13,290 matches
-
de stres. „Dezechilibrul” despre care vorbim apare atunci când așteptările inițiale și realizările de pe teren nu coincid. Idealismul și irealismul aspirațiilor, optimisul inițial exagerat intră în conflict cu realitățile vieții și profesiunii. Într-o a doua etapă se instalează tensiunea, reacția emoțională la dezechilibrul generat de neconcordanța planului idealizat cu cel real. Răspunsul emoțional se concretizează în oboseală fizică, epuizare afectivă, tensiune intrași interpsihică, anxietate. În cea de-a treia etapă au loc schimbările de atitudini și comportamente în vederea reducerii tensiunii emoționale
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de pe teren nu coincid. Idealismul și irealismul aspirațiilor, optimisul inițial exagerat intră în conflict cu realitățile vieții și profesiunii. Într-o a doua etapă se instalează tensiunea, reacția emoțională la dezechilibrul generat de neconcordanța planului idealizat cu cel real. Răspunsul emoțional se concretizează în oboseală fizică, epuizare afectivă, tensiune intrași interpsihică, anxietate. În cea de-a treia etapă au loc schimbările de atitudini și comportamente în vederea reducerii tensiunii emoționale și a depășirii stării respective. De exemplu, individul își reevaluează și reduce
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
emoțională la dezechilibrul generat de neconcordanța planului idealizat cu cel real. Răspunsul emoțional se concretizează în oboseală fizică, epuizare afectivă, tensiune intrași interpsihică, anxietate. În cea de-a treia etapă au loc schimbările de atitudini și comportamente în vederea reducerii tensiunii emoționale și a depășirii stării respective. De exemplu, individul își reevaluează și reduce scopurile (pretențiile, „aspirațiile”) inițiale, își temperează idealismul și irealismul acestora, dezvoltă atitudini (de regulă negative) de detașare, cinism, de complezență față de propriile sale trebuințe. Strategiile de coping utilizate
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
teoretic, conceptual și metodologic. El este concomitent un model structural, deoarece precizează componentele/dimensiunile structurale ale burnout-ului, dar și procesual, pentru că insistă asupra desfășurării și evoluției în timp a burnout-ului. Autorii postulează existența a trei dimensiuni esențial-definitorii ale burnout-ului: epuizarea emoțională (ca dimensiune afectiv-motivațională); depersonalizarea (ca dimensiune interpersonal-evaluativă); reducerea implicării personale (ca dimensiune cognitivă, autoevaluativă). Ne-am referit la aceasta într-o altă secvență a capitolului, de aceea nu mai revenim asupra lor. Am arătat, totodată, și modificările operate mai târziu
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
asupra lor. Am arătat, totodată, și modificările operate mai târziu pentru adaptarea componenței burnout-ului și pentru profesiile non-relaționale. Dimensiunile structurale ale burnout-ului sunt apoi înlănțuite între ele, sugerându-se astfel procesualitatea fenomenului respectiv. Se consideră că burnout-ul debutează cu epuizarea emoțională, care, la rândul ei, induce depersonalizarea, considerată un răspuns adaptat atâta vreme cât alte forme de reacție nu s-au soldat cu succes, continuându-se și încheindu-se cu reducerea implicării personale. Se sugerează deci „curgerea” secvențială a burnout-ului, în care o
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
au generat o serie de controverse, ci mai ales natura relațiilor dintre dimensiuni. Inițial, atât Maslach și Jackson (1981), cât și Leiter și Maslach (1988) au presupus că între cele trei dimensiuni există relații directe, depersonalizarea mediind relația dintre epuizarea emoțională și autorealizarea scăzută. Mai târziu a început să se contureze ideea că epuizarea emoțională afectează realizarea personală, nu doar prin intermediul depersonalizării, ci și direct. Radicalizarea acestui punct de vedere este propusă de Leiter (1993). Pornind de la o serie de descoperiri
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
