11,589 matches
-
nici pretendenții la scaunul Moldovei, nici adversarii dinlăuntrul Moldovei n-ar fi putut unelti cu sprijin polon împotriva sa. Mai mult decât atâta, asigurarea liniștii la hotarul de nord al țării și eventualul ajutor polon în timpul marilor confruntări pe care geniul perspicace al voievodului le intuia, reprezenta un remarcabil succes diplomatic al acestuia. Relațiile cu Ungaria. Prima incursiune în Transilvania Cât timp Iancu de Hunedoara a condus destinele regatului maghiar, ca român, cunoscând metodele de luptă ale românilor, atât ale supușilor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în deceniile trei, patru și șase. S-a dovedit atunci că Muntenia, izolată, nu putea să obțină o victorie, care să-i asigure independența totală. Voievozii din vremea respectivă, cu excepția lui Vlad Țepeș, nu au dat dovadă nici ei de geniu politic sau militar. Țepeluș avea să le scrie brașovenilor, arătându-le diferența ca putere militară dintre Țara Românească și Imperiul Otoman. El spunea că nu cu bărbăție, ci cu daruri îi poate convinge pe turci ca să nu atace Transilvania, deoarece
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de nu vor birui, să se apere și să n-aibă zminteală”. Referindu-se la campania din 1484, Ureche scrie că „Ștefan vodă la gol n-a îndrăznit să iasă, ci numai la strimtori nevoia de le făcea zminteală”. Un geniu militar ca Ștefan cel Mare nu putea primi o luptă „la gol”, adică în câmp deschis, cu un adversar mult superior din punct de vedere numeric. Dacă ar fi să dăm crezare izvoarelor, numai tătarii numărau 50.000 de călăreți
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și Cetatea Albă, să restabilească hotarul creștinătății la Dunăre, dar în colaborare cu Ștefan cel Mare, care avea calitățile necesare și forța de a realiza acest plan, gândit de Buonaccorsi. Planul acestuia n-a ținut seama de doi factori esențiali: geniul militar al lui Ștefan cel Mare și opoziția deschisă a regelui Ungariei, care nu dorea să vadă realizarea unei Polonii atât de puternice, încât să-i poată amenința scaunul. Oricât s-a străduit Ioan Albert să țină secrete discuțiile purtate
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a o susține nu are vreun temei, documentar sau logic.” La 2 iulie 1504, se încheie cea mai glorioasă domnie din istoria românilor. Pe lângă faptul că Ștefan a avut curajul să-i înfrunte pe toți vecinii săi și a avut geniul militar să-i și înfrângă în campanii foarte grele, a murit pe patul lui, răpus de bătrânețe, plâns de o țară întreagă. I s-a spus „cel Mare și Sfânt”. Canonizarea sa după cinci secole a fost o reparație târzie
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în vestul ci în estul Europei”. Cum remarca Leon Cahun, care a studiat istoria popoarelor de stepă din Asia, “în secolul al XIII-lea, în arta militară cei civilizați erau mongolii și barbarii”. Ei i-au învins pe adversari, datorită geniului și experienței comandanților lor, prin disciplina trupelor. Campania din 1219 se desfășoară după reguli tot atât de bine puse la punct ca și campania din 1805, care a dus la victoria de la Austerlitz. Românii au fost în contact cu popoarele turco-mongole timp
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pe care o avea un boier din Sfatul Domnesc. Lăsând la o parte speculațiile în legătură cu Sfatul Domnesc în perioada fărâmițării feudale și cel din timpul centralizării, dregătoriile au apărut în funcție de nevoile guvernării țării. Iar când a apărut un gospodar de geniu, ca Ștefan cel Mare, era firesc să fie perfecționate instituțiile statului. El s-a îngrijit de la început de organizarea militară, de introducerea, mai degrabă, a unei discipline de fier, deoarece, pentru a-și păstra scaunul, era inevitabil conflictul cu Polonia
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cele mai frumoase - prin dinamismul mișcărilor, prin amploarea compoziției, prin precizia netă și totodată plastică a desenului - din întreaga pictură a secolului al XV-lea”. Frumoasă este, însă, și prin culorile pe care le-a pus zugravul. Un zugrav de geniu, timpul oferindu-i operei sale un farmec greu de descris. Frescele bisericilor lui Ștefan cel Mare ne îngăduie să reconstituim portretul marelui domn. Până în 1884, s-a crezut, pornind de la o litografie făcută de Gh. Asachi, că domnul avea mustăți
