9,643 matches
-
căutatrea lui. În vreo treizeci de pagini Îl găsește și Îl Îmbarcă, nu Înainte de a fi cunoscut În orășelul Port Radium, la minus treizeci de grade, o familie ospitalieră cu o fată frumoasă care, se sugerează, nu se poate sustrage farmecului său irezistibil. Întors la Paris, stupoare: Delahaye murise. Prezent la Înmormântare, la slujba oficiată În biserică, rezervat dar nu introvertit, Ferrer, ne spune autorul, nu se așează În ultimul rând În spatele unei coloane, ci În penultimul nu departe de o
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Champs d’honneur (Les Champs d’honneur, tradus În românește la editura Dacia, prin efortul remarcabil al Yvonnei Goga, o specialistă În romanul poetic francez, profesoară la Universitatea Babeș-Bolyai), cu ocazia unei emisiuni televizate, “Caractères” (14 septembrie 1990) unde, prin farmec, inteligență, limpezime și profunzime, cucerește definitiv. Scriitorul său preferat este Chateaubriand, cel din Les Mémoires d’outre-tombe. Pentru că de la el a Învățat să descopere “capacitatea lirică a scriiturii [...].” Ca scriitor Îl interesează “cum să lege realul cu liricul, realul fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mulți tineri scriitori francezi; romanul său ar fi fost inclasabil. Așa, cu referințe databile, impregnat de melancolie și vorbind destul de direct despre eroismul soldatului confruntat cu absurdul războlului, Les Champs d’honneur rămâne o carte excelent scrisă și plină de farmecului discret al detaliului - atribut tipic francez -, o cronică duioasă a unor vieți care au fost. Printre ruinele babelienelor construcții textualiste bântuite de spectre, abandonate, personajele anilor ’90 se strecoară pline de candoare - copii, uneori, copii Întârziați (persoanajele lui Rouaud nu
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pe Angelo, dar și să remarce virtuțile Isabellei, care se purta firesc și acționa nestingherită, fără să bănuiască nici o clipă că privirea cuiva e ațintită asupra ei. Având-o sub ochi zi de zi, Ducele a „descoperit-o”: cucerit de farmecele ei, a hotărât să o ia de soție pe tânăra femeie ale cărei calități îi fuseseră revelate de o supraveghere câtuși de puțin premeditată. El a suportat astfel consecințele informațiilor culese, iar deghizarea l-a adus, printr-o deviere neașteptată
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
care va lovi receptorul. Puterea înseamnă să decizi pentru celălalt, subiect pasiv, plin de reverență și gata să-și dea consimțămîntul. Acesta, se presupune, pleacă urechea la conținutul mesajului și i se lasă răgazul, totuși, să judece realitatea, autenticitatea sau farmecul convingător al mesajului primit. Emițătorului îi revine datoria să se descurce pentru a-l face accesibil. 1. Primele analize: dominația emițătorului Modelul behaviorist al unui stimulus exterior și al unui răspuns este cel care prevalează aici. Un reflex cvasicondiționat la
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
șolduri inelele anilor/ Zănatic dansând hula-hop". În "Călcâiul vulnerabil" pune problema cuvintelor și a sunetelor care au rolul de-a abstractiza sau de a concretiza lumea (arborii scutură vorbe sau frunze, munții se clatină sub povara sunetului). Treptat, își pierde farmecul din privire și lumea începe să fie contemplată nostalgic; lucidă, ne mărturisește: "Mi-e frig și urât". De aceea mai încearcă senzația de ardere în contact cu universul la temperaturi pasionale: Totul este eu însămi/ Dați-mi o frunză care
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
directă, Ioana Diaconescu eșuează în declarații retorice: "Balada cântată, balada lăsată la mare./ Înapoi pe pământ/ că nu se mai poate/ Trăi plutind..." Încă din primul volum se remarcă împletirea dintre peisaj și sentiment. Poeta cântă reacțiile spirituale raportate la farmecul universului și la dragoste. Șerpii se târăsc prin iarbă și printre pietre, arborii sunt negri, poeta plânge lângă pământ, cu bucurie pentru că anotimpul pornește din fruntea ei lipită de semințele viitoare. Printre alte imagini notabile, apar copaci plictisiți, râs fără
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
instanță ezoteric al acestei poezii ce-și găsește echilibrul într-o ceremonializare a suferinței, după depășirea etapei juvenile a freneziei vitaliste, așa cum apare ea în "Cum să vă spun"; jalea lui Goga din "Rugăciune" sau "Noi", cu rădăcini certe în farmecul dureros eminescian va fi o permanență a poeziei lui Ioan Alexandru 5. O definiție a poeziei Poemele sunt un fel de drum pe care nu "poate călători nimeni în afara îngerilor/ Dumneata însuți ești un înger spunea Filozoful" ("De unde vine umbra
