9,247 matches
-
restricțiile de mișcare și de liberă trecere în (și dinspre) Gază și Cisiordania, continuarea demolării caselor aparținând palestinienilor, precum și detenția administrativă (fără o acuzație formală, inclusiv a minorilor), reprezintă alte probleme semnalate de UE în convorbirile/dezbaterile sale cu autoritățile israeliene. În pofida acestor carențe, Comisia Europeană a continuat să sprijine activitățile privind implementarea Planului de Acțiune pentru statul Israel, în 2008 fiind alocată o sumă totală de 2 milione de euro prin programele de asistență derulate sub egida IEVP, din totalul
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
gestionare a traficului aerian și probleme sociale.764 La 27 martie 2014, Comisia Europeană a prezentat raportul oficial privind progresele înregistrate de Israel, conform Planului de Acțiune, principalele recomandări fiind: intensificarea eforturilor în asigurarea egalității în drepturi a tuturor cetățenilor israelieni indiferent de minoritate, respectarea dreptului internațional și a drepturilor omului în teritoriile ocupate, combaterea violenței și renunțarea la aplicarea detenției administrative fără un proces prealabil.765 Așa cum se știe, UE este cel mai mare donator internațional în ultimul deceniu oferind
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
Mediterana (care a avut loc la Paris, în 2008), fiind totodată și prima reuniune politică regională după declanșarea primăverii arabe.782 Întâlniri trilaterale euro-israeliano-palestiniene se desfășuară anual cu participarea unor organizații neguvernamentale care reprezintă interese ale societății civile palestiniene și israeliene, inițiind colaborări în vederea stabilirii unui dialog pe probleme de mediu, tineret, ocuparea forței de muncă, legislație, securitate socială, turism, cooperare economică, management etc.; a se vedea în acest sens seminariile desfășurate la Napoli,783 (Italia, martie 2003), Malta (noiembrie 2004
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
subsumează amplului efort european depus pentru rezolvarea conflictului din Orientul Mijlociu, obiectivul prioritar reprezentându-l instaurarea unei păci juste și durabile prin respectarea Foii de Parcurs și implicit a soluției avansate de Cvartet, care vizează existența a două state (un stat israelian și un stat palestinian) suverane, independente și democratice. Pornind de la obiectivul general al politicii europene de vecinătate care urmărește împărțirea beneficiilor UE cu țările vecine, context care va contribui la consolidarea stabilității, securității și bunăstării regionale, această politică își propune
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
în desfășurarea relațiilor ulterioare dintre Egipt 790 și Israel. Conform Acordului 791 de la Câmp David, negociat între 5-17 septembrie 1978 (și semnat la 26 martie 1979), Israelul trebuia să se retragă din Teritoriile Ocupate în Sinai și să desființeze așezările israeliene existente pe acest teritoriu; prin acest tratat Israelul se obligă să cedeze Egiptului, treptat, întreaga peninsula Sinai, să găsească o soluție în ceea ce privește autonomia 792 palestinienilor și să restituie Înălțimile Golan. Reuniunea internațională de la Madrid (1991) s-a desfășurat la îndemnul
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
Sinai, să găsească o soluție în ceea ce privește autonomia 792 palestinienilor și să restituie Înălțimile Golan. Reuniunea internațională de la Madrid (1991) s-a desfășurat la îndemnul principalelor puteri ale momentului, dar și ca urmare a Inițiativei 793 de pace promovate de guvernul israelian (în mai 1989), care prevalându-se de succesul Acordului de la Câmp David I (1979) a propus, pe de-o parte, derularea unor discuții bilaterale directe cu țările arabe în vederea identificării unei soluții finale de pace, iar pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
din Iudeea, Samaria și Gază privind autoguvernarea tranzitorie (de cinci ani); în aceeași inițiativa se susținea necesitatea implicării comunității internaționale în soluționarea problemei palestinienilor, în principal cea a refugiaților. Cele patru puncte menționate anterior au reprezentat axa principala a inițiativei israeliene, constituind totodată și formula de bază a procesului de pace lansat în 1991, la Madrid; așa-numita formulă Madrid a avut ca obiectiv prioritar obținerea unei păci reale, juste și durabile ca rezultat al unor negocieri bilaterale directe, pornind de la
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
permanent al acestora. Deși pe parcursul conferinței nu s-a găsit o formulă rezonabilă pacificatoare, singura realizare notabilă a fost stabilirea unei agende comune, procesul de pace dovedindu-se a fi o problemă greu de gestionat în condițiile în care discursul israelian era centrat pe neacceptarea oricăror forme de cedare în plan teritorial; toate acestea vor contribui, în timp, la sporirea violențelor dintre cele două tabere.799 În pofida eșecului evident, conferința de la Madrid a reprezentat un moment de relaxare a tensiunilor în
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
