9,128 matches
-
Martexe "Marte", devenind astfel clar că Încă din cele mai vechi timpuri Tyr a avut o conotație militară puternică. O astfel de conotație provine, În opinia lui Dumézil (1959), din faptul că el, fiind protectorul ordinii și al legii, este patronul adunării populare la care germanii purtau arme și Îmbrăcăminte de războinici. Trebuie amintită și inscripția latină În care acest Marte germanic primește epitetul Thingsus, „domn al adunării”. Dumézil consideră că de aici a pornit transferul acestui zeu din sfera sacră
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dar sînt posibile și una aromână sau una macedoneană într-o familie provenită dintr-o regiune mixtă. Galeongiul era un marinar grec (sau ortodox) din flota otomană. Descendenții lui au venit la Botoșani pe la 1750 și au deschis o băcănie. Patronul era Galeongiul Gheorghiu, "Cupețul" (negustor). Gheorghiu a devenit cu timpul Iorgu și în cele din urmă Iorga 3. El nu a mers pe urmele colonilor greci care veneau în România de sute de ani. Aceștia au descoperit că atmosfera era
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
o bunătate fără margini. (Era) gata să-și dedice sufletul doctrinei (marxiste), interpretînd lucrurile fără ura prezentă în manifestările marxiste violente și lipsite de perspectivă ale altora. Naționalismului meu nu i-au repugnat niciodat originea sa evreiască". Cîștigîndu-și existența ca patron al restaurantului din gara Ploiești, Iorga îl vizita adesea acolo pe Gherea. Gherea și-a exprimat dorința de a edita un periodic literar, "Literatura și știința", la care urma să colaboreze pe viitor și Iorga 55. Dar în ciuda contactului lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
care era evident al lui Iorga. Iorga a beneficiat și de o altă satisfacție în Elveția. Făcînd o oarecare cumpărătură într-un magazin, proprietarul magazinului respectiv l-a întrebat de unde vine. Iorga a răspuns că vine din România, la care patronul a exclamat: "Ah! Asta-i țara profesorului Iorga!"216. Dar Sistemul Versailles se năruia. Nu mult după Conferința Mondială de Istorie a urmat vînzarea Cehoslovaciei la München, după care revizionismul maghiar s-a dezlănțuit. "Lupta cu absurdul revizionism maghiar"217
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Împotriva voinței lor - dar nu toți. Unii dintre cei prinși În vârtejul eșecului german din mai 1945 veniseră din proprie inițiativă - șomerii olandezi, de exemplu, găsiseră slujbe În Germania Înainte de 1939 și rămăseseră acolo 4. În ciuda salariilor derizorii plătite de patronii germani În timpul războiului, cei din Europa de Est, Balcani, Franța și Beneluxului erau mai avantajați decât la ei acasă. Iar lucrătorii sovietici (peste 2 milioane munceau În Germania În septembrie 1944), chiar dacă fuseseră aduși cu forța, nu erau neapărat nefericiți - cum povestea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
parfum edwardian inconfundabil - fie prin cadrul social (The Winslow Boy, 1948), fie prin aerul de epocă. În The Man in a White Suit (1951), Manchesterul contemporan pare desprins din secolul al XIX-lea, de la cărucioare și locuințe la relațiile sociale: patronii și liderii sindicali deopotrivă exaltă amatorismul antreprenorial, indiferent de efectul asupra productivității. Trei milioane de britanici, bărbați și femei, frecventau săptămânal săli de dans autorizate, iar la Începutul anilor ’50, numai În orașul Yorkshire din Huddersfield ființau 70 de cluburi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
algoritm similar: Proporz. La fiecare nivel posturile erau atribuite, de comun acord, unui candidat propus de unul dintre cele două partide. În timp, acest sistem de „slujbe pentru ai noștri” a prins rădăcini În societatea austriacă, formând un lanț de patroni și clienți interdependenți, care rezolvau fiecare conflict fie prin negociere, fie prin schimbul de poziții și favoruri. Conflictele de muncă erau soluționate mai degrabă prin arbitraj decât prin confruntare, Într-un stat bicefal care Încerca să elimine divergențele incluzând părțile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ecumenică În alte privințe, În special În politica socială. În acest mod, creștin-democrații și-au creat o bază multiregională și multiconfesională În politica germană. Ei se puteau baza pe voturi provenite atât de la sate, cât și de la orașe, atât de la patroni, cât și de la muncitori. În vreme ce creștin-democrații italieni colonizaseră statul, În Germania, UCD a colonizat atribuțiile statului. În politica economică, În protecția și serviciile sociale și În special În subiectul Încă delicat al diviziunii Est-Vest și al numărului mare de germani
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
