12,502 matches
-
cei de acum chiar decât perioada cea mai neagră din istoria noastră. Mai putem observa un lucru: în toate încercările de evaluare a comunismului românesc poporul a fost mereu o victimă inocentă. Nu a fost participant activ la marile lui drame. Nici chiar pe marii torționari nu am reușit să ni-i asumăm. Mereu am fugit de această răspundere în timp ce un demers de istorie populistă l-a transformat pe Ceaușescu în turc sau țigan, în același timp ungurii sau evreii au
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
foarte sociabil, scria, mergea pe la cenaclurile literare din Târgu Mureș. Dar aceste anturaje l-au sustras unor presiuni interne cumplite, pe care eu nu le vedeam clar în accesele lui de sinceritate. Mai târziu, mi-a destăinuit câteva repere ale dramei lui. Mi-aduc aminte că, în 1953, am găsit în dormitorul lui, pe noptieră, o carte, o biografie a lui Stalin, și într-un moment de furie a rupt bucățele cartea aceea și l-a făcut criminal pe Stalin. Un
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
și mi-a spus: "Ăsta a fost un criminal! Și ăsta mi-a distrus viața!". Și a început să plângă. Pentru mine a fost un șoc. Am încercat să deschid discuția cu mama, dar era prudentă. Trăia și ea o dramă: fracturile de familie care începuseră să se manifeste. S.B.: Tatăl dumneavoastră a fost membru de partid? D.T.: Doamne ferește! Nici el, nici mama. Nimeni din familie nu a fost membru. Ba nu, a fost un frate al mamei. S.B.: Cum de
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
Dorin, Mihai, 45, 49, 115, 125, 178, 229, 400, 405, 448, 449 Dorneanu, Corneliu, 82 Dorobăț, Ana, 121 Dorofte, Ionel, 158, 324, 325, 326, 328 Dorofte, Tatiana, 324 Doroftei, Iulian, 449 Dostoievski, 148, 245 Dragomir, C., 213 Dragotă, Laurențiu, 361 Drama, Valentin, 448 Drăgan, Dinu, 84 Drăgan, Elena, 87 Drăgan, Iosif Constantin, 396 Drăgan, Mihai, 448 Drăgan, Nicolae, 233 Drăgănescu, Constantin, 425 Drăgoescu, Tiberiu, 159 Drăgușin, Gabriela, 250 Drimba, Ovidiu, 137 Drondoie, Grigore, 301 Dropu, Constantin, 122, 222 Drugociu, Gheorghe, 132
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
vol. 1), Dorin Popa Cu garda deschisă, Gheorghe Crăciun Cucerirea Americii, Tzvetan Todorov Cultura faliei și modernitatea românească, Angelo Mitchievici Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă, Mioara Anton, Bogdan Crețu & Daniel Șandru (coord.) Datoria împlinită, Mihai Pricop Drama expresionistă. De la Strindberg la Zografi, Miruna Bostan De la presa studențească în comunism la presa postcomunistă, Sorin Bocancea (coord.) Evadări în lumea liberă, Adrian Marino Gînduri despre Nae Ionescu, Dan Ciachir Imaginar cultural și social. Interferențe, Horia Lazăr Incertitudinile prezentului, Gustave
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
redacție de la Opinia studențească era format din: Cătălin Enică (redactor-șef), Liviu Antonesei, Vasile Lucian Arhire, Lucian Livescu (redactori-șefi adjuncți), Dorin Barna (secretar responsabil de redacție), Margareta Pușcaș, Mihai Știrbu (secretari de redacție), Viorel Arhire, Silvia Cerbu, Luciana Chiric, Valentin Drama, Răzvan Haritonovici, Traian Huțuleac (fotoreporter), Nichita Lazăr, Costel Marin, Eugenia Marinescu, Marilena Simionescu, Petre Marcel Vîrlan, Pavel Cazacu (fotoreporter) și Eugen Rădulescu - Opinia studențească, anul VII, nr. 5(47), octombrie 1980, p. 12. 5 În 1982, redacția era formată din
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
de idei, Viorel Rotilă • Contemplatorul solitar, Dan Stanca • Convorbiri euharistice (vol. 1), Dorin Popa • Curtezane și pseudocurtezane în mitologie, istorie, literatură, Elena Macavei • Datoria împlinită, Mihai Pricop • Despre muncă și alte eseuri, Mihai Pricop • Din alchimia unei existențe, Viorel Rotilă • Drama expresionistă. De la Strindberg la Zografi, Miruna Bostan • Gînduri despre Nae Ionescu, Dan Ciachir • Incertitudinile prezentului, Gustave Le Bon • Însem(i)nările magistrului din Cajvana, Luca Pițu • Jurnal (1931 1937), Petru Comarnescu • Jurnal în căutarea lui Dumnezeu, Arșavir Acterian • Luciditate și
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
-mi arate casa în care locuia și care, de o bucată de timp, îi aparține. Îmi închipuiam că era mîndru că, spre finalul vieții sale zbuciumate, a devenit stăpînul unei case vechi, care era un amestec de istorie, mister și dramă. Locuia singur, fără rude și uitat de timpuri și de cumătra cu coasa. Mergea tîrîind picioarele, cu precauție și economie. În general, nu-mi place să descopăr situații pe care, cu siguranță, viitorul mi le va oferi din belșug și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