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ciclu, " Trecerea de la noțiuni la poezie, împotrivire la aspectul pietros al versurilor de până acum", în care de fapt își exprimă părerea de rău că nu și-a sensibilizat îndeajuns ideile. De fapt, se întoarce la o poezie plină de farmec, halucinantă și feerică: "Și din treaz devine netreaz/ și adorm în somn, într-una,/ ca fântâna, sub găleată/ sfărâmând în sine luna." În ciclul "Împotriva mării", încercarea de-a crea cosmogonii este seacă și plată, fără respirație, împletind elementele primordiale
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
dumneata/ peste umilința mea" ("Spleen"). Nichita Stănescu este un îndrăgostit de dragoste, mai precis de starea de dragoste, de iubire, dacă ea ar însemna mai mult pe scara sentimentelor, sau dacă am admite că iubirea presupune o stare permanentă de farmec specifică sentimentelor îndrăgostitului: "De ce te-o fi iubind atâta, iubire,/ vârtej de anotimpuri colorând un cer/ (totdeauna altul, totdeauna aproape)/ ca o frunză căzând. Ca o răsuflare aburită de ger." ("Cântec fără răspuns"). Iubirea, ca la toți marii poeți, devine
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
oarecare"; acolo oamenii sunt harnici și satul are "rânduielile lui", de aceea Moș Pătru Târziu regretă vremurile de odinioară: "La noi muierea pupa mâna bărbatului... și din dumneata nu-l scotea niciodată". Oamenii din Bulzești cred în descântece și în farmece (unde se sparge gălbenușul acolo este junghiul pe care îl tratează cu tutun și cu muștar, ceapă, ulei, din care se face un "bleasc" "și se pune pe locul ăla să tragă durerea" ("Junghiul"). Oamenii cred în vise, dintre care
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
astfel de vindecări cu forța. Ceea ce trebuie vindecat, adică schimbat, sunt anumite "conținuturi" ale conștiinței (individuale și colective). La limită, putem spune că Răul se ascunde în însăși cultura umanității. Mai trist este că s-ar putea să contribuie la farmecul ei. * "Salvarea prin scris" are drept principală componentă intenția mântuirii prin gândire, a conservării unei părți a sine-lui în paginile unei cărți. Această formă de păstrare conține un mare neajuns: decupează doar fragmente, creând posibilitatea ca întregul să fie reconstituit
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
căreia totul curge, este schimbător (o viziune feminină asupra lumii). Abia apariția conceptului de structură dinamică a legităților a permis acestei din urmă viziuni să intre cu putere în ontologie, la ora actuală fiind perspectiva dominantă. O bună parte din farmecul cotidian al unui om de știință derivă din siguranța cu care vorbește despre unul sau altul din aspectele realului. Conjugat cu bucuria de care ne folosim de ustensilele generate de avansul științei, acest mod de prezentare inspiră suficientă încredere pentru
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
este prins între biologie și cultură. O cultură este caracterizată și de locurile comune pe care ea le vehiculează; pe baza lor oamenii își fundamentează deseori opiniile, uitând să le mai pună în discuție fundamentele. Poate de aici derivă și farmecul fenomenologiei, ca meditație asupra cotidianului, deci a unei regiuni de locuri comune. * Contopim mult prea ușor termenii evoluție și progres, luând drept capăt final al evoluției starea noastră actuală și considerând (ajutați și de Istorie) că progresul continuu subsumează în
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
adevărului democratic: este veridic doar ceea ce este validat de majoritate. Soarta adevărurilor s-a mutat în zona tehnicilor de manipulare. * Ceea ce pretindem a fi personalitatea noastră este în bună măsură rodul diferitelor imagini vehiculate de societate. Suntem amestecul modelelor sub farmecul cărora am căzut, asumând această structură compozită ca eu. * Șansa comunicării scrise ar putea-o constitui deșănțarea televiziunilor. Cum cele mai penetrante canale de comunicare sunt ținta puterii, scrisul ar putea fi salvat de trecerea sa în zona reactivă a
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
acoperite de garanție; l-am și reclamat la managerul lui (un băiat frumușel, înalt și plinuț; tocmai mă despărțisem din nou de numărul unu și cred că ne-ar fi stat bine împreună: eu gospodină, el mâncăcios...); mi-am irosit farmecele degeaba: îi ziceam să ne înțelegem ca oamenii, el o tot ținea pe a lui, cică felia de pâine s-ar prăji, auzi prostie, neunsă cu unt! Din prostie sau din acea încâpățânare specific masculină, făcea o confuzie inadmisibilă între
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
tău “ Portretul fizic sugerează trăsăturile morale ale tânărului. "Gheorghiță era un flăcău sprâncenat", cu ochi adânci ca ai Vitoriei și nu prea vorbăreț, dar când "întorcea un zâmbet frumos ca de fată", cu mustăcioara abia mijită, emana timiditate și un farmec deosebit care stârnea admirația mamei. Inteligent, el își cunoaște bine mama, observă toate schimbările care se petrec cu dânsa și, deși sfios și supus, el îi ghicește toate gândurile. Devenirea sa ca bărbat se face o dată cu veghea din râpă a