economiile, fie consumul. Acestea erau tactici pe termen scurt. Principalul obiectiv strategic al guvernelor britanice de orice culoare, În acești ani, era să prevină o Întoarcere la nivelul traumatizant al șomajului din anii ’30. Așadar peste tot În Europa de Vest, guvernele, patronii și muncitorii au conspirat la formarea unui cerc virtuos: cheltuieli guvernamentale sporite, impozitare progresivă și creșteri salariale limitate. După cum am văzut, aceste deziderate erau deja Întipărite În opinia generală, făurită În timpul războiului și În anii imediat următori, că este nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
revenit niciodată pe deplin după impactul crizei economice și al represiunii fasciste. În schimbul noului lor statut respectabil de parteneri naționali de negociere, reprezentanții sindicatelor au preferat adesea, de-a lungul anilor ’50 și la Începutul anilor ’60, să colaboreze cu patronii În loc să exploateze conflictele de muncă În avantajul lor imediat. În 1955, când primul acord de productivitate din Franța a fost Încheiat Între reprezentanții muncitorilor și uzina naționalizată Renault, simptomul acestei schimbări de mentalitate e faptul că principalul câștig al muncitorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sindicatul cel mai important pe atunci, Confédération Générale du Travail (CGT). Vacanțele și alte beneficii plătite din acest fond (nemaivorbind de posturile create pentru administrarea sa) au reprezentat timp de zeci de ani o pârghie profitabilă și utilă politic pentru patronul CGT, Partidul Comunist Francez. Statul ungea astfel În diverse moduri rotițele comerțului, politicii și societății. și era responsabil, direct sau indirect, de angajarea și remunerarea milioanelor de oameni care, din acest motiv, aveau interes să susțină statul, fie ca funcționari
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
speciale precum Austria, Germania și Scandinavia, relațiile dintre management și lucrători În fabricile și birourile din Europa nu erau bune: Într-o uzină tipică din Milano - sau Birmingham, sau de pe centura industrială a Parisului -, muncitorii activiști, revoltați, erau supravegheați de patroni despotici, cu care nu comunicau aproape deloc. În anumite părți ale Occidentului, „relațiile industriale” reprezentau un oximoron. Același lucru era valabil În serviciile și profesiile liberale. La ORTF (Radioteleviziunea franceză) și Commissariat à l’Énergie Atomique, ca să luăm doar două
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de producție În serie și condițiile de lucru improprii. Economia postbelică a Italiei a fost transformată de sute de firme mici de textile, chimice și construcții de mașini, ai căror angajați erau, legal și instituțional, lipsiți de apărare În fața pretențiilor patronilor. În anii ’60, statul asistențial italian era un edificiu improvizat, care avea să ajungă la maturitate abia În deceniul următor (ajutat În mare parte de tulburările sociale din anii ’60), iar muncitorii necalificați și familiile lor nu se bucurau Încă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
slujbe În industrii neperformante (și până atunci subvenționate de stat) ca oțelul, cărbunele, textilele și construcția de vapoare nu și-au mai găsit niciodată de lucru și au rămas, practic, pentru tot restul vieții dependenți de stat. Dacă foștii lor patroni au devenit În unele cazuri (mai ales În industria oțelului) companii profitabile, acest lucru s-a Întâmplat nu atât prin miracolul proprietății private, cât fiindcă guvernele doamnei Thatcher i-au despovărat de prețul ridicat al forței de muncă, transferând costul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
David Hume, Adam Smith, John Stuart Mill ș.a.) sunt, de fapt, scoțieni. Edinburgh a fost capitala intelectuală a Marii Britanii la Începutul erei industriale, iar Glasgow nucleul radical al laburismului britanic În primii ani ai secolului XX; mai mult, afaceriștii scoțieni, patronii scoțieni și exilații scoțieni sunt cei care au descoperit, au populat și au administrat mare parte din imperiul Angliei. Scoția s-a mândrit dintotdeauna cu o identitate separată și distinctă: chiar și la apogeul centralizării În Marea Britanie, ea a menținut
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
politici fără experiență, monedele instabile, granițele permeabile. Cetățenii lor săraci și lipsiți de posibilități fie ar fi luat calea Vestului În căutare de muncă și asistență socială, fie ar fi rămas acasă și ar fi acceptat salarii derizorii - tentând astfel patronii și investitorii să abandoneze vechile membre UE. și Într-un caz, și În celălalt, ei constituiau o amenințare. Se spunea că Europa Occidentală riscă să fie „invadată”: un ecou Îndepărtat, dar inconfundabil al temerii herderiene față de tropotul „sălbaticilor” din estul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
întâmpina oaspeții. Toate marile ordine monastice, benedictin, cistercian și în special cel cartusian au stat la baza marilor podgorii franceze. Abațiile au reprezentat pentru vinul de calitate ceea ce cooperativele au fost pentru vinul obișnuit. Proclamat în 1958 "părintele Europei și patronul Occidentului", Benedict s-a născut în Nursia în anul 480, la aproximativ o sută de kilometri de Roma, unde va merge să studieze. În vechea fortăreață de la Monte Cassino în Campania, Benedict de Nursia a redactat o Regulă care a