conferința de la Madrid a reprezentat un moment de relaxare a tensiunilor în zonă și implicit o impulsionare a procesului de pace. Un alt episod, post-Madrid, care a marcat în mod pozitiv istoria procesului de pace, l-a constituit decizia premierului israelian, Ytzhak Rabin, de a negocia 800 direct cu palestinienii, după ce în mai 1992 s-a reușit stabilirea 801 canalul diplomatic (secret), depășindu-se astfel barieră de comunicare dintre cele părți; în acest sens, o primă întâlnire a avut loc la
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
semnat primul document de pace israeliano- palestinian prin care se reglementa autodeterminarea palestiniană în Teritoriile Ocupate și care evidenția disponibilitatea celor două părți pentru reluarea dialogului pașnic pe baza principiului binațional. Declarația de Principii 803 prevedea calendarul etapizat al retragerii israeliene; astfel, la 13 octombrie 1993 era prevăzută dată pentru intrarea în vigoare a declarației; la 13 decembrie 1993 a fost stabilită data limită pentru încheierea unui acord privind retragerea 804 militară din Gază și Ierihon; până la 13 aprilie 1994, Israelul
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
autoguvernare din Gază și Ierihon, negociate pe filiera Oslo, ca parte integrantă a procesului de pace. Acordul se dorea a fi o extensie a Declarației de Principii semnată la Washington (la 13 septembrie 1993), precum și a protocolului privind retragerea forțelor israeliene; acordul făcea referiri specifice la transferul de autoritate, structura și componența autorității palestiniene, puteri și responsabilități ale autorității palestiniene, aranjamente de securitate și ordine publică, relații economice etc. Transferul puterilor și responsabilităților de către forțele israeliene, în Cisiordania, a fost realizat
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
a protocolului privind retragerea forțelor israeliene; acordul făcea referiri specifice la transferul de autoritate, structura și componența autorității palestiniene, puteri și responsabilități ale autorității palestiniene, aranjamente de securitate și ordine publică, relații economice etc. Transferul puterilor și responsabilităților de către forțele israeliene, în Cisiordania, a fost realizat ulterior prin semnarea unui alt acord 808 la Cairo (29 august 1994); prin acest acord Israelul era obligat să-și transfere puterile și responsabilitățile, iar autoritatea palestiniană trebuia să și le asume, preluându-le de la
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
a fost realizat ulterior prin semnarea unui alt acord 808 la Cairo (29 august 1994); prin acest acord Israelul era obligat să-și transfere puterile și responsabilitățile, iar autoritatea palestiniană trebuia să și le asume, preluându-le de la guvernul militar israelian și de la administrația lui civilă în următoarele sfere: educație, cultura, sănătate, asigurări sociale, turism și impozite.809 La 26 octombrie 1994 procesul de pace cu statele arabe înregistrează o reușită, după mai multe runde de negocieri 810 bilaterale (în baza
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
de la Madrid, 1991), reușindu-se stingerea conflictului dintre Iordania și Israel prin semnarea unui tratat 811 de pace. La 28 septembrie 1995 s-a încheiat acordul 812 interimar israeliano-palestinian Oslo ÎI, referitor la statutul Cisiordaniei, care prevedea retragerea forțelor armate israeliene din șase orașe (Nablus, Ramallah, Beethleem, Jani etc.), organizarea de alegeri legislative naționale palestiniene,813 precum și eliberarea în trei faze a prizonierilor palestinieni, deținuți de Israel. Conform acordurilor de la Oslo, AP urma să preia controlul asupra aspectelor civile și de
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
civile și de securitate în zonele urbane palestiniene (aferente zonei A, incluzând cele mai importante orașe din Cisiordania), precum și controlul civil asupra zonelor rurale palestiniene (aferente zonei B, incluzând orașele mici și satele din Cisiordania). Restul teritoriilor, printre care așezările israeliene, valea râului Iordan și drumurile care leagă comunitățile palestiniene trebuiau să rămână sub control israelian (este vorba de zonă C, care cuprindea toate așezările evreiești, domenii de importanță strategică pentru Israel și în mare măsură zonele nepopulate din Cisiordania); chestiunea
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
orașe din Cisiordania), precum și controlul civil asupra zonelor rurale palestiniene (aferente zonei B, incluzând orașele mici și satele din Cisiordania). Restul teritoriilor, printre care așezările israeliene, valea râului Iordan și drumurile care leagă comunitățile palestiniene trebuiau să rămână sub control israelian (este vorba de zonă C, care cuprindea toate așezările evreiești, domenii de importanță strategică pentru Israel și în mare măsură zonele nepopulate din Cisiordania); chestiunea Ierusalimului de Est nu a făcut obiectul acordurilor de la Oslo.814 Statutul orașului Hebron a
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
