9,258 matches
-
care membrii acestei populații și-ar fi pedepsit copiii că au spus minciuni. Ackerman (1990:2) relatează că pe parcursul cercetării ei a întîlnit numeroase situații în care apărea minciuna. Totuși, ea spune că oamenii se plîngeau rareori că au fost mințiți. Se sublinia întotdeauna faptul că din moment ce mințitul implica prezența a două tabere, sarcina de a descoperi adevărul îi revenea persoanei păcălite. Această repartizare oarecum neobișnuită a responsabilității poate explica absența sancțiunilor pentru minciună în comunitatea Quechua. Majoritatea observațiilor asupra minciunilor
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
copii provin, desigur, din culturi în care aceste sancțiuni sînt puse în practică; absența lor rămîne probabil nesemnalată. Multe populații consideră anumite minciuni spuse de copii ca fiind grave, iar altele ca fiind inofensive sau acceptabile. Îndemnurile explicite de a minți adresate copiilor rămîn probabil tot nesemnalate, deși se pare că ele erau frecvente în Sparta antică (Hall 1890:63). Există, totuși, convingerea răspîndită că adulții ar trebui să-i descurajeze pe copii de la mărturisirea permanentă a adevărului gol-goluț, ca de
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sau "Unchiul John are chelie", după cum observă Alexander (1987:198). Dacă se referă numai la adulți, Ekman (1985:279) ar putea avea dreptate cînd afirmă că "o școală pentru mincinoși ar fi inutilă", însă copiii trebuie să învețe cum să mintă în mod acceptabil, dacă vor să se maturizeze pe deplin. După cum afirmă Lewis și colegii săi (1989:442): "Deși părinții își îndeamnă copiii să nu mintă, ei îi informează totuși în același timp, și în mod direct și în mod
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
o școală pentru mincinoși ar fi inutilă", însă copiii trebuie să învețe cum să mintă în mod acceptabil, dacă vor să se maturizeze pe deplin. După cum afirmă Lewis și colegii săi (1989:442): "Deși părinții își îndeamnă copiii să nu mintă, ei îi informează totuși în același timp, și în mod direct și în mod indirect, că nesinceritatea este uneori necesară în societate". Acești autori susțin că rezultatele cercetării psihologice experimentale de laborator asupra minciunilor spuse de copii în vîrstă de
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
că părinții aparținînd păturilor sociale mijlocii și superioare din New Jersey, care au constituit subiectul acelui studiu, și-ar instrui copiii că este necesar din punct de vedere social să-i păcălească pe psihologii experimentaliști. Copiii pot învăța cum să mintă eficient, însă abilitatea și probabil frecvența mințitului par să se dezvolte spontan. După cum afirmă (Eck (1970:4), "copilul mic este capabil să se comporte în mod înșelător cu mult înainte de a învăța să vorbească". Însușirea limbajului deschide multe noi posibilități
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
1970:4), "copilul mic este capabil să se comporte în mod înșelător cu mult înainte de a învăța să vorbească". Însușirea limbajului deschide multe noi posibilități. O modalitate prin care copiii învață să se folosească din plin de limbaj pentru a minți este prin intermediul fanteziei verbale. Cu o sută de ani în urmă, Compayré (1902:197), scria, cu privire la copilul mic: Cînd începe să i se dezvolte imaginația, îl încîntă orice este fabulos și cuvintele sînt pentru el obiect de joacă, la fel
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
indică faptul că aproximativ jumătate din copiii americani de trei ani pot spune minciuni reușind să-și controleze expresia feței în așa fel încît să nu se dea de gol (Lewis et al. 1989). Astfel, cercetările arată că, începînd să mintă de la vîrste fragede, copiii își perfecționează treptat această capacitate. Legătura între minciuni și fantezie, asupra căreia Ferenczi (1955:77-80) atrage atenția, poate fi observată în viața adulților în întreceri de minciuni, organizate uneori pentru amuzament și/sau în scopul strîngerii
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
minciuni; fanteziile și greșelile sînt acceptabile, nu însă și minciunile. Observațiile pe care le-am amintit cu privire la procesul de socializare a copilului provin din Anglia și America; probabil că pretutindeni au loc procese similare prin care copiii învață cînd să mintă. Totuși, deși dezvoltarea capacității de a minți și a depista minciunile poate fi mai mult sau mai puțin uniformă pentru toate comunitățile, există diferențe semnificative de la o cultură la alta în modul în care această capacitate este folosită. În Anglia
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