atât Maslach și Jackson (1981), cât și Leiter și Maslach (1988) au presupus că între cele trei dimensiuni există relații directe, depersonalizarea mediind relația dintre epuizarea emoțională și autorealizarea scăzută. Mai târziu a început să se contureze ideea că epuizarea emoțională afectează realizarea personală, nu doar prin intermediul depersonalizării, ci și direct. Radicalizarea acestui punct de vedere este propusă de Leiter (1993). Pornind de la o serie de descoperiri făcute în cercetările empirice, precum: existența unor corelații între epuizarea emoțională și depersonalizare, marginalizate
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
ideea că epuizarea emoțională afectează realizarea personală, nu doar prin intermediul depersonalizării, ci și direct. Radicalizarea acestui punct de vedere este propusă de Leiter (1993). Pornind de la o serie de descoperiri făcute în cercetările empirice, precum: existența unor corelații între epuizarea emoțională și depersonalizare, marginalizate însă în raport cu realizarea personală, explicarea mai bună a relațiilor dintre autorealizare și celelalte două dimensiuni prin intermediul relațiilor lor cu alte variabile comune etc., Leiter a ajuns la concluzia că depersonalizarea este o funcție distinctă a epuizării emoționale
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
emoțională și depersonalizare, marginalizate însă în raport cu realizarea personală, explicarea mai bună a relațiilor dintre autorealizare și celelalte două dimensiuni prin intermediul relațiilor lor cu alte variabile comune etc., Leiter a ajuns la concluzia că depersonalizarea este o funcție distinctă a epuizării emoționale, în timp ce autorealizarea personală se poate dezvolta și independent de epuizarea emoțională și depersonalizare. Lucrul acesta este posibil atunci când există resurse disponibile în mediul de lucru, îndeosebi acordarea suportului social și utilizarea propriilor priceperi. Așadar autorealizarea scăzută se dezvoltă în paralel
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
a relațiilor dintre autorealizare și celelalte două dimensiuni prin intermediul relațiilor lor cu alte variabile comune etc., Leiter a ajuns la concluzia că depersonalizarea este o funcție distinctă a epuizării emoționale, în timp ce autorealizarea personală se poate dezvolta și independent de epuizarea emoțională și depersonalizare. Lucrul acesta este posibil atunci când există resurse disponibile în mediul de lucru, îndeosebi acordarea suportului social și utilizarea propriilor priceperi. Așadar autorealizarea scăzută se dezvoltă în paralel cu epuizarea emoțională, mai mult decât secvențial, prin intermediul depersonalizării. Conexarea autorealizării
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
personală se poate dezvolta și independent de epuizarea emoțională și depersonalizare. Lucrul acesta este posibil atunci când există resurse disponibile în mediul de lucru, îndeosebi acordarea suportului social și utilizarea propriilor priceperi. Așadar autorealizarea scăzută se dezvoltă în paralel cu epuizarea emoțională, mai mult decât secvențial, prin intermediul depersonalizării. Conexarea autorealizării personale și de alți factori de la locul de muncă decât cei exclusivi generați de depersonalizare are o mare valoare pentru mediile organizaționale. Ea atrage atenția asupra efectelor benefice ale utilizării unor strategii
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
burnout-ului. Modelul fazic (Golembiewski, Munzenrider, 1984/1988). A fost elaborat ca o replică la modelul propus de Maslach și colaboratorii săi și cu intenția vădită de completare a acestuia. Deși cei doi autori pornesc de la premisa că, într-adevăr, epuizarea emoțională este nota definitorie a burnout-ului, ei aduc două renovări. Mai întâi, modifică ordinea derulării în timp a celor trei dimensiuni. Ei cred că burnout-ului debutează cu depersonalizarea, continuă cu scăderea/reducerea realizării profesionale și „explodează” în/cu epuizarea emoțională. Până la
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