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ale vieții. Orbirea, ca semn al supunerii stihiei feminine, o lasă fără control asupra universului ordonat și este echivalentă cu legarea fiarei în colinde, dar, în același timp, întoarce gestul ei distructiv, știindu-se că Samodivii din mentalul bulgar sunt genii feminine ale văzduhului ce orbesc sau scot ochii privitorilor. Cea mai dinamică formă a inițierii rămâne lupta propriu-zisă cu monstrul. Ea constă într-o măsurare a forțelor printr-o întrecere între cei doi oponenți sau într-un „război”. În colinde
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fugit în Rusia, la Odessa, unde a pregătit celebrul atentat din 8 decembrie 1920 de la Senat; 30. Carol I (1839-1914), al doilea fiu principelui Karl Anton De Hohenzollern-Sigmaringen; a urmat Școala de cadeți de la Munster (1856); Școala de Artilerie și Geniu din Berlin (1857); sublocotenent (1857), căpitan (1866); a participat ca voluntar la războiul dintre Prusia și Danemarca; domnitor de la 10 mai 1866, rege al României de la 14 martie 1881, a contribuit la modernizarea Statului român; a avut un rol deosebit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Prezidențial, Parlamentul, Finlandia Hall, monumentul lui Sibelius, cu toate edificiile legate de ilustrul compozitor, monumentul și Muzeul "Mannerheim" și multe alte clădiri, muzee, care fac frumusețea acestui oraș-port, alcătuit din insule, peninsule, stânci, artistic utilizate de arhitecți iluștri formați de geniul acestui popor harnic și talentat. Subliniasem de la prima lectură vizitarea unei fabrici de produse electrotehnice numită "Nokia". Văzusem prin magazine, alături de casetele pentru care făcusem promisiuni copiilor că le voi cumpăra pentru plăcerea familiei, și discurile care făceau concurență casetelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
a Pacificului care posedă ceea ce lipsește altor orașe, poezia unor amintiri seculare, personalitatea vitală pe care timpul o imprimă lucrurilor". Lima, în limbajul poetic, este orașul luminii, al ceței și al stropilor de rouă sau, cum afirma un peruan de geniu, " Dacă Santiago de Chile este forța, Lima este grația". Știam din lecturile mele că mulți scriitori, poeți și artiști latino-americani și nu numai au fost inspirați de frumusețile și istoria multiseculară a acestui oraș în care razele soarelui pătrund greu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
apropiaților ei în salonul oficial, bine încălzit, față de ceilalți, mai puțin agreați, care își consumau timpul "făcând cuie" afară, cu plimbări neliniștite între ușa de intrare în salon și spațiul rezervat locului de aliniere al oficialilor desemnați să strângă mâna "geniului Carpaților". Cu încă patru colegi de la Protocol și câțiva ofițeri de la Direcția a V-a a serviciilor speciale de pază și securitate, noi, anonimii utili, priviți uneori cu simpatie, pentru capacitatea noastră de a soluționa situații delicate, dar, cel mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
unitar prin toate miloacele, erau tot atâția pași bine calculați în strategia și tactica politicii externe a noului regim din Rusia. Modul cum au evoluat relațiile româno-sovietice în următoarele două decenii, dar și ulterior, confirmă deplin concluziile mai sus formulate. Geniului lui Nicolae Iorga îi datorăm cea mai elocventă definiție a noțiunii de imperialism. Era la Cernăuți, în august 1919, la aniversarea a trei ani de la intrarea României în Războiul de Întregire Națională: „Ce însemnează imperialism ? Adică, a lua arma în
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
ceea ce însemna ca această operațiune să implice indiscutabil abandonarea voluntară a întregii Valahii. O astfel de poziție trebuie să fi fost autorizată de generalul Alexeev. Deci, premeditare... Trebuie să remarcăm, de asemenea, că pe măsură ce debarcau, toate marile unități ruse de geniu au fost dirijate, începând cu luna octombrie, pe linia Siretului, pentru a stabilii între Focșani și Brăila o mare linie de baraj în pragul Moldovei; ceea ce crea supoziția că, în ochii rușilor, pierderea Valahiei era deja considerată ca un lucru
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
pentru sărăcia moldavă și nu ne mai compătimiți pe noi pentru bunăstare. Ardealul merge în jos în mod temeinic. Cred că se apropie de limita aceea de sărăcie în care n-are altă soluție decât să se impună prin vreun geniu. E metoda moldavă. Ați debutat, în 1973, cu versuri. Puteți să oferiți "freneticilor" cititori ai revistei "Antiteze" un poem de atunci sau, poate, unul mai nou? Doamne ferește! Cele de atunci erau atât de proaste încât m-am convins singur că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
