9,213 matches
-
ca și a poeților, este să "amuze" (mulți o afirmă în interviuri), cuvânt prin care ar trebui să înțelegem să uimească, să facă lectorul să capituleze și să accepte opera cu încântare, să anihileze orice rezistență. Hobby-ul autorului este ironia, iar familia lui literară, ne declară el, nu există: orfan și abandonat, autorul Desperado descurajează orice încercare de a fi înfiat, afiliat. Rețeta lui amestecă tot ce găsește în bucătăria istoriei literare, orice procedeu e bun. Nu mai e vorba
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
tainei compromițătoare, n-are nimeni prea multe de zis. Cartea pare să fi fost scrisă în grabă, cu toate manierismele din Hawksmoor, dar fără farmecul irezistibil al acelui roman. Singurul lucru care ar fi putut salva Chatterton ar fi fost ironia. Incidentele sunt, însă, patetice. Charles se stinge încet și dureros sub ochii noștri, și nu renunță la a se preface nici atunci când își analizează moartea și ne-o descrie. Autorul se încurcă în tot felul de aluzii. Iubirea e atât
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dar de această dată noul Crist (Platon) e iertat și alege să-și părăsească lumea de bună voie, fără niciun regret, fără cazne. Faptul că această comparație între Crist și Platon e posibilă dovedește că Ackroyd rescrie vechile mituri cu ironie tandră. Miracolul "comunicării instantanee și universale" n-are nicio noimă pentru locuitorii mileniului patru. Platon vorbește de parcă s-ar afla în Grecia antică (dacă e să punem situația într-o ecuație cunoscută nouă), iar oamenii îl ascultă fără să le
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nu ni se spune cum ori unde el găsește o serie de fragmente pe care le asamblează astfel: Charles Dickens a scris "un roman intitulat Despre originea speciilor prin selecție naturală". Romanul este desigur unul ironic: E un act de ironie magistrală din partea lui Dickens că eroul lui se preface foarte demn că discută numai despre păsări și insecte, când de fapt el oferă un rezumat succint și destul de pe șleau al societății din care se trage! (p. 7) Într-un
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
bătut de vânturi fierbinți. Dar am descoperit dovezi că dedesubtul acestei pustietăți s-ar putea să existe vestigiile unui mare imperiu. (p. 29) Ackroyd e încântat de răstălmăcirile lui Platon, pe care le inventează cu mare poftă și mai mare ironie. Mesajul, însă, e unul tragic: cultura se pierde constant. Se dezintegrează pe măsură ce vorbim. În fiecare clipă se pierde un atom de gândire. Această cărțulie aparent blândă și hazlie e hăituită de un mare sentiment al pierderii și e de fapt
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
scenariu vechi englezesc", iar Platon consideră că ele sunt parte din "opera unui cântăreț african pe nume George Eliot" (p. 79). Ackroyd rescrie literatura, istoria, filmul, critica, tot ce a fost deja scris o dată. Rescrie cu un ochi care râde (ironia) și altul care plânge (tot ce creează omul se pierde). Ackroyd se pune în situația lui Huxley când acesta descria rezervația de sălbatici din Minunata lume nouă. O eroină, Sidonia, rezumă astfel cuvintele lui Platon: A fost foarte interesant. Era
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de la o vârstă fragedă anumiți artizani care erau pregătiți în ateliere sau aziluri mentale. Erau cunoscuți ca idealiști și se aștepta ca ei să producă un anume număr de idei care să fie expuse sau dramatizate pentru privitori. (pp. 13-15) Ironia lui Ackroyd e lirică și gânditoare, cum e în toate romanele lui. Filozofând asupra cuvântului, stilul lui e de o accesibilitate uimitoare. Ackroyd nu suportă ideea că ceea ce scrie el ar putea fi rău înțeles sau neînțeles. Pe măsură ce citim, ne
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
adevărata istorie trebuie să comparați cele două realități, cea cronologică și cea mimată de roman (cronologia inversă). Cititorul știe precis că evreii au trecut de la viață la moarte și n-a mai urmat nimic: învierea e un șiretlic narativ, o ironie amară. Naratorul vrea să vorbească într-un fel numai al lui despre cruzimea Holocaustului și descrie comic tragedia, răsturnată, pentru a părea bunătate. Because I am a healer, everything I do heals (Fiindcă știu să vindec, tot ce fac eu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
invitați de universități, ale căror gafe sunt savuroase. Literatura și universitatea par incompatibile. Romancierul mărturisește: Ca orice romancier comic, iau romanul foarte în serios. E cea mai izbutită formă deschisă, personală, inteligentă și plină de curiozitate. Îl prețuiesc pentru scepticismul, ironia lui și ideea de joc. Toate romanele mele sunt explorări ale comediei de toate felurile... Romanul care îi conferă lui Bradbury statutul de ironist al intelectului este My Strange Quest for Mensonge, Structuralism's Hidden Hero (1987). Este o carte
