9,535 matches
-
pe ES Józef Bilczewski (1860-1923), arhiepiscop de Liov (1900-1923), ca administrator apostolic al Bucovinei. În anul 1921, statul papal a înființat un Vicariat general în Bucovina (cu sediul la Cernăuți), care a fost condus de pr. Josef Schmidt. În perioada interbelică, comunitatea catolică din Parohia Gura Humorului a continuat să crească numeric. Astfel, în 1927 erau 4.766 credincioși; în 1935 parohia avea șapte filiale și un total de 4.600 de credincioși. Conform recensământului din 1930, în orașul Gura Humorului
Biserica Preasfânta Treime din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320719_a_322048]
-
fost oraș de frontieră. Ca urmare a acestui fapt, importanța sa a scăzut, o parte din evrei au migrat în alte localități, iar situația economică a evreilor rămași s-a înrăutățit. Condițiile de trai ale evreilor din Fălticeni în perioada interbelică sunt descrise astfel de către dr. Moses Rosen în cartea sa de memorii: ""Mă duceam în fiecare zi cu el (cu tatăl său n.n.), pe strada meseriașilor, în drumul nostru spre sinagogă. Tinichigiii, sacagiii, șindrilarii, lemnarii, toți locuiau într-un fel
Sinagoga Mare din Fălticeni () [Corola-website/Science/320751_a_322080]
-
asculte cuvântul Torei și să recite psalmi în ebraică, cu toate că le pierduseră înțelesul."" Tot aici, viitorul șef-rabin al Comunității evreilor din România avea să cunoască primele manifestări de antisemitism din partea unui profesor și a unui coleg de școală. În perioada interbelică, evreii au participat la viața politică, printre liderii locali fiind și viceprimarul Adolf Baier. Conform recensământului din 1930, în orașul Fălticeni locuiau 4.216 evrei, reprezentând 36,6% din populația localității. Venirea la putere în anul 1937 a Guvernului Goga-Cuza
Sinagoga Mare din Fălticeni () [Corola-website/Science/320751_a_322080]
-
trădătoare. Această rivalitate s-a extins în mod inevitabil la nivelul întregii societăți elene și a creat o fisură politică majoră, care a contribuit în mod decisiv la eșecul capaniei militare din Asia Mică și la tulburările sociale din perioada interbelică. Istoria războiului greco-turc începe odată cu Armistițiul de la Mudros. Operațiunile militare greco-turce pot fi împărțite în trei faze importante: Pe 15 mai 1919, 20.000 soldați greci au debarcat sub protecția unei flote greco-franco-britanice la Smirna și au preluat controlul asupra
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
inevitabil în întreaga societate elenă, fiind unul dintre factorii care au dus la [[Războiul greco-turc (1919-1922)|dezastrul din Asia Mică]] din timpul [[Războiul greco-turc (1919-1922)|războiului greco-turc din 1919-1922]] și a favorizat atmosfera de nesupunere politică și militară din [[perioada interbelică]]. a fost una dintre principalele cauze ale fondării [[A doua Republică Elenă]], a colapsului acesteia și a instaurării [[Regimul Metaxas|regimului dictatorial]] al lui [[Ioannis Metaxas]] în 1936. Dușmănia dintre regaliști și liberali s-a răspândit și în rândul diasporei
Schisma Națională () [Corola-website/Science/320749_a_322078]
-
ro, Inmures.ro). Din 2004, predă la Universitatea Petru Maior, catedra de filologie, fiind pe rând cadru asociat (2004-2005), preparator (2005-2007) și asistent (2007-prezent). Printre seminariile pe care le coordonează se numără „Literatura română veche și premodernă” sau „Literatură română interbelică și contemporană”. Începând cu anul universitar 2010-2011 este titularul a două cursuri la nivelul studiilor de licență ale studenților filologi din Universitatea Petru Maior: „Literatură comparată (modernitate, postmodernitate, avangardă)” și „Curs special Lucian Blaga”. De asemenea, coordonează activitatea unui Cerc
Dumitru-Mircea Buda () [Corola-website/Science/321511_a_322840]
-
