9,239 matches
-
repede decât lumina, dar spațiul din jurul său ar făcea-o, permițând practic în teorie deplasarea intergalactică. Nu există nicio modalitate cunoscută de a crea un val de distorsionare a spațiului care este necesar pentru ca acest concept să funcționeze, dar valorile ecuațiilor sunt în conformitate cu teoria relativității și cu limitarea pe care o impune viteza luminii. Teoretizate în 1988, și observate în 2005, există stele care se deplasează mai repede decât viteza de evadare din Calea Lactee și călătoresc în afara acesteia în spațiul intergalactic
Călătorie intergalactică () [Corola-website/Science/328250_a_329579]
-
pozitiv. În electrodinamica clasică, la scară macroscopică, sarcina electrică apare însă distribuită continuu; distribuția e caracterizată prin densitatea de sarcină formula 1 și densitatea de curent formula 2, funcții de poziție și de timp. Legea conservării sarcinii electrice cere să fie satisfăcută ecuația de continuitate Câmpul electromagnetic e caracterizat cantitativ prin forța exercitată, în fiecare punct din spațiu și în fiecare moment, asupra unei sarcini sondă introdusă în câmp. Aceasta trebuie să fie suficient de mică și suficient de bine localizată, pentru a
Electrodinamică () [Corola-website/Science/327596_a_328925]
-
câmpul electromagnetic. Definiția câmpului electromagnetic este completată cu "principiul superpoziției": dacă mai multe surse (distribuții de sarcini și curenți) sunt reunite, câmpul electromagnetic rezultant este suma câmpurilor produse de fiecare dintre surse, luată separat. Principiile electrodinamicii sunt exprimate cantitativ prin ecuații (diferențiale sau integrale) care leagă vectorii câmp electromagnetic de sursele lor. Dimensiunile fizice și valorile numerice ale coeficienților din aceste ecuații depind de sistemul de unități de măsură utilizat. În sistemul internațional de unități, utilizat curent în aplicațiile electrodinamicii la
Electrodinamică () [Corola-website/Science/327596_a_328925]
-
câmpul electromagnetic rezultant este suma câmpurilor produse de fiecare dintre surse, luată separat. Principiile electrodinamicii sunt exprimate cantitativ prin ecuații (diferențiale sau integrale) care leagă vectorii câmp electromagnetic de sursele lor. Dimensiunile fizice și valorile numerice ale coeficienților din aceste ecuații depind de sistemul de unități de măsură utilizat. În sistemul internațional de unități, utilizat curent în aplicațiile electrodinamicii la scară macroscopică, intervin două mărimi fundamentale, definite astfel: "permeabilitatea vidului" (magnetică) și "permitivitatea vidului" (electrică) Ele sunt așadar legate prin relația
Electrodinamică () [Corola-website/Science/327596_a_328925]
-
viteza luminii în vid, a cărei valoare e definită ca În studiile teoretice, în special în cele privind electrodinamica la scară microscopică, este preferat "sistemul de unități Gauss"; electrodinamica cuantică utilizează "sistemul de unități Heaviside-Lorentz". În 1864, Maxwell a formulat „ecuațiile generale ale câmpului electromagnetic” ca „douăzeci de ecuații” pentru „douăzeci de cantități variabile”, făcând observația: „Aceste ecuații sunt deci suficiente pentru a determina toate cantitățile care apar în ele, dacă ne sunt cunoscute condițiile problemei.” Ele au fost reformulate în
Electrodinamică () [Corola-website/Science/327596_a_328925]
-
