și la 01.05 2003 ia ființă Comandamentul 2 Operațional Întrunit. Perioada petrecută în acest comandament este marcată de subordonarea structurilor militare din teatrele de operații, conducerea primei echipe de rotire a forțelor românești aflate în Afganistan și deschiderea ciclului de instruire prin simulare în Armata României ca director al exercițiului desfășurat cu prima structură operațională
Ștefan Oprea (general) () [Corola-website/Science/311908_a_313237]
-
Director al Statului Major al Forțelor Terestre. În cadrul unei echipe dedicată proceselor specifice transformării, definitivează o nouă structură organizatorică a statelor majore ale categoriilor de forțe ce intră în vigoare la 01.11 2003. În cadrul acestei noi structuri se înființează Comandamentul Forțelor Terestre a cărei comandă o primește. Aderarea României la NATO în anul 2004, a presupus, printre altele și încadrarea posturilor permanente în cadrul structurilor Alianței, la acea dată fiind prevăzută o singură funcție de general la Celula de Coordonare a Parteneriatului
Ștefan Oprea (general) () [Corola-website/Science/311908_a_313237]