23 octombrie 1998) reprezintă un alt acord important care a marcat evoluția procesului de pace arabo-israelian în încercarea de a clarifica responsabilitățile părților în vederea implementării Acordului Oslo ÎI (Cairo, 28 septembrie 1995), în Fâșia Gază și Cisiordania. Documentul prevedea retragerea israeliană din Cisiordania (în proporție de 13%) și eliberarea, în trei etape, a 750 de prizonieri politici palestinieni. Prin acordul de la Wye River palestinienii și-au asumat obligații privind garantarea securității, angajându-se să recurgă la confiscarea armelor deținute ilegal în
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
consolidarea instituțiilor statului palestinian.829 La scurt timp după prezentarea Foii de Parcurs, la Aqaba s-a reluat procesul de pace (în 4 iunie 2003) la invitația regelui Abdullah al Iordaniei, printre cei prezenți la summit 830 înscriindu-se premierul israelian, Ariel Sharon, premierul palestinian, Mahmoud Abbas și președintele SUA, George W. Bush, întânirea la vârf având ca scop, în principal, stabilirea detaliilor privind începerea punerii în aplicare a Foii de Parcurs. La 18 aprilie 2004 cabinetul premierului israelian a prezentat
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
-se premierul israelian, Ariel Sharon, premierul palestinian, Mahmoud Abbas și președintele SUA, George W. Bush, întânirea la vârf având ca scop, în principal, stabilirea detaliilor privind începerea punerii în aplicare a Foii de Parcurs. La 18 aprilie 2004 cabinetul premierului israelian a prezentat un comunicat de presă în care se prezenta planul 831 de retragere din Fâșia Gază și nordul Samariei (Cisiordania). Având în vedere faptul că Israelul se angajase în procesul de pace și dorea să se ajungă la o
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
se încheie cu un acord de pace cel mai târziu la începutul anului 2009; în acest sens, în documentul 835 final, intitulat Joint Understanding on Negotiations, s-a decis formarea unui comitet de conducere care reunea reprezentanți ai fiecărei părți (israelieni și palestinieni) în vederea monitorizării progresului negocierilor; de asemenea, în document se menționa că președintele Mahmoud Abbas va continua să se întâlnească cu premierul Ehud Olmert o dată la două săptămâni pentru a evalua progresul negocierilor și a oferi asistență necesară promovării
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
2003), fiind de acord că SUA să monitorizeze implementarea acesteia până la încheierea unui tratat final de pace. La 2 septembrie 2010 sub egida președintelui american, Barack Obama, s-a reluat 836 la Washington procesul de pace israeliano-arab, în prezența liderilor israelieni, palestinieni și a secretarului de stat american, Hillary Clinton. În pofida faptului că negocierile au eșuat în 2010, nici în 2011 procesul de pace nu a avut o evoluție pozitivă deși se speră ca în următoarele luni să se înregistreze un
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
de un an".837 Referindu-se la eșecul procesului de pace isrealiano-paestinian, Regele Abdullah al II-lea al Iordaniei afirmă, la 10 martie 2015, în fața Parlamentului European că "Procesul de pace este într-un punct mort, cu mai multe colonii israeliene și mai puțin respect pentru palestinienii ocupați"; "acest eșec transmite un mesaj periculos; erodează încrederea în lege și în comunitatea internațională; subminează un pilon al păcii mondiale: faptul că toate conflictele trebuie soluționate prin mijloace politice, nu prin forță, nu
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
a optat pentru o concentrare graduală a eforturilor strategiei sale, fiind în mod prioritar angajată în intensificarea cooperării economice cu statele din regiunea Africii de Nord, în Orientul Apropiat și Mijlociu fiind angrenata în accelerarea/finalizarea procesului de pace dintre israelieni și palestinieni. În trecut, lexicul politico-diplomatic al SUA a inclus o sintagma mult mai cuprinzătoare (decât cea utilizată de UE) dacă se are în vedere proximitatea, Orientul Mijlociu Extins 841 făcând referire la statele din regiunea Africii de Nord, Orientul Mijlociu și
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
multilateral în care părțile implicate în conflict au posibilitatea să se întâlnească (în afara cadrului oferit de ONU), inițierea unor măsuri 843 menite să consolideze încrederea reciprocă (între părțile implicate în conflict), organizarea dialogului politic trilateral cu participarea Comisiei Europene, alături de israelieni și palestinieni, care abordează probleme comune legate de transport, energie, comerț etc.844 Același mesaj pe care UE îl dă publicității, ori de câte ori se analizează situația din Orientul Mijlociu și evoluția procesului de pace, face referire la angajamentul asumat potrivit căruia "Uniuna
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
pe care UE îl dă publicității, ori de câte ori se analizează situația din Orientul Mijlociu și evoluția procesului de pace, face referire la angajamentul asumat potrivit căruia "Uniuna va face tot ce-i va sta în putință pentru a se încheia conflictul dintre israelieni și palestinieni, dar și cel dintre israelieni și lumea arabă".845 În frecvențele dezbateri pe marginea conflictului israeliano-palestinian, Uniunea Europeană a accentuat nevoia imperativa de a se ajunge la un acord final, ceea ce implică o voință politică care să angajeze ambele
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]