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fie solicitată de text. Textele lui Alan Brownjohn refuză să ne implice. 2.7. Aldous Huxley: Anularea viitorului Ceea ce îl leagă pe Huxley de epoca Desperado, cu toate că el a murit în 1963, când simptomele erau încă vagi, este mai ales ironia. Huxley este maestrul ironiei. Huxley a publicat Minunata lume nouă în 1932, deci înainte de epoca Desperado, dar romanul a fost folosit ca punct de referință pentru orice discuție despre distopie și reprezintă spațiul mental negativ ideal, care corespunde perfect dispoziției
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Textele lui Alan Brownjohn refuză să ne implice. 2.7. Aldous Huxley: Anularea viitorului Ceea ce îl leagă pe Huxley de epoca Desperado, cu toate că el a murit în 1963, când simptomele erau încă vagi, este mai ales ironia. Huxley este maestrul ironiei. Huxley a publicat Minunata lume nouă în 1932, deci înainte de epoca Desperado, dar romanul a fost folosit ca punct de referință pentru orice discuție despre distopie și reprezintă spațiul mental negativ ideal, care corespunde perfect dispoziției distopice de început de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în distopie, care e în același timp infernul și paradisul literaturii SF, inteligența e descurajată să iscodească. Textul e derutant pentru că tărâmul închipuit de Huxley reprimă înțelegerea, deși romanul despre aceste ființe care nu sunt încurajate să gândească este scăpărător. Ironia lui Huxley este un mod de gândire, dar și manieră literară și ipostază a sensibilității. Ținta ironiei lui Huxley este în principal intriga amoroasă, de care Virginia Woolf era atât de sigură că se poate lipsi. El ironizează iubirea (v.
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Textul e derutant pentru că tărâmul închipuit de Huxley reprimă înțelegerea, deși romanul despre aceste ființe care nu sunt încurajate să gândească este scăpărător. Ironia lui Huxley este un mod de gândire, dar și manieră literară și ipostază a sensibilității. Ținta ironiei lui Huxley este în principal intriga amoroasă, de care Virginia Woolf era atât de sigură că se poate lipsi. El ironizează iubirea (v. Lenina, v. sloganul "Toți aparținem tuturor celorlalți". Comparația batjocoritoare cu Miranda lui Shakespeare, printre altele, îl împinge
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sau Burgess. Undeva în drumul povestirii eroul e abandonat și rămâne o păpușă de cârpă. El are farmec doar atâta vreme cât autorul se servește de el pentru a demonstra o teză. Autorul Desperado are mereu ceva de demonstrat. Huxley folosește didactic ironia. Ne descurajează când vrem să compătimim un erou, ne îndreaptă spre participare rațională la lectură. Nu contează atât umanitatea eroilor cât ideea pe care o reprezintă. Ni se arată treptat cum să ne facem tovarăși de lectură din ei, să
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lui John, face la fel. Când un erou e pe placul autorului, semnul cel mai sigur la Huxley, ca și la ceilalți autori Desperado, este că acesta devine inadaptabil. John și Marx fac un singur erou. Oricât de înconjurat de ironie sau chiar râs, eroul Desperado are în fond sânge tragic în vine. Că-i spunem destin, suflet sau frustrare, e o chestiune de cuvinte. El e făcut pentru lacrimi în singurătate, pentru suferință nemărturisită. Lectorul nu poate scăpa din vedere
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a se apuca de lucru, ceea ce îi apropie desigur de autorii tradiționali. Distopia pornește de la defamiliarizare. Huxley a imaginat în ambele distopii o răsturnare a credinței religioase. În Ape and Essence dezumanizarea e mai accentuată. Răsturnarea e un exercițiu al ironiei. La fel face Gray în Lanark. Dacă Brave New World e o imagine calmă, elegantă, surâzătoare, Ape and Essence e un film de groază: radiații, oameni care trăiesc jefuind morminte (fiindcă civilizația a fost uitată și nu poate fi reinventată
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
însă, ia peste picior insula de adopțiune este cel mai adesea greu perceptibil. Tentaculele culturii japoneze în care s-a născut fac din Kazuo Ishiguro, în chip paradoxal, un adevărat Desperado al sensibilității înnăbușite în egală măsură de hieratism și ironie. The Remains of the Day (Rămășițele zilei) și The Unconsoled (Nemângâiații) se desfășoară pe o scenă britanică și europeană. Sunt romane care mușcă, împung cu săgeata ironiei, cu arcul bine întins al disprețului, o lume care nu e deloc pe
