9,297 matches
-
III-lea. Rivalitatea Maximilian-Báthory s-a reluat. Susținut de secui, Bekes s-a angajat într-o nouă revoltă, însă a fost învins în bătălia de la Kerelőszentpál. Susținătorilor secui ai lui Bekes le-au fost suprimate cu brutalitate privilegiile. Odată cu alegerea principelui Ștefan Báthory la tronul Poloniei, survenită la 14 decembrie 1575, și moartea lui Maximilian în 1576, Bekes și-a pierdut orice speranță de a-și recupera Transilvania, de acum aflată în mâinile lui Cristofor Báthory. A hotărât să se reconcilieze
Gáspár Bekes () [Corola-website/Science/337491_a_338820]
-
în 1526, atunci când turcii otomani au învins oștile maghiare în Bătălia de la Mohács, iar regele Ludovic al II-lea al Ungariei a fost ucis în luptă. Coroana maghiară a fost disputată de către voievodul Transilvaniei, contele maghiar Ioan I Zápolya, și principele german Ferdinand I de Habsburg, cei doi fiind încoronați ca regi ai Ungariei. Mai târziu, a fost încheiat un pact secret prin care Zápolya ceda regatul după moartea sa lui Ferdinand, pact ce a fost aflat de către sultanul turc Soliman
Castelul Buda () [Corola-website/Science/328454_a_329783]
-
conducerea și în Ducatul Limburg. Deși complet depășit numeric, Ioan a condus cu succes o invazie în zona Rin. În 1288, Limburg a fost atașat și în mod formal de Brabant. Ioan I a fost perceput ca un model al principelui feudal: curajos, aventuros; depășind pe cei din jur prin inițiative și generos în caracter. El a fost considerat drept unul dintre cei mai hăruiți principi ai vremii sale. Toate acestea l-au făcut foarte popular în poezia și literatura medievală
Ioan I de Brabant () [Corola-website/Science/328507_a_329836]
-
și în mod formal de Brabant. Ioan I a fost perceput ca un model al principelui feudal: curajos, aventuros; depășind pe cei din jur prin inițiative și generos în caracter. El a fost considerat drept unul dintre cei mai hăruiți principi ai vremii sale. Toate acestea l-au făcut foarte popular în poezia și literatura medievală. Chiar și în ziua de azi există o odă închinată lui, atât de cunoscută încât a devenit potențial candidat pentru imnul Brabantului de nord. Ioan
Ioan I de Brabant () [Corola-website/Science/328507_a_329836]
-
Brown, "Gourmet’s Guide to the Mind", 2011 (ISBN 978-2-930517-28-5). XVI. Weber et al., "Chromatikon VII", 2011 (ISBN 978-2-930517-30-8). XVII. Fr. Bisson, "Comment batir un monde. Le Gai Savoir de Gustav Mahler", 2011 (ISBN 978-2-930517-32-2). XVIII. A. N. Whitehead, "Le Principe de relativité et șes applications en physique". Traduction de Henri Vaillant relue par Sylviane Schwer, 2012 (ISBN 978-2-930517-34-6). Contribuții la un dicționar sau o enciclopedie « Alfred North Whitehead (1861-1947) », în Mander, W. J. and Sell, A. P. F. (Senior Editors), Dictionary
Michel Weber () [Corola-website/Science/331253_a_332582]
-
În perioada 1754-1758 a studiat monumente antice în Italia și îndeosebi palatul lui Dioclețian din Spălato (Split), realizând volumul „The ruins of the Palace of Diocletian“, 1764. Pe baza acestui studiu arheologic a elaborat (împreună cu fratele său A. James 1732-1794) principii arhitectonice în care elemente ale clasicismului antic se îmbină în mod fericit cu tradiția engleză, dând naștere unui curent neoclasic („stilul Adam“) care va marca pentru mult timp dezvoltarea artei engleze.
Robert Adam () [Corola-website/Science/334154_a_335483]
-
pe care l-a preluat la 13 iulie 1734, în ziua de 23 iunie 1777, statute noi, denumindu-l „Mare Ordin Princiar al Vulturului Roșu de Brandenburg” (Hochfürstlicher Brandenburgischer Roter-Adler-Orden”). După vinderea celor două principate Brandenburg-Bayreuth și Brandenburg-Ansbach prin ultimul principe Karl Alexander, Margraf de Brandenburg-Ansbach regelui Frederic Wilhelm al II-lea al Prusiei, acesta a instalat ordinul, pe 12 iunie 1792, cu al 2-lea rang în succesiunea decoraților prusace. Pe 18 ianuarie 1810 ordinul a fost împărțit în trei
Ordinul Vulturul Roșu () [Corola-website/Science/334421_a_335750]
-
1967) este fiul cel mare al regelui Constantin al II-lea al Greciei, care a fost rege al grecilor din 1964 până la abolirea monarhiei în 1973. Monarhia grecească a fost abolită și înlocuită cu Republica Elenă. Pavlos a fost numit Principe Moștenitor al Greciei și Custodele Coroanei de la nașterea sa, rămânând cu această titulatură pe perioada domniei tatălui său. Datorită legii salice, Pavlos este membru al Casei de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg fiind o ramură al Casei de Oldenburg. Deoarece a ajunge la maturitate
Pavlos, Prinț Moștenitor al Greciei () [Corola-website/Science/334490_a_335819]
-
a Reginei Maria, calitate în care a servit până în anul 1929, când s-a recăsătorit a treia oară. Adina Ionescu a încetat din viață la București în 1975 la vârsta de 84 de ani. În 1929 s-a recăsătorit cu principele polonez Jean Korybut Woroniecki. Datele despre locul și data încheierii acestei căsătorii nu sunt foarte clare, existând și opinii că ea nu a existat de fapt, relația fiind doar una de concubinaj. Idila dintre Take și Adina Cordescu a început