însă și minciunile. Observațiile pe care le-am amintit cu privire la procesul de socializare a copilului provin din Anglia și America; probabil că pretutindeni au loc procese similare prin care copiii învață cînd să mintă. Totuși, deși dezvoltarea capacității de a minți și a depista minciunile poate fi mai mult sau mai puțin uniformă pentru toate comunitățile, există diferențe semnificative de la o cultură la alta în modul în care această capacitate este folosită. În Anglia, fantezia este privită altfel de fiecare clasă
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Reacțiie părinților la fanteziile copiilor nu sînt singurul aspect educațional care îi determină pe copii să spună minciuni. Ammar (1954:138-139), în studiul său asupra socializării copiilor din zonele rurale ale Egiptului procedează ca Rousseau, atribuind tendința copiilor de a minți "tehnicilor amenințării" utilizate de către părinții lor, în special de către tați, pentru a-i disciplina. Există anumite diferențe între educația oferită băieților și cea oferită fetelor cu privire la sinceritate și minciună. Într-un studiu asupra școlarilor din Iowa City, SUA, Castaneda și
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
asemenea anunț. Totuși, în zilele noastre se întîmplă deseori să fie făcute afirmații similare de către copii ai căror părinți le-au indicat să procedeze astfel. E posibil să li se spună chiar să-și încrucișeze degetele la spate atunci cînd mint. Minciunile sociale pot fi percepute de către toți adulții în forma lor adevărată, însă copiii trebuie să învețe ce minciuni sînt inofensive sau sociale și care dintre ele nu sînt. Dunn și Wooding (1977:46) atrag atenția asupra cercetărilor care arată
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Dunn și Wooding (1977:46) atrag atenția asupra cercetărilor care arată că jocurile imaginative ale copiilor încep la vîrste mai fragede acasă decît în laboratoarele psihologilor. Rămîne însă de văzut dacă există diferențe similare și între tendința copiilor de a minți în laborator și comportamentul lor în lumea reală, acasă, din moment ce puține studii asupra minciunilor spuse de copii, efectuate de psihologi dezvoltării mentale, s-au desfășurat în afara laboratorului. Există constrîngeri etice pentru care, în scop experimental, copiii pot fi tentați să
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în laborator și comportamentul lor în lumea reală, acasă, din moment ce puține studii asupra minciunilor spuse de copii, efectuate de psihologi dezvoltării mentale, s-au desfășurat în afara laboratorului. Există constrîngeri etice pentru care, în scop experimental, copiii pot fi tentați să mintă și este necesară o anume ingeniozitate în structurarea unor programe de cercetare acceptabile din punct de vedere etic. Minciunile pe care copiii sînt provocați să le spună sînt de obicei inofensive, în sensul că nu au consecințe grave pentru cel
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ale nesincerității juvenile legate de viața școlară modernă", însă prezența permanentă a acestor deviații de la normele oficiale este de cele mai multe ori trecută cu vederea. Deși au fost întreprinse numeroase cercetări, în special în Statele Unite, cu privire la dezvoltarea capacității copiilor de a minți (Feldman și Custrini 1988), există puține date sistematice despre felul în care copiii deprind abilitatea socială de a ști să spună minciuna potrivită la momentul și locul potrivit. De exemplu, DePaulo și Jordan (1982:176) notează că "atunci cînd copiii
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
controlează propriile gînduri, și acțiuni. S-a descoperit că în anumite condiții cei care se auto-controlau mai mult puteau să-i înșele mai bine pe alții decît cei care nu reușeau să se controleze la fel. ÎNVĂȚAREA ARTEI DE A MINȚI Avînd în vedere datele disponibile cu privire la socializare, pare rezonabil să presupunem că abilitatea de a minți se dezvoltă la copii odată cu vîrsta, mai mult sau mai puțin mecanic. Însă e mai puțin plauzibil să presupunem că și succesul minciunilor survine
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
mai mult puteau să-i înșele mai bine pe alții decît cei care nu reușeau să se controleze la fel. ÎNVĂȚAREA ARTEI DE A MINȚI Avînd în vedere datele disponibile cu privire la socializare, pare rezonabil să presupunem că abilitatea de a minți se dezvoltă la copii odată cu vîrsta, mai mult sau mai puțin mecanic. Însă e mai puțin plauzibil să presupunem că și succesul minciunilor survine tot în mod automat. Cum învață copiii să mintă cu succes? Probabil o fac pe măsură ce învață
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
rezonabil să presupunem că abilitatea de a minți se dezvoltă la copii odată cu vîrsta, mai mult sau mai puțin mecanic. Însă e mai puțin plauzibil să presupunem că și succesul minciunilor survine tot în mod automat. Cum învață copiii să mintă cu succes? Probabil o fac pe măsură ce învață să se folosească de limbaj cu tot mai multă precizie. Într-adevăr, de Villiers și de Villiers (1978:164) fac o afirmație pe care o consideră scandaloasă, și anume că punctul culminant al