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
cale un scandal menit să-l anihileze pe Cațavencu. În încăierare, acesta își pierde pălăria în care era ascunsă scrisoarea, și, devenit inofensiv, este nevoit să accepte patronajul lui Zoe. În final, toată lumea se împacă, micile pasiuni dispar ca prin farmec, iar Dandanache este ales în "unanimitate". Piesa este remarcabilă, în primul rând, prin arta compoziției.Tehnica este cea a amplificării treptate a conflictului. Scriitorul crează un conflict fundamental (pierderea scrisorii), care dă unitate operei; dar si altele secundare (cuplul Farfuridi-Branzovenescu
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
grade ale metaforizării și personificării devine un cadru natural propice exteriorizării trăirilor interioare, în deplină concordanță cu acesta. 3. Frumusețea baladei "Miorița" constă și în atitudinea, unică în felul ei, a ciobanului moldovean în fața morții, atitudine ce impresionează și dă farmec și valoare întregii creații. Atitudinea sa se desprinde din dispozițiile testamentare pe care i le transmite mioarei năzdrăvane, și nu din faptele sale, deoarece baladei îi lipsește deznodământul și nu știm cum ar fi reacționat păstorul moldovean în cazul în
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
seara, tîrziu, afară sloată - și rămăsesem pe gînduri, fumîndu-mi cea de pe urmă țigară. Stam singur lîngă măsuța albă de tei. în casă o liniște răsunătoare, iar lumina slabă și verzuie a lampei umplea parcă singurătatea acelei seri tîrzii, de un farmec nedeslușit și trist. - Priveam mîhnit la umbra ușoară din unghere, ca și cum așteptam să zăresc ceva - și mă simțeam singur, mai singur decît oricînd, iar gîndul acesta îmi neliniștea sufletul. -Ce bine ar fi să-mi bată cineva în ușă acum
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
tristețe armonioasă.../ în aurora plină de vioare,/ Balul alb s-a resfirat pe neuitatele cărări-/ Cîntau clare sărutări.../ Larg, miniatură de vremuri viitoare...” 16) Aproape fiecare vers e o frază dintr-o astfel de cronică. Totul e argumentat în vederea sugerării farmecului, purității, voioșiei, langurosului („o tristețe armonioasă”), promisiunilor de fericire (erotice). „Alb” e o filă cu impresii de bal, în care cel ce le notează se arată foarte satisfăcut. Balurile reușite („strălucite”, „splendide” etc.) durau pînă în zori, numiți, cu afectare
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
psihologică, grație căreia prinde din ce în ce mai mult: „Ce dor trebui să te cuprindă/ De dragostile din povești/ Cînd te privești toată-n oglindă/ Și vezi cît de frumoasă ești!...// Cînd singură parcă te sperii/ De patima ochilor tăi,/ Ce ard de farmecul durerii,/ în spasmul visului dintîi.// Căci ești în vîrsta cînd fioruri/ Te apucă-așa, ca din senin,/ Cînd te frămîntă mii de doruri./ Și nici nu știi de unde-ți vin...” 7). în romanul Dan, fiorii ating conștiința în modul cel
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
legătură cu Bacovia. E vorba în el de o nebună (Clemansa Kiriac) și de un poet. După a doua căsătorie, femeia a început să aibă „tulburări mintale sub forma de delir și halucinațiuni: acuză pe sora ei că-i face farmece, că îndepărtează pe poetul V. de care e amorezată, că acesta vine la ea deghizat ca servitor sau ca muzicant și că chiar a contractat căsătoria civilă cu poetul V., însă el nu se poartă bine cu ea, o lasă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și unul și altul. Socot azi Bacăul drept unul din cele mai frumoase orașe din țară. N are firește clădirile Capitalei [,] bunăoară. E lipsit de pitorescul Brașovului [,] de pildă, și-o mai avea el multe lipsuri din cele care fac farmecul multor orașe din țară. Dar așa simplu cum e, cu timidele lui încercări de modernizare, cu transformările ce le suferă mereu, e drept nu tocmai în ritmul vremii, și mai cu seamă acel salt îndrăzneț făcut [nu] de multă vreme
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
timidele lui încercări de modernizare, cu transformările ce le suferă mereu, e drept nu tocmai în ritmul vremii, și mai cu seamă acel salt îndrăzneț făcut [nu] de multă vreme, municipalizarea, Bacăul e un oraș cochet atrăgător, deosebit de simpatic. E farmecul acela provincial, lipsa de tunet amețitor (excluzînd centrul), aerul mai curat, mai limpede, soarele parcă mai vesel și mai dispus, atmosfera întreagă mai vioaie, mai dulce, mai arzătoare. [...] Dar în Bacău găsești și orașul mare, modern, zgomotos, foarte activ: Calea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]