(rusă: "Лев Александрович Окулич", pol.: "Lev Okulicz", fr.: "Lev Ocoulitch ")- a fost un astronom basarabean de origine probabilă poloneză, care a colaborat în anii interbelici cu Nicolae Donici. În anii precedenți revoluției din Octombrie a publicat în analele Observatorului Pulkovo. Soția lui Oculici a fost profesoară de astronomie la Universitatea din Petrograd în aceeași ani. A observat comete, inclusiv cometele Encke și Halley, planete mici
Lev Oculici () [Corola-website/Science/321552_a_322881]
-
1880, Hirișești - d. 12 iulie 1916, București) (după alte surse, s-a născut la 20 septembrie 1879 a fost un avocat român, Doctor în Drept la Paris (1907), creator al băncii populare "Gilortul", una dintre băncile populare importante ale României interbelice. La inițiativa sa, prin intermediul băncii populare "Gilortul", a fost înființată stațiunea turistică montană Rânca, Gorj. A absolvit Facultatea de Drept a Universității din București, unde în trei ani și jumătate a dat cele cinci examene de licență absolvind ,magna cum
Dumitru Brezulescu () [Corola-website/Science/321545_a_322874]
-
la întemeierea revistelor „Lanuri" (Mediaș, 1933-1939), alături de George Popa și Mihai Axinte, „Crai nou" (Cluj, 1937) și „Detunata" pe care o și conduce (Alba Iulia, 1943-1944), alături de Ioan Popa-Zlatna și I.V. Munteanu. S-a afirmat în poezie încă în anii interbelici, ca făcând parte din generația tânără a poeților, alături de Mihai Beniuc, Aron Cotruș, Ion Th. Ilea, Emil Giurgiuca, George Boldea. Colaborează la „Arieșul" (Turda), „Patria", „Darul vremii", „Herald", „Fruncea", „Gând românesc" „Universul literar", „Curentul literar", „Blajul", „Familia", „Luceafărul", „Revista Fundațiilor
Vasile Copilu-Cheatră () [Corola-website/Science/321568_a_322897]
-
la București, unde artistul va învăța limba română. Activează ca pictor scenograf și regizor la câteva grădini de vară și teatre de revistă: Cărăbuș, Grădina Blanduziei, Carol cel Mare (Eforie). Este solicitat să lucreze cu reprezentanți de seamă ai scenei interbelice: la Teatrul „Regina Maria” (Compania „Bulandra”) și la Teatrul Central, unde se afla celebra Trupă din Vilna, stabilită pentru câteva stagiuni la București - aici colaborează mai ales cu regizorul Iacob Sternberg, adept al „teatrului sintetic”, autor al unor antologice montări
George Löwendal () [Corola-website/Science/321554_a_322883]
-
desene și șarje prietenești. La 28 octombrie 1923, se naște prima sa fiică, Lydia (m. 2006). La 13 iunie 1925, se naște cea de-a doua fiică, Irina (m. 1995). 1926-1935 Participarea la prima expoziție colectivă de scenografie din perioada interbelică - organizată de criticul de artă Ștefan Nenițescu la Librăria „Hasefer” din București - îl impune printre cei mai valoroși pictori decoratori români. Alături de Löwendal expun lucrări Theodor Kiriacoff-Suruceanu, Marcel Iancu, M. H. Maxy ș.a. Acceptă un angajament ca pictor scenograf și
George Löwendal () [Corola-website/Science/321554_a_322883]
-
Capitala și, împreună cu familia, se stabilește în cosmopolitul oraș bucovinean. În aceeași perioadă aici lucrează nume de prim-plan ale generației sale: Victor Ion Popa (numit director artistic al instituției), Aurel Ion Maican, George Mihail Zamfirescu - animatori ai vieții teatrale interbelice de care îl apropie viziunea înnoitoare asupra artei spectacolului. Grație colaborării sale cu cei trei regizori, scena cernăuțeană e propulsată în avangarda mișcării teatrale românești. Pentru deschiderea stagiunii 1926-1927, Löwendal proiectează și execută o cortină extrem de elogiată în presa vremii
George Löwendal () [Corola-website/Science/321554_a_322883]
-
Editura „Socec & Co.”, înființată și dezvoltată de Ioan V. Socec, a fost una dintre primele edituri mari din România, considerată de istorici ca fiind cea mai importantă întreprindere a industriei românești a cărții, începând din anii 1870, până la sfârșitul perioadei interbelice. Casa de librărie și de editură Socec a fost desființată în anul 1948. Ioan V. Socec s-a născut la Săcele în anul 1830, 18/ 30 aprilie sau 30 aprilie/12 mai (surse diferite), ca fiu al horticultorului și comerciantului