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
paradoxal, un adevărat Desperado al sensibilității înnăbușite în egală măsură de hieratism și ironie. The Remains of the Day (Rămășițele zilei) și The Unconsoled (Nemângâiații) se desfășoară pe o scenă britanică și europeană. Sunt romane care mușcă, împung cu săgeata ironiei, cu arcul bine întins al disprețului, o lume care nu e deloc pe placul autorului. Rămășițele zilei răstoarnă ierarhia nobiliară engleză, oglindind-o prin ochii aristocrați ai unui majordom. Cine e mai sus, stăpânul sau servitorul? Mai există oare servitori
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ascundă de contraste, să ne lase să explorăm singuri polii planetei lui interioare. An Artist of the Floating World (Artist al lumii plutitoare) e al doilea roman scris de Ishiguro. Totul se petrece într-o Japonie subjugată de cultura americană. Ironia trece aici în ură. Japonia imperială zace îngenuncheată la picioarele lui Popeye the Sailorman, idolul noii generații de copii. Meditația, lecția nerostită a autorului pare să murmure: Ce ne mai rămâne din noi înșine? Unde e mândria națională de altă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Germania, aliatul ei. Cartea începe în 1948 și se încheie în 1950. În acest scurt interval devine foarte clar că marea putere e acum America, în vreme ce Japonia se străduiește s-o imite. Ono îmbătrânește și e decepționat, se îneacă în ironia autorului; vechile lui valori, fostul viitor, sunt praf și pulbere. Până și nepoțelul lui de opt ani se joacă de-a cowboy-ii și visează să fie ca Popeye the sailorman, în ciuda explicației lui Ono că un samurai e cu mult
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Tablourile lui Kuroda au fost arse, el a fost azvârlit în temniță și după toate acestea, Ono se declară uluit, exact ca majordomul Stevens. Pe scurt, Ono refuză să recunoască că e vinovat. El refuză implicit să fie părtaș la ironia vieții. Ca tehnică, Ishiguro începe prin a enumera lucruri de care habar n-avem și ne face să ne simțim vinovați de neștiința noastră, ca și cum am avea obligația să fim în cunoștință de cauză, să știm cartea înainte chiar de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ar vrea s-o acceptăm fără să cârtim, dar o relectură a romanului ne arată că pasivitatea nu e înțeleaptă dacă vrem să ne apropiem de adevăr. Relectura aduce amănuntele în prim plan și scoate și mai tare în evidență ironia povestirii. A reciti, în cazul lui Ishiguro, e la fel de interesant ca și a citi pentru prima oară. E poate mai chinuitor, suntem mai nerăbdători să dăm de miezul istoriei, care a trecut neobservat datorită faptului că atenția ne-a fost
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
foarte bine că nu are justificări fiindcă istoria l-a trădat. Suntem copleșiți de iritarea lui crescândă. Simțim că așteaptă să ne declarăm de partea lui, însă ne trezim stârniți să-l dezaprobăm cu furie. Naratorul cărții e condamnat la ironie ironia lectorului, ironia romancierului, ironie tipică pentru orice Desperado contemporan. Frazele lungi și ample dezvăluie simțul excepțional pentru atmosferă al lui Ishiguro, priceperea lui tipic japoneză de a surprinde fixitatea frumosului. Lumea plutitoare e de fapt alcătuită din cei mai
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
bine că nu are justificări fiindcă istoria l-a trădat. Suntem copleșiți de iritarea lui crescândă. Simțim că așteaptă să ne declarăm de partea lui, însă ne trezim stârniți să-l dezaprobăm cu furie. Naratorul cărții e condamnat la ironie ironia lectorului, ironia romancierului, ironie tipică pentru orice Desperado contemporan. Frazele lungi și ample dezvăluie simțul excepțional pentru atmosferă al lui Ishiguro, priceperea lui tipic japoneză de a surprinde fixitatea frumosului. Lumea plutitoare e de fapt alcătuită din cei mai frumoși
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nu are justificări fiindcă istoria l-a trădat. Suntem copleșiți de iritarea lui crescândă. Simțim că așteaptă să ne declarăm de partea lui, însă ne trezim stârniți să-l dezaprobăm cu furie. Naratorul cărții e condamnat la ironie ironia lectorului, ironia romancierului, ironie tipică pentru orice Desperado contemporan. Frazele lungi și ample dezvăluie simțul excepțional pentru atmosferă al lui Ishiguro, priceperea lui tipic japoneză de a surprinde fixitatea frumosului. Lumea plutitoare e de fapt alcătuită din cei mai frumoși ani ai
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]