9,442 matches
-
Fowles, Bradbury, Lodge, Barnes, Amis). Furia narativă a unora e îmblânzită de lirism. Sunt tot felul de Desperado: sarcastici, ironici, atașați. Ceea ce-i leagă este dependența de acțiune și tehnica jurnalului, care plasează intriga în indeterminarea dezordonată a memoriei. Dacă ficțiunea Desperado e un jurnal, o amânare de azi pe mâine, romanul e o nehotărâre narativă, interzicând orice speranță de final. Jurnalul nu se oprește decât dacă autorul are nevoie de o gură de adevăr pentru a merge mai departe. S-
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
amintește de un joc cu pioni albi și pioni negri: temele devin mai curând anti-teme, intriga anti-intrigă (aproape de jurnal), eroii antieroi ("You! hypocrite lecteur, mon semblable, mon frère!"), așteptările sunt anulate de decizii care pulverizează viitorul, pe scurt realul și ficțiunea se luptă pentru putere. Jocul, mai mult decât un jurnal, implică artificialitate: autorul se joacă cu pătrățele de real, reconstituie un puzzle. El cere o lectură totală, o lectură angajată. Dacă opera e un joc, lectorul trebuie să fie cu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în subteranul limbajului limpede un suspans prelungit. În romanele lui Ishiguro nu știm exact ce anume așteptăm, dar așteptăm cu încrâncenare, chiar după ce am terminat de citit. Opera Desperado e un joc care se ascunde în lectura de după lectură. Citim ficțiunea Desperado ca și cum ar fi o limbă străină. Fiecare operă nouă e o limbă nouă. Limbile străine se învață, dar cât de familiare ne sunt ele? Oare nu revenim la limba maternă când gândim fără voce? Adică, nu ne întoarcem oare
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
străine se învață, dar cât de familiare ne sunt ele? Oare nu revenim la limba maternă când gândim fără voce? Adică, nu ne întoarcem oare la tradiție, la ce era odată orizontul de așteptare, intriga, cronologia, eroul, într-un cuvânt ficțiunea? Textul Desperado menține lectorul în alertă, cultivă în el dezaprobarea ordinii, a narațiunii rezonabile, a așteptărilor împlinite. Ficțiunea Desperado, joc, jurnal ori cum i-am zice, ne taie răsuflarea. Dacă pentru ficțiunea Fluxului conștiinței cititorul era ocupat să descifreze, cititorul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fără voce? Adică, nu ne întoarcem oare la tradiție, la ce era odată orizontul de așteptare, intriga, cronologia, eroul, într-un cuvânt ficțiunea? Textul Desperado menține lectorul în alertă, cultivă în el dezaprobarea ordinii, a narațiunii rezonabile, a așteptărilor împlinite. Ficțiunea Desperado, joc, jurnal ori cum i-am zice, ne taie răsuflarea. Dacă pentru ficțiunea Fluxului conștiinței cititorul era ocupat să descifreze, cititorul Desperado gâfâie adaptându-se la fiecare carte nouă, învață să anticipeze diferențele care unesc. Orice carte nouă vrea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de așteptare, intriga, cronologia, eroul, într-un cuvânt ficțiunea? Textul Desperado menține lectorul în alertă, cultivă în el dezaprobarea ordinii, a narațiunii rezonabile, a așteptărilor împlinite. Ficțiunea Desperado, joc, jurnal ori cum i-am zice, ne taie răsuflarea. Dacă pentru ficțiunea Fluxului conștiinței cititorul era ocupat să descifreze, cititorul Desperado gâfâie adaptându-se la fiecare carte nouă, învață să anticipeze diferențele care unesc. Orice carte nouă vrea să vină mai aproape de ce simțim, de real, de adevăr, de noi. Cu toate
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
convenție nouă și această epocă Desperado are o imaginație debordantă în materie de convenții noi e o mai mare sofisticare și abstractizare. Pentru scriitori ca Burgess, Lessing, Fowles, Brownjohn, Bradbury, Gray, Lodge, Barnes, Ackroyd, Amis, Swift, Ishiguro, viața e pretextul, ficțiunea e jocul. Rădăcinile ficțiunii Desperado străpung Fluxul conștiinței, atingând toate șiretlicurile narative știute (și neștiute). Până acum, nu există epocă literară mai tehnicistă decât epoca Desperado. Autorul nu mai e mulțumit să fie altfel decât restul epocilor, el vrea să
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
epocă Desperado are o imaginație debordantă în materie de convenții noi e o mai mare sofisticare și abstractizare. Pentru scriitori ca Burgess, Lessing, Fowles, Brownjohn, Bradbury, Gray, Lodge, Barnes, Ackroyd, Amis, Swift, Ishiguro, viața e pretextul, ficțiunea e jocul. Rădăcinile ficțiunii Desperado străpung Fluxul conștiinței, atingând toate șiretlicurile narative știute (și neștiute). Până acum, nu există epocă literară mai tehnicistă decât epoca Desperado. Autorul nu mai e mulțumit să fie altfel decât restul epocilor, el vrea să difere de: (1) ceilalți
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