Socec () [Corola-website/Science/321589_a_322918]
-
ctitorilor se păstrează câteva inscripții. Astfel în dreapta intrării, peste funia brâului median apare incizat: "„Leat 7295”", adică anii 1786-87 ai erei noastre. Pe ușorul stâng al portalului de intrare apare incizat: "„Leat 7297”". Istoricul Ioan Popescu-Cilieni a citit în perioada interbelică o altă inscripție, ceva mai veche, azi neidentificată: "„popa Andrei cu enoriașii în anul 7285 dechemvrie 6”", adică anul 1776 al erei noastre. Popa Andrei se regăsește în pisania nedatată de pe tâmpla iconostasului: "„Această sfântă și dumnezeiască biserică, unde să
Biserica de lemn din Valea Mare, Vâlcea () [Corola-website/Science/321587_a_322916]
-
Avea o populație mică, care practică agricultură, meșteșigărit și comerț. Pe parcursul secolului al XIX-lea Bălțiul devine un important centru specializat în comerțul cu cabaline și bovine. Constrcuția căii ferate în 1894 a facilitat exportul în Imperiul Austro-Ungar. În perioada interbelică ritmurile dezvoltării economice a Bălțiul sunt cele mai mari în Basarabia, întrecând chiar și Chișinăul. De asemena, se schimbă vertiginos aspectul arhitectural al orașului. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial infrastructura orașului a suferit enorm. Populația urbei s-a
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
Europa, jurnalismul de investigație a început să câștige teren sub influența celui american. Anchetele de presă au apărut cu regularitate în primul deceniu al secolului al XX-lea în paginile ziarelor din Marea Britanie și Suedia. Urmând exemplul Statelor Unite, în perioada interbelică și ziarele din Olanda, Elveția, Danemarca au aplicat investigația jurnalistică. Totuși, în prima jumătate a secolului al XX-lea, în urma prăbușirii democrațiilor liberale și instaurării unor regimuri totalitare sau autoritare în Germania, Italia, Spania, Portugalia, acest tip de presă nu
Jurnalism investigativ () [Corola-website/Science/321724_a_323053]
-
ai vieții publice, vol.3, colectiv de autori (colaborator la paginile care reflectă viața și activitatea politicienilor din Județul Galați, cu nume de familie de la P-Z), Editura Agenției Naționale de Presă ROMPRES, București, 1995. Articole 1.Păunescu, Coriolan, Ruralul interbelic - reeditat în parametrii socio-economici actuali, Analele Universității Danubius din Galați, Fascicula I, Economie 2001;pag. 59-61;ISBN 973-85587-8-7; 2. Păunescu, Coriolan, Zone agricole în județul Galați, Analele Universității Danubius din Galați, Fascicula I, Economie 2001; pag 65-67; ISBN 973-85587-8-7; 3
Coriolan Păunescu () [Corola-website/Science/321714_a_323043]
-
special în America, apoi către Palestina. Dinamica comunității din această perioadă stă mărturie în acest sens: 2.254 evrei (adică 56,6% din populație) - 1886, 2.718 (adică 59,9%) - 1899 și doar 2.023 - 1913 (49,6%). În perioada interbelică, evreii au participat la viața politică; în anul 1930, în Consiliul local au fost aleși 4 evrei, printre care și rabinul local. Conform recensământului din 1930, în Hârlău locuiau 4.097 persoane, dintre care 2.032 evrei, reprezentând 48,6
Sinagoga Mare din Hârlău () [Corola-website/Science/320791_a_322120]
-
unul vechi de 200 ani și unul mai nou, pus în funcțiune în jurul anului 1900. Printre membrii comunității evreiești din Hârlău sunt de menționat jurnalistul Horia Carp (1869-1945), fost senator și secretar general al Comunității Evreilor din București în perioada interbelică, Michel Landau (1895-1976), fost deputat în Parlamentul României și director al Loteriei Naționale a Israelului, dr. W. Abeles (n. 1903), director general al Organizației Sănătății din Ierusalim și ambasador al Israelului în Columbia (1960-1963) și Costa Rica, dramaturgul Mihail Davidoglu (1910-1987
