10,331 matches
-
la lepădare de Dumnezeu? Incoerența, înscrierea pe culoarul accidentat dar spectaculos al contradicției, este o constantă a acestui tip de intelectual. El, care până nu demult, invoca plin de solicitudine intervenția de părinte a lui Dumnezeu, el care recunoscuse intervenția harului divin asupra sa, acum ajunge să arunce asupra lui Dumnezeu întâi îndoiala, apoi negația. Blestemele pe care le proferă sunt crunte, și ca orice enunțuri din zona aceasta, inconsistente. Se adresează Ființei căreia-I neagă existența. Acuză ceea ce declară ca
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
e ceva divin și minunat: mă gândesc că sunt mame și fetițe care sunt aproape și fug una de alta, pe când noi două suntem o singură ființă, dincolo de distanță, de viață, de voința celorlalți. Și lucrul ăsta, Mouette, este un har divin al lui Dumnezeu; el nea distins, el ne-a ales.” (op.cit., p.221) Viitorul Monicăi este pentru mamă esențial. Orice ființă umană se aruncă în viitor, trăiește pentru viitor. Acest părinte își modelează copilul pentru excelență. Nu numai că
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
se află "instinctul cu chip de balaur fabulos" și al cărei rol este de a ispiti (jocul ei este ușurat și de faptul că, în viziunea artistului, "hotarul dintre însuflețit și neînsuflețit" este extrem de lax, și că, înzestrat fiind cu "harul de a transforma realitatea în imagine", are capacitatea de "a lua metafora drept realitate"). Corespondentul peste timp al ursitei lui Egor, Christina, femeia-luceafăr care își pierde demnitatea astrală și marile înțelesuri metafizice, decăzând în condiția de strigoi 150, este Ileana
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ar putea înțelege. E inexprimabil, ai să înțelegi mai târziu ce vrea să spună cuvântul acesta. E cu adevărat o taină: nu mi-a fost revelată decât mie, și mi-a fost revelată printr-un act gratuit, un act de har"252. 4.5.4. Thecla, "Sf. Dumitru", și recuperarea identității unui farseur În O fotografie veche de 14 ani modalitatea de numire este transparentă și lămurită spre final: protagonistul nuvelei este un "nou sfânt, Sfântul Dumitru", "un făcător de minuni
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
uitat", căutarea unui moment crucial din existența sa, ocultat de amnezie, moment de intersecție a timpului personal cu cel mitic 664. Anghel D. Pandele este un Orfeu amnezic care se deosebește de Adrian (În curte la Dionis), deoarece nu are harul poeziei, ci pe cel al artei dramatice, însă care poartă "învestitura mitică a lui Orpheu "Salvatorul"", deoarece funcțiile sale soteriologice nu au fost afectate "de această reelaborare a detaliilor"665. Anamneza "prin gesturi, prin incantații, prin spectacol"666 este realizată
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Toate sensurile numelor converg într-unul singur, așa cum imaginea de început (reluată în final) redă unitatea celor trei corpuri arhitectonice din Vevey: Strălucitoarea, Veselia și Bucuria sau Înfloritoarea 769 (Thalia) echivalează sinonimic grația (lat. gratus, corespunzând cuvântului grecesc cháris - românescul har - lucrul sau ființa aducătoare de bucurie, substantivul latinesc capătă sensul de "dar divin" - în românește "grație divină"770). Imaginea și etimologia coincid ca sens: ca și cele trei vile de la Vevey, sunt trei și totuși una. Camuflată, grația se regăsește
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
veche, București, 2003, cuvânt înainte și culegere de texte de Mircea Handoca. "Dosarul" Eliade, vol. IX (1972-1977), Infamie morală, Curtea veche, București, 2004, cuvânt înainte și culegere de texte de Mircea Handoca. "Dosarul" Eliade, vol. XI (1980), Inefabila vocabulă de har, Curtea veche, București, 2006, cuvânt înainte și culegere de texte de Mircea Handoca. "Dosarul" Eliade, vol. XV (1984-1985), Personalitate fascinantă, Curtea veche, București, 2013, cuvânt înainte și culegere de texte de Mircea Handoca. Ducrot, Oswald, Schaeffer, Jean-Marie, Noul dicționar enciclopedic
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ele nu există. Însă aici contradicțiile există în toate; nici structurile sociale, nici argumentele filozofice nu le vor aboli"402. Rațiunea noastră fracționează în mod inevitabil orice obiect, ajungând mai devreme sau mai târziu la antinomii. Numai pe cale supra-rațională, prin har, aceste antinomii pot fi depășite, unite, împăcate. Dogma este piatra pe care se așează credința religioasă. Pentru rațiune, ea este o formulă contradictorie și un imperativ categoric. Numai într-o stare de har a sufletului, doar pentru mintea purificată prin
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