calm. Nu-i bine să intervii în regulile locului. Nu sînt un trimis să aduc fericirea pe pămînt. Beau cafeaua cu fetița în brațe. Nu vrea să plece de la mine. Presimt că acolo, în acel nefericit apartament, se desfășoară o dramă. În tăcere, fără note eroice. Între timp se întoarce familia Nguno. Era compusă dintr-o frumoasă blondă româncă și un african... El era un tinerel negru, student la medicină. Provenea din Nigeria. Nina, românca, era la cei 28 de ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
I. Dediu. În Valori spirituale vasluiene, Vaslui 1973, p.290, Traian Nicula îl prezintă ca pe un autodidact, dar cu o cultură aleasă, prezent cu povestiri și articole, pe variate teme, în publicistica vremii. două sunt lucrările sale de bază: drama în trei acte intitulată „Moartea voinicului de mâna păcătosului”, București, 1936 și „O dragoste înmormântată”, București 1939. Tema scrierilor sale - viața satului și timpului său. În anul 1940, Lucian Predescu în lucrarea „Enciclopedia Cugetarea”, București, editura Cugetarea, face referiri demne
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
singuri și inactuali“, cum spunea cândva George Călinescu. Există și alte bucurii decât bucuria de a-ți strangula dușmanul. Există și alte plăceri decât plăcerea de a răni, de a calomnia, de a câștiga la șepticul electoral. Există, de asemenea, drame, spaime și dezastre mai mari decât cele care vi se vântură pe sub nas în diversele show-uri televi zate. Nu vă mai conduceți viața din subteranele sufletelor voastre agitate. Așezați-vă, la răstimpuri, pe un loc mai înalt decât voi
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
real, inapți să distingem între esențial și accesoriu, între ce e important și ce nu, între circumstanța decisivă și accidentul colateral. Interlocutorul optim e în fața noastră și nu-l recunoaștem, bucuria vindecătoare ne stă în preajmă și n-o recunoaștem, drama transfiguratoare trece pe lângă noi și n-o recunoaștem. Suntem înconjurați de semne pe care nu le recunoaștem ca semne, de apeluri pe care nu le înregistrăm, de prilejuri care ne scapă. Până și moartea proprie ne apare ca improbabilă. N-
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
redresării nu funcționează. Perorațiile înalte despre sensul nobil al suferinței, despre curaj și despre neobosita protecție dumnezeiască nu sunt nici măcar auzite, darmite asumate terapeutic. Efectul lor e mai curând iritant. Disperarea se preschimbă rapid în blasfemie: cu alte cuvinte, din dramă circumstan țială, ea devine metafizică a neantului. Sentințe de tipul: „Viața e, totuși, frumoasă!“, „Toți trecem, uneori, prin situații grele, dar nu trebuie să ne pierdem cu firea!“, „Gândește-te ce copii minunați ai“, sau „Ferească Dumnezeu de mai rău
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
nu depășește nivelul speculației intelectuale și al „gratuității“ estetizante. Dar credința care se epuizează în ritualism bigot și superstiție coregrafică nu e mai puțin lovită de vacuitate. Credinciosul „instalat“ con fortabil în credința sa, credinciosul care nu mai are întrebări, drame, griji sufletești, stupori și incertitudini e un simplu funcționar bisericesc, a cărui suficiență, al cărui „sedentarism“ spiritual pot fi exasperante pentru Dum nezeu însuși (cf. Isaia, 1, 11-15). La celălalt pol se situează cei care nu cred că cred, pentru că
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
fi nici prea triști, nici prea veseli. Vom fi „corecți“. Și nu vom întreprinde nimic, fără să așteptăm indicații clare de la centru. Informații utile România reușește, de veacuri, să ilustreze spectaculos alternanța, ba chiar simultaneitatea, unor afecte și situații ireconciliabile: dramă și bășcălie, râs și plâns, veselie și tristețe, vehemență și toropeală, indignare și conciliere. Ni se oferă zilnic, în ziare și la televiziuni, numeroase exemple. Asistăm la interminabile dezbateri în care și invitații și moderatorii deplâng catastrofe naționale ireparabile printre
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
urlete, hohote de plâns, zgârieturi, lux dezmățat, penitență, coincidențe fatale, adulter, nedreptate, mizerie de operetă și sfințenie de pension. Vrem trăiri! și nu mai putem avea trăiri, dacă nu ne dăm cu capul de pereți, dacă nu participăm spasmodic la drame de cartier, dacă nu suntem cotropiți de otrăvuri, delir neptunian și orgasm incontinent. Viața așezată, ritualul cu ștaif ne umplu de plictiseală. Vrem realul cel mai explicit cu putință, spectacolul cel mai indiscret, emotivitatea cea mai la îndemână. Cum s-
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
21, prin care solicita repunerea sa în drepturi, ca măsură reparatorie pentru tratamentul care i-a fost aplicat și pentru pierderile suferite în ultimii ani de domnie ai lui Iosif al II-lea. În același timp, petițiile sale reflectă, dincolo de drama personală trăită, atât situația economico-socială și politică din provincie, cât și preocuparea sa față de statutul polico-juridic internațional al Moldovei și al Țării Românești, în condițiile date de la sfârșitul războiului austro-ruso-turc, ce lăsau să se întrevadă posibilitatea ieșirii acestora din sistemul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