Sinagoga Mare din Hârlău () [Corola-website/Science/320791_a_322120]
-
un armistițiu, în octombrie 1920. Părțile au semnat tratatul de pace oficial, Pacea de la Riga, la 18 martie 1921, împărțind teritoriile disputate între Polonia și Rusia Sovietică. În cadrul unei acțiuni care a stabilit în mare măsură frontieră sovieto-poloneză în perioada interbelică, sovieticii au oferit delegației poloneze concesiuni teritoriale în zonele de graniță contestate, foarte asemănătoare cu granița dintre Imperiul Rus și Uniunea statală polono-lituaniană, înainte de prima împărțire din 1772. În urma acordului de pace, liderii sovietici au abandonat în mare măsură cauza
Invazia sovietică a Poloniei () [Corola-website/Science/320802_a_322131]
-
și menține ritmul impus de formațiunile blindate. Principalul dezavantaj al unităților motorizate este consumul și dependența de combustibili. Deși au existat trupe care au folosit vehicule motorizate pentru transport încă de dinaintea Primului Război Mondial, motorizarea completă a armatelor a început în perioada interbelică. Avantajele diviziilor motorizate au devenit evidente odată cu succesul Blitzkriegului german. Deși trupele motorizate nu erau mai eficiente în luptă decât cele pedestre, avantajul vitezei a fost decisiv. Infanteria putea să țină pasul cu tancurile germane, să protejeze flancurile diviziilor blindate
Infanterie motorizată () [Corola-website/Science/320814_a_322143]
-
că Metaxas ar fi răspuns cu un singur cuvânt: „Ohi (Nu)”. Ziua Ohi este sărbătorită până în zilele noastre. Ca răspuns la refuzul grecilor, trupele italiene staționate în Albania au declanșat războiul greco-italian. Mulțumită unei pregătiri corespunzătoare a armatei în perioada interbelică și a unei conduceri militare inspirate, grecii au putut să respingă atacul italienilor, pe care i-au împins dincolo de pozițiile de plecare, ocupând regiunea nordică a Epirului (Albania sudică). Metaxas a murit la Atena pe 29 ianuarie 1941 și nu
Ioannis Metaxas () [Corola-website/Science/320855_a_322184]
-
două chilii. În evaluarea sa, care poartă un caracter descriptiv, acest autor remarca în structura bisericii "trei compartimente inegale ale planului în afara de altar". Tot aici el face o descriere amănunțită a detaliilor, redând și dimensiunile fiecărei părți. În perioada interbelică, cercetări asupra arhitecturii complexului rupestru de la mănăstirea Japca nu s-au întreprins. Putem menționa doar lucrarea Arhimandritului Visarion Puiu, publicată în anul 1919 sub egida aceleiași Societății Istorico-Arheologice din Basarabia cu titlul "Monastiri din Basarabia", care adună la rândul lui
Mănăstirea Japca () [Corola-website/Science/315311_a_316640]
-
mai cunoscute fiind naturile statice cu flori. În arta decorativă s-a remarcat prin piese de mari dimensiuni și o subtilă armonie dintre stilul neoromânesc și stilul 1900. A fost o apropiată a mișcării de emancipare a femeii din perioada interbelică, precum și o colaboratoare a revistei Drepturile Femeii, condusă de prietena sa Eugenia de Reuss -Ianculescu. A fost soția pictorului acuarelist Ignat Bednarik și membră a Cenaclului Idealist.
Elena Alexandrina Bednarik () [Corola-website/Science/315327_a_316656]
-
de lângă Târgu Frumos până în 1954. A creat Catedra de estetică și istoria teatrului la Conservatorul Regal de Muzică și Artă Dramatică din București. A publicat cărți de filosofie, estetică și teatru. Postum îi apare și masivul Jurnal care acoperă perioada interbelică și cea comunistă. Se naște la 10 februarie 1885 la Turnu Severin într-o familie de intelectuali (tatăl său era avocatul Sterie Steriadi, doctor în Drept la Paris iar mama, Massinca Poenaru-descendentă a lui Petrache Poenaru). La vârsta de cinci
Alice Voinescu () [Corola-website/Science/315352_a_316681]