târziu la antinomii. Numai pe cale supra-rațională, prin har, aceste antinomii pot fi depășite, unite, împăcate. Dogma este piatra pe care se așează credința religioasă. Pentru rațiune, ea este o formulă contradictorie și un imperativ categoric. Numai într-o stare de har a sufletului, doar pentru mintea purificată prin asceză și rugăciune, ea devine " Adevărul care se demonstrează pe el însuși", revelat ca un adevăr intuitiv 403. Dar aceasta nu se poate face decât prin Duhul Sfânt. În el "se află plenitudinea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
chip ce transpare prin corpul evanescent al materiei: Dacă lumina ar cânta/ vărsându-și puzderia,/ noi am vedea cum cântecul/ consumă materia 24". E o lume de culori, de sunete și de semne, "culori luminate, doar ele destăinuite trepte și har", care își oferă imaculata frumusețe a transparenței: "Albă frumusețe tu, fără apunere,/ pustietoare minune tu25". Aceasta este minunea prin care se vede "către limanul dincolo de fire", "către cele nevăzute/ -n marea noapte 26, căci arătarea ei face posibilă o altă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în imaginea avântului spre "scânteia nebună" și în cea a dorurilor "nebune") este mania, considerată de Platon 36 ca o artă a profeției, "arta nebuniei" (manike) fiind echivalată cu "arta de a vedea cu duhul" (mantike)37. Nebunia transmisă prin har divin este profetică, "în stare să străvadă viitorul", nebunia sacră care vizitează, în stare de extaz, un mediu uman ales, sufletul devenind "izvor sau canal al unei înțelegeri intuitive"38. A vedea cu duhul ori a străvedea reprezintă puterea de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
este sufletul, hărăzit cu darul nebuniei sacre, el însuși măsură a vederii cu duhul: "instrumente ale măsurii nu pot fi decât sufletele, atunci când zeii le acordă, (...), darul de a vedea clar. Sufletul recunoaște lungimi cari înfruntă rațiunea"42. Atunci când acest har e acordat, ceea ce se vede e "geometria cerului divin", "cerul a cărui viziune fulgeră încă"43. Nu e de mirare, în acest context, că "tot universu-n cadențe/ Îmi cer inima, sufletu-mi cer", căci atât inima, cât și sufletul sunt
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
învăluie. "Lucruri care prin sensul ce li se conferă acum/ vor accede suveran la prezență și înfățișare". Imaginea nu înfățișează încă prezența ființei, căci cele ce vor fi sunt deocamdată proiecții în golul posibilului, "arhitecturi verbale ca niște păpădii de har străveziu/ spre a intercepta de pretutindenea ca într-un luminiș o rostire familiar-enigmatică/ spre a oferi prilej lumii plăpânde să se întemeieze grație unor lucruri amorfe". Semnele noului tărâm semnifică, arată imaginea desprinderii din neantul pre-originar; nu sunt însă decât
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
o primă lectură a poemului Citera de Constanța Buzea 17, intuiția nu surprinde doar spațiul vesperal al stingerii, durerea pe care o comunică sfârșitul; ea înțelege mai mult, căci prin peisajul acesta pustiit însingurarea face ecou, iradiază în cântec de har: "mă doare câmpul dimprejurul meu/ cu greieri prinși de febra toamnei/ și care-mbătrâniți fără scăpare/ cântă deasupra oului lor negru/ cântă-nzestrând tot restul lumii/ cu sfântul dor de izolare/ înstrăinându-mă puțin de mine/ atâta cât să nu mă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
imagini. În datele imediate ale lumii sensibile, ceea ce se vede nu este, iar ceea ce este nu se vede. Doar pulbere, negură și risipire - non-imagini pe un ecran cernit. Apoi, "am atins cu sufletul meu de cenușă/ și scrum și-ntuneric/ harul singur/ din ramuri de lamur/ desăvârșirea durerii/ în adorare până la moarte". Dacă sufletul e numai cenușă, scrum și întuneric, el ajunge în starea nimicului fără rest, a golului predispus primirii altuia. Cum se poate el da altuia, potrivit acestei autodonații
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
se dăruiește evacuându-se din sine. Neant al ființei, el poate primi Ființa la sine, se oferă imaginii în care se săvârșește pentru a se putea desăvârși. Intră în orizontul transcendental al unei potențe imaginale. Poate acum să fie, în harul singur atins. Căci harul e imaginea Fondului nevăzut, a adâncului ajungerii; a-i atinge imaginea înseamnă a fi imaginea, care se arată în atingere, luminează pe fondul de scrum al sufletului. O imagine de fond, de fundal fără fund. În
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
din sine. Neant al ființei, el poate primi Ființa la sine, se oferă imaginii în care se săvârșește pentru a se putea desăvârși. Intră în orizontul transcendental al unei potențe imaginale. Poate acum să fie, în harul singur atins. Căci harul e imaginea Fondului nevăzut, a adâncului ajungerii; a-i atinge imaginea înseamnă a fi imaginea, care se arată în atingere, luminează pe fondul de scrum al sufletului. O imagine de fond, de fundal fără fund. În apariția acestui dar sfințitor