literară mai tehnicistă decât epoca Desperado. Autorul nu mai e mulțumit să fie altfel decât restul epocilor, el vrea să difere de: (1) ceilalți autori, (2) propriile lui cărți scrise mai înainte. Rezultatul nu e nici "real" / "ca noi", nici ficțiune. Rezultatul e un lanț de convenții care dau fuga să inspire o gură de viață la două, trei pagini. Cu această demonstrație jucăușă de ficțiune ne trezim înapoi la zero. Autorul are un precept evident și general: tratează adevărul cu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
2) propriile lui cărți scrise mai înainte. Rezultatul nu e nici "real" / "ca noi", nici ficțiune. Rezultatul e un lanț de convenții care dau fuga să inspire o gură de viață la două, trei pagini. Cu această demonstrație jucăușă de ficțiune ne trezim înapoi la zero. Autorul are un precept evident și general: tratează adevărul cu ficțiune. Are un semn din naștere, și anume că nu se poate hotărî, așa că pendulează: Dă-i cititorului tot adevărul și nimic altceva decât ficțiune
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Rezultatul e un lanț de convenții care dau fuga să inspire o gură de viață la două, trei pagini. Cu această demonstrație jucăușă de ficțiune ne trezim înapoi la zero. Autorul are un precept evident și general: tratează adevărul cu ficțiune. Are un semn din naștere, și anume că nu se poate hotărî, așa că pendulează: Dă-i cititorului tot adevărul și nimic altceva decât ficțiune 1.4. Post-timpul operei Desperado Timpul operei Timpul real, timpul palpabil al operei Desperado, timpul în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ficțiune ne trezim înapoi la zero. Autorul are un precept evident și general: tratează adevărul cu ficțiune. Are un semn din naștere, și anume că nu se poate hotărî, așa că pendulează: Dă-i cititorului tot adevărul și nimic altceva decât ficțiune 1.4. Post-timpul operei Desperado Timpul operei Timpul real, timpul palpabil al operei Desperado, timpul în care intriga se leagă și se dezleagă, eroul se nehotărăște (fiindcă prea puține sunt lămurite și precise în astfel de opere), este timpul prezent
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
occidentali n-ar fi scris o distopie plasată în vest, decât dacă era vorba de o criză generală a civilizației. Cortina de Fier percepută din ambele direcții este o utopie. Ea poate fi înțeleasă numai de est și transformată în ficțiune de groază de vest. Autorii Desperado și Cortina de Fier Autorii Desperado din est erau fie exilați în vest, fie refugiați în propria țară. Vom numi autori Desperado pe scriitorii buni, întrucât scriitorii slabi, care au făcut compromisuri grave și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
angajate afectiv. Faptul că incidentele sunt relativizate, împinse în interiorizare și psihanaliză, izolează eroul și dau un sentiment de însingurare lecturii. Realismul era imaginea socialului, radiografia lui. Odată cu urmărirea gândului până la stadiul preverbal, socialul nu mai contează, el devine o ficțiune. Realul este undeva în mintea eroului, în labirintul lui de cuvinte, care izbucnesc în dezordine la suprafața textului. Devine mai important să verbalizăm odată cu eroul decât să trăim în umbra lui. Ceea ce nu înseamnă că nu trăim alături de el. Bagajul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
jocului pentru joc. Nu căpătăm în final nici iluzia vieții, nici măcar adevărul despre joc. Pentru autorii Desperado, în esență (indiferent de afirmațiile lor tendențioase, cum că nu vor decât să amuze lectorul cu o față a realului), realul nu există, ficțiunea îl inventează. * Confundarea imaginarului cu realul este premeditată. Romanul Desperado e un drog care creează dependență. După ce-l citim, revenim foarte greu la lectura unei singure convenții (Dickens, Galsworthy, chiar Joyce). Amestecul de planuri de toate felurile, turnul ui Babel
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a scrie care există. Menționezi hibridul născut din amestecul de poezie, dramă și proză, dar eu aș mai adăuga și narațiunea istorică, de pildă. M-ar interesa să creez o formă care să includă ceea ce îndeobște e denumit "fapt" și "ficțiune". LV. Îți creezi propriul lector, un lector părtaș, care trebuie să se dea pe mâna expertă a autorului, iar acest autor nu are liniște până ce nu ajunge la o comuniune absolută. Cât pe ce să-l aduci pe cititor la
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
La o parte de real măcar? PA: Nu, n-au. Dar au biografiile, studiile. Conceptul de real scapă, în acest context. N-aș afirma că biografiile mele (Dickens, More...) sunt mai reale decât romanele despre Hawksmoor ori Milton. Totul e ficțiune, limbaj, cuvinte înșelătoare, un limbaj care pur și simplu nu poate comunica realul. Tocmai de aceea nici nu fac diferența între ficțiune și biografie. Sunt adesea întrebat care mi se pare mai de preț și zău dacă văd vreo deosbire
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