epuizarea emoțională este nota definitorie a burnout-ului, ei aduc două renovări. Mai întâi, modifică ordinea derulării în timp a celor trei dimensiuni. Ei cred că burnout-ului debutează cu depersonalizarea, continuă cu scăderea/reducerea realizării profesionale și „explodează” în/cu epuizarea emoțională. Până la un punct, arată ei, detașarea profesională este funcțională (normală), fiind susținută de normele etice și profesionale. De la un alt punct însă, când individul se străduie să facă față solicitărilor care depășesc cu mult capacitățile lui de a le cuprinde
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
străduie să facă față solicitărilor care depășesc cu mult capacitățile lui de a le cuprinde, detașarea se transformă în depersonalizare. Ca urmare, este afectată performanța, pentru ca, în final, creșterea depersonalizării asociată cu scăderea realizărilor personale să conducă la apariția epuizării emoționale. În al doilea rând, Golembiewski și Munzenrider consideră că procesualitatea burnout-ului se desfășoară în opt faze. Specificul și caracteristicle fazelor provin din combinarea nivelului (ridicat sau scăzut) celor trei dimensiuni. Prezentăm în tabelul 17.2 fazele propuse de autori: Faze
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
că procesualitatea burnout-ului se desfășoară în opt faze. Specificul și caracteristicle fazelor provin din combinarea nivelului (ridicat sau scăzut) celor trei dimensiuni. Prezentăm în tabelul 17.2 fazele propuse de autori: Faze Nivelul depersonalizării Nivelul realizării reducerii personale Nivelul epuizării emoționale 1 Scăzut Scăzut Scăzut 2 Crescut Scăzut Scăzut 3 Scăzut Crescut Scăzut 4 Crescut Crescut Scăzut 5 Scăzut Scăzut Crescut 6 Crescut Scăzut Crescut 7 Scăzut Crescut Crescut 8 Crescut Crescut Crescut Tabelul 17.2 − Modelul fazic al burnout-ului Câteva
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
a lui (virulente sau mai puțin virulente), fapt care face ca noțiunea de fază să fie oarecum confuză. Apoi, există unele inconsistențe între fazele de evoluție ale burnout-ului și succesiunea manifestărilor celor trei dimensiuni. De pildă, în faza 6 extenuarea emoțională este crescută, deși nivelul nerealizării personale este scăzut. Or, ca precursor al epuizării emoționale, acesta ar fi trebuit să fie crescut. La fel, în faza 7 extenuarea emoțională are un nivel înalt de manifestare, în timp ce depersonalizarea are un nivel scăzut
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
să fie oarecum confuză. Apoi, există unele inconsistențe între fazele de evoluție ale burnout-ului și succesiunea manifestărilor celor trei dimensiuni. De pildă, în faza 6 extenuarea emoțională este crescută, deși nivelul nerealizării personale este scăzut. Or, ca precursor al epuizării emoționale, acesta ar fi trebuit să fie crescut. La fel, în faza 7 extenuarea emoțională are un nivel înalt de manifestare, în timp ce depersonalizarea are un nivel scăzut. Transpare și ideea absolutizării rolului epuizării emoționale în detrimentul celorlalte două dimensiuni. În final, s-
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
și succesiunea manifestărilor celor trei dimensiuni. De pildă, în faza 6 extenuarea emoțională este crescută, deși nivelul nerealizării personale este scăzut. Or, ca precursor al epuizării emoționale, acesta ar fi trebuit să fie crescut. La fel, în faza 7 extenuarea emoțională are un nivel înalt de manifestare, în timp ce depersonalizarea are un nivel scăzut. Transpare și ideea absolutizării rolului epuizării emoționale în detrimentul celorlalte două dimensiuni. În final, s-a reproșat și faptul că modelul prevede prea multe faze, trei sau patru fiind
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
este scăzut. Or, ca precursor al epuizării emoționale, acesta ar fi trebuit să fie crescut. La fel, în faza 7 extenuarea emoțională are un nivel înalt de manifestare, în timp ce depersonalizarea are un nivel scăzut. Transpare și ideea absolutizării rolului epuizării emoționale în detrimentul celorlalte două dimensiuni. În final, s-a reproșat și faptul că modelul prevede prea multe faze, trei sau patru fiind suficiente pentru a determina mai bine momentul de intrare în procesul de epuizare, ca și tranziția de la o fază