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
p. 113). 40 Pământească, vol. Întrezăriri; Țara (1943), vol. Veghe, în op. cit., pp. 90, 125. 41 Este totodată "tehnica" și calitatea esențială a credinței care "e la fel cu această nesfielnică predare în puterea apelor, de cufundare și menținere grație harului unei respirații tainice (s. n.), grație unei inspirații de aer pe care-l sorbi o clipă, de sus, ca să-l duci cu tine la fund...Credința e un instinct de ritm și orientare (s. n.) care nu se poate desșuruba în cuvinte
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
suflet. (...) Pentru ca noi să fim o astfel de cetățuie, în care Isus să urce și să fie primit și să rămână" (ibidem, pp. 32, 33). 48 În zori, vol. Urcuș, în op. cit., p. 17. "Graalul e-n tine.../ Munții din harul lui urci./ E inima! tainic potir pus de mine..." (Graalul, 1952, vol. Clepsidra, în op. cit., p. 225), "un potir de unde sug viața și strâng mir" (CLVIII, 4, 1954, în op. cit., p. 256). 49 CLXXI (17) (1955); CXCVIII (44) (1955), în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
căci - spune poetul - "căderea din înalturi e tot zbor" (Zbor, 1956, vol. Clepsidra, în op. cit., p. 242). Există o coborâre nesupusă greutății, "o aripă la puterea a doua": "Creația e alcătuită din mișcarea descendentă a greutății, din mișcarea ascendentă a harului și din mișcarea descendentă a harului la puterea a doua" (Simone Weil, Greutatea și harul, Editura Humanitas, București, 2003, p. 40). Această a treia mișcare, guvernată de har, reprezintă coborârea de sine (decreația) până la nimicul din care am fost creați
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
e tot zbor" (Zbor, 1956, vol. Clepsidra, în op. cit., p. 242). Există o coborâre nesupusă greutății, "o aripă la puterea a doua": "Creația e alcătuită din mișcarea descendentă a greutății, din mișcarea ascendentă a harului și din mișcarea descendentă a harului la puterea a doua" (Simone Weil, Greutatea și harul, Editura Humanitas, București, 2003, p. 40). Această a treia mișcare, guvernată de har, reprezintă coborârea de sine (decreația) până la nimicul din care am fost creați. Eliberați de greutatea materială și de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
p. 242). Există o coborâre nesupusă greutății, "o aripă la puterea a doua": "Creația e alcătuită din mișcarea descendentă a greutății, din mișcarea ascendentă a harului și din mișcarea descendentă a harului la puterea a doua" (Simone Weil, Greutatea și harul, Editura Humanitas, București, 2003, p. 40). Această a treia mișcare, guvernată de har, reprezintă coborârea de sine (decreația) până la nimicul din care am fost creați. Eliberați de greutatea materială și de cea imaginară, "cădem spre înalt" (ibidem), ușurați de tot
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Creația e alcătuită din mișcarea descendentă a greutății, din mișcarea ascendentă a harului și din mișcarea descendentă a harului la puterea a doua" (Simone Weil, Greutatea și harul, Editura Humanitas, București, 2003, p. 40). Această a treia mișcare, guvernată de har, reprezintă coborârea de sine (decreația) până la nimicul din care am fost creați. Eliberați de greutatea materială și de cea imaginară, "cădem spre înalt" (ibidem), ușurați de tot ceea ce în noi se leapădă de noi. A coborî până la ultima limită a
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
am fost creați. Eliberați de greutatea materială și de cea imaginară, "cădem spre înalt" (ibidem), ușurați de tot ceea ce în noi se leapădă de noi. A coborî până la ultima limită a golului din noi înseamnă a primi darul imponderabil al harului la a cărui înălțime nu ajungem decât în adâncul în care ne pierdem dăruindu-ne noii lumini. Altfel spus, este ușorul greului, "ușorul a ceea ce este cu adevărat greu" (Marin Tarangul, Intrarea în infinit sau dimensiunea Eminescu, Editura Humanitas, București
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în spatele cărnii, se acoperă cu ea luând-o drept văl" (Forme de iubire implicită a lui Dumnezeu, Editura Humanitas, București, 2005, p. 60); "carnea e vălul pe care îl așezăm în fața noastră ca ecran între Dumnezeu și noi" (Greutatea și harul, Editura Humanitas, București, 2003, pp. 98-99). 3 Grădini (E) ; Iubire (PD); Despre poezie (E), pp. 95, 248, 147. 4 Despre neînserata iubire (PD); Bătrânul către fiul său (PD), pp. 227, 296. 5 Aici e poarta (PD), p. 225. 6 Ce
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]