oameni cu aptitudini intelectuale și creatoare medii. Caracterul ei novator este iluzoriu, superficial, meschin. În mare parte el este rezultatul lipsei de talent și măiestrie, și nu a excesului acestora. Această cultură este o cultură a mediocrităților și pentru mediocrități. Geniul și talentul nu sunt admise, aici, decât în proporții infime și în forme care să nu amenințe puterea atotstăpânitoare a mediocrității. Majoritatea celor care activează în domeniul culturii, recunoscuți de societate ca genii sau talente nu sunt, în realitate, decât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
o cultură a mediocrităților și pentru mediocrități. Geniul și talentul nu sunt admise, aici, decât în proporții infime și în forme care să nu amenințe puterea atotstăpânitoare a mediocrității. Majoritatea celor care activează în domeniul culturii, recunoscuți de societate ca genii sau talente nu sunt, în realitate, decât o imitație a acestora umflată de mass-media peste măsură. Crezi, după acest citat cam lung, dar edificator, că e alta situația la noi? Încă de acum 100 de ani Eminescu tranșase deja problema
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
invitațiile lor la două burse literare germane), pot să spun că la noi clișeele occidentaloide se resimt cu asupra de măsură. Ce altceva vedem în România decât zgomotul publicitar al unor coterii care împing în față mediocrități pe post de genii culturale? Cei ce au ceva de spus cu adevărat nu se prea aud. Nu discut acum despre motive, poate ar trebui o strategie a celor interesați ca lumea românească să renască. Poate că unii se opun, poate că nu se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
este pur și simplu "precoce", așa ca puberul acela idiot lăudat de Păunescu, un domn Goe al poeziei contemporane, și care vorbea apoi la televizor cu aerul suficient al unui imbecil titrat. Iar lumea românească abonată la televiziune îl credea geniu, fără ca măcar să fi citit un poem al său. Mintea lui era deja în panteon fără să fi făcut măcar câteva exerciții în peștera particulară acolo unde ne formăm instinctele și ne pregătim pentru uitare. E bafta celor privilegiați să intre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pentru că sunt poet din Moldova? Dacă aș fi fost clujean, nu-i așa că poetul Flămând m-ar fi publicat?! Vroiam să-l enervez și cred că am reușit. "Toți plutiți, așa, cu capul în nori. Veniți aici cu aerul de genii neînțelese. Eminescu a avut o influență nefastă asupra voastră. Nu ieșiți de sub umbra lui. Și Ursachi, și Dan Laurențiu și Cezar și toți cei care vin de acolo... Nu vreți să înțelegeți că azi se scrie o altă poezie..." Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Laurențiu și Cezar și toți cei care vin de acolo... Nu vreți să înțelegeți că azi se scrie o altă poezie..." Ceea ce însă am înțeles eu, după discuția asta, că-l deranja pe Flămând nu era numai aerul meu de "geniu moldav" cu care nu prea părea să fie obișnuit, ci și altceva. Numele meu. M-a întrebat de ce nu-l schimb. "Danilov nu sună bine", mi-a spus. Terminația asta "ov" nu e fericită". L-am întrebat dacă numele său
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
viețile altora, auzite și răstălmăcite, împotmolite într-o frază livresc-buruienoasă, ce necesită săptămâni de studiu atent și un set de bip-uri totodată, m-am așteptat la una ca asta încă de pe vremea când scria despre mine că sunt un "geniu"... Mă rog, de la Luca Pițu te poți aștepta la orice. Instabilitatea ideilor lui artistice sau mai puțin artistice e deja cunoscută în lumea literară, mai cu seamă în lumea universitară ieșeană... E greu de spus ce se va întâmpla cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ar fi pus alte probleme, ar fi lucrat cu alte instrumente și ar fi comentat alți scriitori și alte opere. Și poate că el n-ar fi fost considerat astfel mai puțin "genial" (pentru că în critica literară occidentală nu contează "geniul"/ facultatea creatoare, ci doar produsul efectiv al creației), dar mai reprezentativ pentru ierarhia de valori a criticii europene moderne. Dar asta nu înseamnă că o atare situație constituie o fatalitate. Căci nimeni nu ne poate interzice să sperăm că va
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
se puteau măsura cu un Nichita Stănescu, cu un Ioan Alexandru, cu un Ion Gheorghe, cu un Marin Sorescu, cu, nici vorbă, talentul lor, dar nu așa încât primii să stea la picioarele lor (să am iertare: nu pot crede în "geniul" lui Nichita). S-au conturat, din exces de zel, și câteva semigenerații, șaptezeciștii și, la ultima oră, douămiiștii zece. N-ar fi imposibil să avem câte o generație și la fiecare cinci ani! Să mai insistăm pe protecționismul acordat unor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]