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
ipoteza că unele persoane sunt mai predispuse decât altele la experimentarea burnout-ului, în virtutea trăsăturilor de personalitate pe care le posedă. Cercetările efectuate în perspectiva big-five-ului au arătat, de exemplu, că nevrotismul este unul dintre predictorii burnout-ului, mai ales ai epuizării emoționale. Zellars, Perrewe și Hochwaiter (2000) au descoperit într-o cercetare efectuată asupra infirmierelor că din cei 5 factori ai big-five-ului numai nevrotismul prezice epuizarea emoțională, după ce au fost controlate variabilele sociodemografice și stresorii. „Caracterul agreabil” prezice depersonalizarea, introversia prezice epuizarea
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
au arătat, de exemplu, că nevrotismul este unul dintre predictorii burnout-ului, mai ales ai epuizării emoționale. Zellars, Perrewe și Hochwaiter (2000) au descoperit într-o cercetare efectuată asupra infirmierelor că din cei 5 factori ai big-five-ului numai nevrotismul prezice epuizarea emoțională, după ce au fost controlate variabilele sociodemografice și stresorii. „Caracterul agreabil” prezice depersonalizarea, introversia prezice epuizarea emoțională și scăderea realizării profesionale (Mills, Huebner, 1998). O a treia soluție se prefigurează din modul în care interpretăm stabilitatea trăsăturilor de personalitate. Psihologia personalității
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Zellars, Perrewe și Hochwaiter (2000) au descoperit într-o cercetare efectuată asupra infirmierelor că din cei 5 factori ai big-five-ului numai nevrotismul prezice epuizarea emoțională, după ce au fost controlate variabilele sociodemografice și stresorii. „Caracterul agreabil” prezice depersonalizarea, introversia prezice epuizarea emoțională și scăderea realizării profesionale (Mills, Huebner, 1998). O a treia soluție se prefigurează din modul în care interpretăm stabilitatea trăsăturilor de personalitate. Psihologia personalității a demonstrat că nu întotdeauna stabilitatea trăsăturilor de personalitate se asociază cu consistența comportamentelor. Trăsăturile de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
a doua este mai la îndemâna ei. Lucrurile se complică atunci când factorii determinanți ai burnout-ului sunt „amestecați”, independenți. În asemenea situații, elaborarea programelor de intervenție trebuie făcută cu mare grijă. Este burnout-ul contagios? Altfel spus, este posibil ca experiența de epuizare emoțională și profesională să fie trăită de toți membrii grupului, să se răspândească − deci la nivelul întregului grup sau chiar a întregii organizații? Ideea potrivit căreia burnout-ul ar fi contagios a fost lansată printre primii de Rountree (1984), care, efectuând cercetări
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
grupuri unde 50% din personal este deja victima unui burnout avansat. Disputa dintre cei care au împărtășit un asemenea punct de vedere și cei care l-au respins a fost mult mai acerbă. Primii se bazau pe fenomene de contagiune emoțională, de imitare automată și de sincronizare a expresiilor, postărilor, mișcărilor etc., pe procesul de empatie care permite ca tensiunea resimțită de o persoană să afecteze nivelul de tensiune resimțit de o altă persoană. Pornindu-se de aici s-a și
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
nu atât numărul de ore dedicate de individ muncii și nici faptul că acestea sunt prestate în timpul muncii sau în afara ei, ci în interiorul organizației sau în exteriorul ei reprezintă nota distinctă a workaholism-ului. Ceea ce este important, spun ei, este implicarea emoțională în muncă, posibilitatea de a controla activitățile, de a le echilibra, precum și consecințele care apar în planul vieții personale și sociale. Workaholism-ul este excesul care produce dezechilibrări și disfuncții în viața oamenilor. Unii oameni ating o înaltă performanță și obțin
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]