definită ca În studiile teoretice, în special în cele privind electrodinamica la scară microscopică, este preferat "sistemul de unități Gauss"; electrodinamica cuantică utilizează "sistemul de unități Heaviside-Lorentz". În 1864, Maxwell a formulat „ecuațiile generale ale câmpului electromagnetic” ca „douăzeci de ecuații” pentru „douăzeci de cantități variabile”, făcând observația: „Aceste ecuații sunt deci suficiente pentru a determina toate cantitățile care apar în ele, dacă ne sunt cunoscute condițiile problemei.” Ele au fost reformulate în 1884, după moartea lui Maxwell, de Heaviside, pentru
Electrodinamică () [Corola-website/Science/327596_a_328925]
-
privind electrodinamica la scară microscopică, este preferat "sistemul de unități Gauss"; electrodinamica cuantică utilizează "sistemul de unități Heaviside-Lorentz". În 1864, Maxwell a formulat „ecuațiile generale ale câmpului electromagnetic” ca „douăzeci de ecuații” pentru „douăzeci de cantități variabile”, făcând observația: „Aceste ecuații sunt deci suficiente pentru a determina toate cantitățile care apar în ele, dacă ne sunt cunoscute condițiile problemei.” Ele au fost reformulate în 1884, după moartea lui Maxwell, de Heaviside, pentru mărimile cu semnificație fizică directă (câmpul electric și câmpul
Electrodinamică () [Corola-website/Science/327596_a_328925]
-
cantitățile care apar în ele, dacă ne sunt cunoscute condițiile problemei.” Ele au fost reformulate în 1884, după moartea lui Maxwell, de Heaviside, pentru mărimile cu semnificație fizică directă (câmpul electric și câmpul magnetic), folosind notația compactă a analizei vectoriale. Ecuațiile lui Maxwell rezultă din formalizarea matematică a legilor experimentale din electrostatică și magnetostatică, completate cu rezultatele experimentale ale lui Faraday privind inducția electromagnetică și cu un termen adăugat de Maxwell, care le transformă într-un sistem coerent și complet. Ele
Electrodinamică () [Corola-website/Science/327596_a_328925]
-
elementele unui rând "i" cu scalarul "k". Matricea care rezultă din această transformare este obținută prin înlocuirea elementului de pe poziția "i,i" al matricii unitate: Matricile de transformare elementară sunt utilizate în special în algoritmii de rezolvare a sisemelor de ecuații liniare și în algpritmii de inversare a matricilor.
Transformări elementare ale matricilor () [Corola-website/Science/327965_a_329294]
-
Books a exprimat intenția de a publica o serie de autor Romulus Bărbulescu-George Anania compusă din cinci titluri, printre care ar figura și finalul trilogiei. Au trecut câțiva zeci de ani de la evenimentele descrise în "Ferma Oamenilor de Piatră". Principiile Ecuației Umane au dat greș, relația dintre om și alter-ego-ul său electronic ducând la un eșec de proporții în cadrul expediției cosmice Aldebaran. Cel care le-a pus la punct, electronistul All Bright, și-a concentrat în continuare eforturile pe construirea unei
Paralela-enigmă () [Corola-website/Science/327160_a_328489]
-
prima este aceea de a conduce vastul proiect industrial, iar cea de-a doua este de a da naștere unei noi mașini, care să nu mai fie supusă erorii umane, așa cum s-a întâmplat cu computerele care au folosit principiile Ecuației Umane. Procesul de autoperfecționare al Hidrei i-a permis acesteia să facă pași importanți pe acest drum, dar a ajuns la un punct mort, dincolo de care ar putea trece doar studiind pe viu procesele care au loc în creierul uman
Paralela-enigmă () [Corola-website/Science/327160_a_328489]
-