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
limbaj cu tot mai multă precizie. Într-adevăr, de Villiers și de Villiers (1978:164) fac o afirmație pe care o consideră scandaloasă, și anume că punctul culminant al progresului unui copil în deprinderea limbajului este atunci cînd știe "să mintă eficient" (cf. DePaulo și Jordan 1982:167). După cum s-a menționat mai devreme, există situații în care copii foarte mici spun minciuni, în unele cazuri nereușind să păcălească pe nimeni. A învăța cum se minte trebuie considerat un proces care
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
este atunci cînd știe "să mintă eficient" (cf. DePaulo și Jordan 1982:167). După cum s-a menționat mai devreme, există situații în care copii foarte mici spun minciuni, în unele cazuri nereușind să păcălească pe nimeni. A învăța cum se minte trebuie considerat un proces care face parte din cadrul larg al deprinderii înșelătoriei. Aceasta implică, printre altele, învățarea descifrării indicilor contextuali, indiferent dacă este vorba despre minciuni sau nu. Astfel, pentru a obține maximum de profit de pe urma norocului la jocul de
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
dintre primele strategii care apar în repertoriul copilului, cel puțin la popoarele creștine unde greșelile sînt imediat remarcate, este trucul menționat mai devreme de a-și încrucișa degetele, simulînd astfel semnul crucii și evitînd pedeapsa divină pentru păcatul de a minți. Alte tactici sînt acelea pe care Pascal le-a dezaprobat, fiind practicate de călugări iezuiți din secolul al XVII-lea (Pascal 1967:140). Ele includ eschivarea și "restricția mentală" sau "rezerva mentală" (Kerr 1990:116), prin care mincinosul afirmă ceva
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ridicate prin incapacitate și nu prin intenția morală de a fi sinceri. Există de asemenea diferențe în funcție de sex în rîndul copiilor cu scoruri Mach ridicate. Pe parcursul experimentelor, fetițele care obținuseră un scor mare pe scara Mach aveau tendința de a minți prin omisiune, nedezvăluind informații sau eschivîndu-se de la a răspunde la întrebări, în timp ce băieții cu scor mare pe scara Mach mințeau de-a dreptul, falsificînd informațiile. Minciunile directe spuse de băieți aveau mai mult succes decît cele spuse de fete. O
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
copiilor cu scoruri Mach ridicate. Pe parcursul experimentelor, fetițele care obținuseră un scor mare pe scara Mach aveau tendința de a minți prin omisiune, nedezvăluind informații sau eschivîndu-se de la a răspunde la întrebări, în timp ce băieții cu scor mare pe scara Mach mințeau de-a dreptul, falsificînd informațiile. Minciunile directe spuse de băieți aveau mai mult succes decît cele spuse de fete. O diferență similară în funcție de sex a fost observată și la adulți. Atunci cînd mint, femeile au tendința de a face afirmații
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
băieții cu scor mare pe scara Mach mințeau de-a dreptul, falsificînd informațiile. Minciunile directe spuse de băieți aveau mai mult succes decît cele spuse de fete. O diferență similară în funcție de sex a fost observată și la adulți. Atunci cînd mint, femeile au tendința de a face afirmații pe ocolite, avînd o atitudine mai evazivă decît atunci cînd spun adevărul, în timp ce la bărbați diferența nu este prea mare. Unul dintre numeroasele contexte în care se deprind aceste capacități este joaca și
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
jocuri minciuna se concentrează asupra descoperirii felului unei anumite cărți de joc. În viața reală, minciuna poate avea orice scop. Avînd în vedere aceste diferențe, putem presupune că îndemînarea în a trișa la joc nu echivalează cu abilitatea de a minți în viața de toate zilele. De asemenea, ca o alternativă, jocurile pot constitui un exercițiu pentru minciuna din viața reală. DePaulo și Jordan sînt în favoarea acestui punct de vedere, și identifică în principiu locul pe care l-ar ocupa jocurile
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
alternativă, jocurile pot constitui un exercițiu pentru minciuna din viața reală. DePaulo și Jordan sînt în favoarea acestui punct de vedere, și identifică în principiu locul pe care l-ar ocupa jocurile într-un program ipotetic pentru deprinderea capacității de a minți. Modul prin care mincinosul poate încerca să reducă șansele de a fi demascat și sentimentele proprii de culpabilitate este de a spune ceea ce Max Black (1983:133-134) numește "minciuna virtuală". Aceasta e o afirmație care, privită superficial, poate fi adevărată
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]