aș afirma că biografiile mele (Dickens, More...) sunt mai reale decât romanele despre Hawksmoor ori Milton. Totul e ficțiune, limbaj, cuvinte înșelătoare, un limbaj care pur și simplu nu poate comunica realul. Tocmai de aceea nici nu fac diferența între ficțiune și biografie. Sunt adesea întrebat care mi se pare mai de preț și zău dacă văd vreo deosbire între ele. E ca și cum ai întreba un compozitor dacă-i place o anume simfonie mai mult din întreaga lui operă. Muzica e
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ale unei prostituate de lux bucureștene Bibliografie selectivă / 447 Abstract / 451 Argument Prezentăm cititorului figuri de curtezane și de pseudocurtezane selectate din mitologie, din istorie și din literatură, îl invităm ca, urmărind destinele lor mitice, legendare, istorice-reale ori construite prin ficțiune literară, să reflecteze asupra condiției femeii, asupra condiției umane, în general. Există un temei mitologic al comportamentelor și conduitelor de curtezane și de pseudocurtezane legendare, istorice-reale și create prin ficțiune literară, temei oferit de zeități feminine, implicate exclusiv sau prin
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ca, urmărind destinele lor mitice, legendare, istorice-reale ori construite prin ficțiune literară, să reflecteze asupra condiției femeii, asupra condiției umane, în general. Există un temei mitologic al comportamentelor și conduitelor de curtezane și de pseudocurtezane legendare, istorice-reale și create prin ficțiune literară, temei oferit de zeități feminine, implicate exclusiv sau prin uniri sacre (hierogamii) cu divinități masculine în cosmogonie (crearea universului), teogonie (apariția și dezvoltarea divinităților), antropogonie (crearea și evoluția omului). Unele divinități feminine sunt și simboluri ale fertilității pământului, ale
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
pe lângă informarea amplă în domeniu, să intre în relații cu o faimoasă gheișă din anii 1960-1970 din Gion, celebrul cartier din Kyoto, Mineko Iwasaki ce i-a furnizat felurite informații despre lumea puțin cunoscută a gheișelor. Avântul scriitoricesc și ispita ficțiunii din romanul Memoriile unei gheișe l-au făcut să se îndepărteze de informațiile realei gheișe, ceea ce a deranjat-o și l-a dat în judecată. Romanul l-a făcut celebru pe autor, dovadă fiind ecranizarea lui. În replică, Mineko Iwasaki
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
evoluează spre o proză poetică în sens esențial, care, ca și poezia modernă, nu poate fi repovestită, parafrazată ori rezumată și reclamă o lectură literală. Pe de altă parte, recurgând la autoreferențialitate, la înscenare și la deconspirarea artificiului generator de ficțiune, scriitorul face foarte devreme operă de pionierat în materie de textualism. Culegerea Exerciții conține proze scurte, descifrabile ca mici alegorii difuze, dar pregnante, ordonate după un scenariu biografic ilustrând vârstele omului. Ultimele trei piese pot fi citite ca pledoarii pro
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
Franz Kafka), iscodește transcendența, încearcă să forțeze o revelație izbăvitoare. Dar transcendentul se dovedește inaccesibil: așteptată, epifania nu se produce. În prozele finale ale volumului se conturează totuși o soluție: cea a izbăvirii antropogene, prin acțiunea subiectului (autorul, creatorul de ficțiune), care, operând cu artificiul și cultivând imaginația, se substituie divinității absente și organizează „circul” existenței, pune în scenă lumea, dându-i un sens. Această nouă postură auctorială - a cărei ivire marchează trecerea de la onirism la textualism - se observă în mod
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
Ț. În Roman de citit în tren (1993), propria rescriere în românește a cărții Roman de gare, subiectul ar fi realizarea unei ecranizări a nuvelei Așteptare, făcută de un regizor identificat cu autorul. Punând în abis mai multe paliere de ficțiune, subminând convențiile narațiunii realiste tradiționale, scriitorul sondează puterea, marginile iluziei referențiale și explorează totodată motive și teme predilecte, precum năzuința soteriologică, nuntirea cosmică, mitul cristic și cel mioritic. În general, în prozele scurte și în majoritatea romanelor se pot remarca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
a exodului spre Vest al unor tineri dezamăgiți de viața postcomunistă, Hotel Europa e o meditație profundă și gravă, în cheie postmodernă, asupra rostului vieții, asupra crizei societății contemporane. Cartea ilustrează și o temă metaliterară, aceea a Autorului (sau a ficțiunii), susținută de un personaj substitut al autorului real (și pe care acesta îl prezintă în mod „viclean” ca fiind aproape confundabil cu sine). Romanele Pont des Arts (1999) și Maramureș (2001; Premiul Uniunii Scriitorilor) continuă narațiunea din Hotel Europa, formând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]