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
care transportă vinul sunt ocrotiți de: sfântul Eustațiu sărbătorit la data de 20 septembrie, sfântul Nicolae prăznuit la data de 6 decembrie, sfântul Lubin sărbătorit la data de 14 martie. Sfântul Ioan Botezătorul, prăznuit la data de 24 iunie, este patronul celor care descarcă vinul. Negustorii de vin sunt și ei sub ocrotirea sfinților: Amand prăznuit la data de 6 februarie; Magdalena prăznuită la data de 22 iulie; Martin prăznuit la data de 11 noiembrie; Nicolae prăznuit la data de 6
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
cinstea diaconului din Zaragoza, iar jocurile de cuvinte pe seama lui i-au crescut și mai mult popularitatea. De asemenea, Vincențiu era însărcinat în timpul slujbei religioase să aducă vinul pentru împărtășanie, numele lui devenind astfel subiectul multor glume. Uneori, prenumele sfântului patron a fost descompus în mai multe combinații evocatoare de sacru ("vin sang" (fr.) vin sânge). Alteori, s-a vrut ca patronimul să fie sinonim al abundenței ("vin cent" (fr.) vin cent). Variațiile posibile din jurul cuvântului "vin" explică în mare parte
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
și trecerii de la o stare de somn a vegetației la cea de trezire la viață 39. Pe de altă parte, se va constata cu amuzament că, începând cu secolul al XVIII-lea Sfântul Vincențiu a fost, în același timp, atât patronul viticultorilor cât și al oțetarilor, ceea ce garanta uneia din cele două bresle împlinirea dorințelor. Atunci când "ceremonialul"40 Sfântului Vincențiu nu era decât o sărbătoare celebrată în intimitatea fiecărui sat, confreria "Cavalerilor Tastevin"41 a reînnoit obiceiul, organizând, în anul 1938
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
1871, prin care Alsacia era cedată Imperiului condus de Bismarck, urmată de rivalitatea întreținută de alte două conflicte franco-germane, berea a fost identificată cu Germania și vinul cu Franța latină. Această confruntare simbolică, urmașii lui Bachus împotriva urmașilor lui Gambrinus (patronul consumatorilor de bere) a fost sursa de inspirație pentru unele cântece războinice 81, cum ar fi și cântecul din Alsacia " Fata hangiului" care îi spune unui ofițer prusac ce vrea să intre cu trupa sa ("venetici din nord ") în han
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
des bienheureux, Librairie Letouzey&Ané, 1948, p. 191. 35 Cuvintele franceze "païen" (păgân) și "paysan" (țăran) au aceeași etimologie. 36 Versiunea originală în limba franceză: Chevalier, disciple, compagnon, Bacchus a sa dévotion, Mais pour tout vigneron Saint Vincent est le patron. 37 R. Lecotté, Saints protecteurs de la vigne et du vin en France, Tours, Musée des Vins de Touraine, 1975, p. 418. 38 O legendă din Tourraine din secolul al VII-lea îi atribuie, de asemeni, măgarului sfântului Martin descoperirea tăiatului
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
ne întoarcem la matca străbună, la firescul uman. Noua democrație a devastat ultimele „rezerve” spirituale, morale și materiale ale neamului. Așa zisa „privatizare” înseamnă jefuirea avutului național și trecerea bogățiilor statului în mâinile nomenclaturiștilor și a străinilor ce se declară patroni. Comunismul de ieri mai scotea la suprafață câte un vinovat, dar noua democrație nu numai că a ascuns pe vechii și noii vinovați, ci îi și protejează cu abilitate și se menajează reciproc. Neamul se pierde în nevoi. Suntem amenințați
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
ont comme objet le langage, mais qui aurait des ancêtres illustres, à partir de Cicéron jusqu'à Luther et, plus proche de nous, à Goethe, Humboldt, Schleiermacher, à l'âge du premier romantisme allemand, et qui aurait, au besoin, un patron dans leș cieux avec Saint Jérôme, qui ne fut pas seulement le traducteur de la Vulgata, mais aussi l'auteur de l'épître ad Pammachium sur leș problèmes de la traduction De optimo genere interpretandi. " 91 V. Idem, p. 76 : " Și l
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
unei întreprinderi se mărgineau la cele de recrutare, repartizare, salarizare și în mare măsură de control și asigurarea disciplinei, de rezolvarea conflictelor care se acumulau în perioada incipientă a industrializării. Dar toate aceste activități făceau parte din preocupările principale ale patronilor înșiși. Apariția managementului propriu-zis s-a desfășurat un timp pe baza unor cunoștințe acumulate prin experiența și studiile strict de specialitate ale unor ingineri sau economiști. Managementul științific o practică managerială și preteoretică Este meritul lui F. Taylor de a
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]