lorentziană cu anumite câmpuri tensoriale care modelează stările materiei obișnuite, cum ar fi fluidele, sau câmpurile negravitaționale, cum ar fi câmpul electromagnetic. Aceste câmpuri tensoriale trebuie să respecte orice lege fizică relevantă (de exemplu, orice câmp electromagnetic trebuie să satisfacă ecuațiile lui Maxwell). După o rețetă standard folosită frecvent în fizica matematică, aceste câmpuri tensoriale ar trebui să dea naștere unor anumite componente ale tensorului energie-impuls formula 1. Anume, oricând un câmp este descris de un Lagrangian, variația în raport cu acel câmp trebuie
Soluții exacte în relativitatea generală () [Corola-website/Science/327215_a_328544]
-
După o rețetă standard folosită frecvent în fizica matematică, aceste câmpuri tensoriale ar trebui să dea naștere unor anumite componente ale tensorului energie-impuls formula 1. Anume, oricând un câmp este descris de un Lagrangian, variația în raport cu acel câmp trebuie să dea ecuațiile de câmp și variația în raport cu metrica ar trebui să dea componenta impuls-energie datorată câmpului. În final, când se adună toate componentele tensorului energie-impuls, rezultatul trebuie să satisfacă ecuațiile lui Einstein: În ecuațiile descrise mai sus, câmpul tensorial din partea stângă, tensorul
Soluții exacte în relativitatea generală () [Corola-website/Science/327215_a_328544]
-
este descris de un Lagrangian, variația în raport cu acel câmp trebuie să dea ecuațiile de câmp și variația în raport cu metrica ar trebui să dea componenta impuls-energie datorată câmpului. În final, când se adună toate componentele tensorului energie-impuls, rezultatul trebuie să satisfacă ecuațiile lui Einstein: În ecuațiile descrise mai sus, câmpul tensorial din partea stângă, tensorul Einstein, se calculează unic din tensorul metricii, ce face parte din definiția unei varietăți lorentziene. Întrucât tensorul Einstein singur nu determină complet tensorul Riemann, lăsând tensorul Weyl nespecificat
Soluții exacte în relativitatea generală () [Corola-website/Science/327215_a_328544]
-
Lagrangian, variația în raport cu acel câmp trebuie să dea ecuațiile de câmp și variația în raport cu metrica ar trebui să dea componenta impuls-energie datorată câmpului. În final, când se adună toate componentele tensorului energie-impuls, rezultatul trebuie să satisfacă ecuațiile lui Einstein: În ecuațiile descrise mai sus, câmpul tensorial din partea stângă, tensorul Einstein, se calculează unic din tensorul metricii, ce face parte din definiția unei varietăți lorentziene. Întrucât tensorul Einstein singur nu determină complet tensorul Riemann, lăsând tensorul Weyl nespecificat, ecuația Einstein poate fi
Soluții exacte în relativitatea generală () [Corola-website/Science/327215_a_328544]
-
lui Einstein: În ecuațiile descrise mai sus, câmpul tensorial din partea stângă, tensorul Einstein, se calculează unic din tensorul metricii, ce face parte din definiția unei varietăți lorentziene. Întrucât tensorul Einstein singur nu determină complet tensorul Riemann, lăsând tensorul Weyl nespecificat, ecuația Einstein poate fi considerată a fi un fel de condiție de compatibilitate: geometria spațiu-timpului trebuie să fie consistentă cu cantitatea și mișcarea oricărei materii și a oricărui câmp negravitațional, în sensul că prezența imediată „aici și acum” a energiei negravitaționale
Soluții exacte în relativitatea generală () [Corola-website/Science/327215_a_328544]
-
generat între punctul r1 într-un spațiu unde este prezentă o masă la un punct r2: În relativitatea generală câmpul gravitațional este un câmp tensorial, reprezentat matematic printr-un tensor metric, legat de curbura spațiu-timp prin tensorul Riemann determinat de ecuația de câmp a lui Einstein. Unde T este tensorul stres-energie, G este tensorul Einstein, și "c" este viteza luminii.