obligativității domiciliului pe propria-i moșie din Bucovina, acesta va reveni în mai multe rânduri la Viena spre a-și susține cauza. În numeroasele sale memorii adresate împăratului și autorităților centrale vieneze 84, Balș descria, în pagini pline de patetism, drama trăită și tratamentul nedrept ce i-a fost aplicat în ultimii ani de domnie ai lui Iosif al II-lea, cerând repunerea sa în drepturi și compensații pentru pagubele suferite. Un prim memoriu l-a adresat Cancelariei Aulice pe 27
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
misiunile tot mai diverse încredințate specialiștilor în dresaj canin, recurgerea la maimuțe special pregătite pentru asistarea persoanelor cu grad ridicat de invaliditate și speranțele cărora le dau naștere delfinii. Transmutația din erbivore în carnivore este și ea profetică, o dovedește drama vacilor nebune, însă în acest caz lucrurile nu s-au petrecut așa cum prevăzuse Comte. Am transformat erbivore în carnivore, dar, în primul rînd, poate că această transformare nu e chiar atît de originală pe cît credem. S-a putut susține
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
legăturile de rudenie nu mai exercită la noi un rol de reglare asupra ansamblului raporturilor sociale : coerența lor globală depinde de alți factori. Emoția intensă provocată în întreaga lume de moartea prințesei Diana se explică în mare parte de vreme ce această dramă instala personajul la intersecția unor mari teme folclorice - fiul regelui care ia de nevastă o păstoriță, soacra cea rea - și a unor teme religioase - păcătoasa dată morții și care își asumă prin sacrificiul ei păcatele noilor convertiți. Înțelegem mai bine
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
intersecția unor mari teme folclorice - fiul regelui care ia de nevastă o păstoriță, soacra cea rea - și a unor teme religioase - păcătoasa dată morții și care își asumă prin sacrificiul ei păcatele noilor convertiți. Înțelegem mai bine astfel faptul că drama a permis altor structuri arhaice să reapară. Un unchi dinspre mamă a putut astfel să revendice un rol care i-ar fi aparținut în trecutul societăților noastre și care i-ar aparține și în altele, cu toate că acest rol este astăzi
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
jertfească nu numai pe ei, ci și viața familiilor lor. De altfel, cu siguranță că ar trebui dedicate multe rânduri și omagii soțiilor, mamelor și fiicelor care au avut de suferit poate cel puțin la fel de mult ca și cei întemnițați. Drama este că în toate poeziile sale regăsim tragedia miilor de deținuți care au umplut temnițele comuniste și multitudinea de trăiri dramatice pe care fiecare le avea. Simțim astfel o enormă suferință la atâția oameni și atâtea familii, încât ne doare
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
autosesiza Împotriva NATO, pentru crime de război, dacă nu i-ar fi vândut. Lipsa de scrupule a NATO atinge paroxismul. Americanii provoacă, bombardând orașe, refugierea, și nici coloanele de refugiați nu sunt scutite de asta, prezentând apoi cinic realitatea unei drame umanitare pentru a justifica o alta, continuarea unui pogrom antisârb. Bine gândit. Căci cine fuge dintr’o țară aflată În nevoie? Doar străinii, adică acolo albanezii, deveniți unelte ale politicii americane. Să vedem și partea bună: adică faptul că aceia
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mai bună moașă comunală. Străbunica reușea să ușureze ca nimeni alta suferința facerii, să scurteze momentele travaliului și să aducă pe lume copii sănătoși. Din nefericire însă, privațiunile sociale ale începutului de secol XX, anii ’20-’30, au creat suficiente drame ce-ți urmăreau ulterior întreaga existență. Așa a fost și-n cazul Maiei. Suferința fusese covârșitoare, bunica pierzându-și substanțial auzul la scurt timp după moartea fratelui mamei. Pe undeva, bunica își construise o lume a ei, dar era extrem de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Prin anexarea teritoriilor românești, Rusia sovietică răpise României un teritoriu de 44.442 km pătrați și o populație de 3.190.000 de locuitori în Basarabia și 5.220 km pătrați și 596.000 de locuitori în Bucovina de Nord. Drama care avea să determine și alte mutații ale teritoriului național începuse. Corbii de pradă se învârteau tot mai amenințători deasupra României și astfel se adevereau cuvintele marelui savant Nicolae Iorga și chemarea lui adresată poporului român cu ceva vreme în
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]