Câmp gravitațional () [Corola-website/Science/327234_a_328563]
-
dintre acestea pot fi: Fie punctele necoliniare formulă 1=(formulă 2, formula 3, formula 4), formula 5=(formulă 6, formula 7, formula 8), și formula 9=(formulă 10, formula 11, formula 12). Planul care trece prin formulă 1, formula 5, și formula 9 poate fi definit că mulțimea punctelor (x, y, z) care îndeplinesc următoarele ecuații echivalente: În particular, ecuația planului care trece prin punctele formulă 17, formula 18, formula 19 se poate exprima și într-o formă mai simplă: unde "s" și " ț" variază peste toate numerele reale, formula 22 și formula 23 sunt vectorii care definesc planul, și formula 24
Plan (geometrie) () [Corola-website/Science/327401_a_328730]
-
Fie punctele necoliniare formulă 1=(formulă 2, formula 3, formula 4), formula 5=(formulă 6, formula 7, formula 8), și formula 9=(formulă 10, formula 11, formula 12). Planul care trece prin formulă 1, formula 5, și formula 9 poate fi definit că mulțimea punctelor (x, y, z) care îndeplinesc următoarele ecuații echivalente: În particular, ecuația planului care trece prin punctele formulă 17, formula 18, formula 19 se poate exprima și într-o formă mai simplă: unde "s" și " ț" variază peste toate numerele reale, formula 22 și formula 23 sunt vectorii care definesc planul, și formula 24 este vectorul care reprezintă
Plan (geometrie) () [Corola-website/Science/327401_a_328730]
-
formulă 31 și formula 35 este perpendicular pe n. Se știe că doi vectori sunt perpendiculari dacă și numai dacă produsul lor scalar este zero, rezultă că planul dorit poate fi exprimat că mulțimea tuturor punctelor r astfel încât: Rezultă că: care este ecuația planului. Pentru un plan formulă 38 și un punct formulă 39 nu neapărat situat pe plan, distanța cea mai scurtă de la formulă 1 la plan este Dreapta de intersecție dintre planele de ecuații formulă 42 și formula 43 este dată de unde: Considerând două planuri
Plan (geometrie) () [Corola-website/Science/327401_a_328730]
-
că mulțimea tuturor punctelor r astfel încât: Rezultă că: care este ecuația planului. Pentru un plan formulă 38 și un punct formulă 39 nu neapărat situat pe plan, distanța cea mai scurtă de la formulă 1 la plan este Dreapta de intersecție dintre planele de ecuații formulă 42 și formula 43 este dată de unde: Considerând două planuri decrise de ecuațiile formulă 47 și formula 48, unghiul diedru dintre ele este definit a fi unghiul formulă 49 dintre direcțiile lor normale:
Plan (geometrie) () [Corola-website/Science/327401_a_328730]
-
un plan formulă 38 și un punct formulă 39 nu neapărat situat pe plan, distanța cea mai scurtă de la formulă 1 la plan este Dreapta de intersecție dintre planele de ecuații formulă 42 și formula 43 este dată de unde: Considerând două planuri decrise de ecuațiile formulă 47 și formula 48, unghiul diedru dintre ele este definit a fi unghiul formulă 49 dintre direcțiile lor normale:
Plan (geometrie) () [Corola-website/Science/327401_a_328730]
-
un șir de victorii pentru Wladyslaw. La rândul său, Włostowic a refuzat să ia partea cuiva, dar a incercat să netezească conflictele și să negocieze. În 1146, Władysław a decis să-l elimine în cele din urmă pe Włostowic din ecuație, ordonându-i unuia dintre cavalerii săi, Dobek, să-l captureze. Dobek a reușit acest lucru într-o manieră asemănătoare capturii lui Wołodar de către Włostowic: a ajuns la tribunalul lui Włostowic din Ołbino, și în timpul nopții a capturat curtea lui Włostowic
Piotr Włostowic () [Corola-website/Science/330692_a_332021]
-
Căutarea planetelor asemănătoare Pământului în zona locuibilă este actualmente efectuată de către misiunea Kepler, precum și de alte misiuni în viitor. Numărul exact al acestui tip de exoplanete este necunoscut; însă datele despre distribuția astfelor de planete se iau în calcul în ecuația lui Drake, care într-un mod mai exact ne poate informa despre o posibilă formă de viață în Univers. În conformitate cu ipoteza Pământului rar, „gemenii” Pământului sunt foarte rari și chiar mai rari, cei care ar putea susține viața. În momentul
Analogul Pământului () [Corola-website/Science/330766_a_332095]
-
Copernicus, influențat de teoriile sale, va promova teoria heliocentristă în lucrarea "De Revolutionibus Orbium Coelestium". A fost primul care a dovedit deplasarea apogeului solar față de stele. De asemenea, acestea cuprindeau și unele informații geografice preluate de la Ptolemeu și al-Khwărizmi. Includ ecuații ale Soarelui, Lunii, planetelor. Ulterior, toate tabelele astronomice din Europa au fost construite pornind de la modelul lui Al Zarqali. A demonstrat matematic teoria trepidației pornind de la idea că mișcarea stelelor fixe este determinată de mișcarea unei linii drepte care se
Al-Zarqali () [Corola-website/Science/330871_a_332200]