Biografia lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335149_a_336478]
-
început de mileniu III, nu este altceva decât continuatoarea acestei construcții umile și înflăcărate a pogorârii. A pogorârii statalității peste România sovietizata și apoi sofitelizată. Dacă ne întâlnim astăzi, societatea civilă și regalitatea, printre coloanele Marthei Bibescu, cărămizile identitare ale Principelui Brâncoveanu, leșurile în bronz ale comunismului și tresăririle bizantine ale lui Sorin Dumitrescu, este pentru că dărăpănătura nu înseamnă ruină, pentru că inteligență nu înlocuiește înțelepciunea, pentru că politica nu substituie statalitatea, pentru că meșteșugul nu ia locul viziunii, pentru că temerarii nu sunt aventurieri
Sorin Dumitrescu () [Corola-website/Science/335204_a_336533]
-
puterea nu aparține celor care împart lumea în dușmani și sclavi. Coloana, pas, Biserica și chip. Ruină născătoare de înțeles identitar. Înălțarea cu umilință și crez a unei pogorâri. Aceasta nu este pictură, domnule Dumitrescu. Aceasta este regalitatea României. Radu, Principe al României Care sunt întrebările lui Sorin Dumitrescu? Toate decurg dintr-una singură: Cum poate cineva să fie pictor creștin astăzi? Răspunsurile care circulă (în cazurile, rare, în care întrebarea se pune totuși) sunt divagatorii. Versiunea schizoida e mereu la
Sorin Dumitrescu () [Corola-website/Science/335204_a_336533]
-
Dar tirolezii au încercat să mute granița spre pasul Scharnitz care a fost pe atunci de importanță strategică. Un succes parțial s-a notat pe 20 octombrie 1500 pentru ei, când împăratul Maximilian I al Sfântului Imperiu Roman și episcopul principe Filip de Freising au ratificat un contract, prin care granița Tirolului s-a mutat până la un kilometru de sudul satului. În anul 1633, Tirolul a obținut dreptul pentru construcția unui baraj de apărare pe pasul Scharnitz împotriva avansului suedezilor pe timpul
Scharnitz () [Corola-website/Science/335190_a_336519]
-
, oficial Școala Teologică din Halki (în și ), a fost fondat la 1 octombrie 1844 pe insula Halki (în turcă: Heybeliada), cea de-a doua insulă ca mărime dintre Insulele Principilor, aflate în Marea Marmara. A fost principala școală de teologie a Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului până când Parlamentul turc a adoptat în 1971 o lege prin care a interzis instituțiile private de educație superioară. Școala teologică se află în vârful Dealului
Seminarul din Halki () [Corola-website/Science/335250_a_336579]
-
Adunarea Constituantă și prima Mare Adunare Națională din 1879. s-a născut în Lozengrad în Tracia Răsăriteană (azi Kırklareli, Turcia) și a devenit un călugar la mănăstirea Hilandar din Muntele Athos. El a studiat la Seminarul din Halki (pe Insulele Principilor, aproape de Constantinopol), precum și în Odesa. A absolvit Academia Teologică din Moscova (la Lavra Troitse Sf. Serghie) în 1856. A fost hirotonit ieromonah de către mitropolitul Moscovei, Filaret Drozdov. A fost arhiepiscop de Preslav (din 1861), iar apoi de Vidin (din 1868
Antim I () [Corola-website/Science/335269_a_336598]
-
Adalbert (n. 956 - d. 997) a fost un misionar ceh, episcop de Praga, canonizat în anul 999. Este considerat drept patron al Boemiei, Ungariei, Poloniei și Prusiei. S-a născut în jurul anului 956, dintr-un principe boem al nobilei familii Slavnik și dintr-o mamă germană, Adilburga, rudă a împăratului Otto cel Mare. A primit numele de Vojciech, care înseamnă ajutor al armatei, și era destinat vieții militare, dar încă de mic, o boală l-a
Adalbert de Praga () [Corola-website/Science/331540_a_332869]
-
și, în același an, Dithmar, primul episcop al orașului Praga, l-a hirotonit preot. Mărturia vieții sale, pregătirea intelectuală, noblețea casei, totul îl pregătea pentru a-i deveni succesor. Acest lucru s-a petrecut în anul 982. La moartea episcopului, principele Boleslau al II-lea, clerul și poporul din Praga l-au ales ca păstor al lor. Împăratul Otto al II-lea a aprobat alegerea și mitropolitul l-a consacrat în ordinul episcopal, la 29 iunie a anului 983, în scaunul
Adalbert de Praga () [Corola-website/Science/331540_a_332869]
-
a aflat că cei din dieceza sa nu numai că nu-l mai doreau, dar au ucis chiar unele dintre rudele sale. După ce a rămas pentru un timp alături de Otto al III-lea în calitate de consilier al său, a acceptat invitația principelui Boleslav I să meargă să evanghelizeze Polonia. Aici, opera sa a fost încununată cu succes și el a ajuns să poarte evanghelia până în Prusia orientală, la Gdansk. Pe când se afla cu călugării săi la Tenkitten, locuitorii de aici l-au
Adalbert de Praga () [Corola-website/Science/331540_a_332869]
-
mai avut puterea atunci să ceară în rugăciune ca acele popoare să se regăsească împreună în iubirea față de adevăratul Dumnezeu. Era 23 aprilie a anului 997. Cei doi însoțitori ai sfântului au fost eliberați printr-o răscumpărare de mare preț. Principele polonez a răscumpărat, de asemenea, ceea ce a mai rămas din trupul martirului și a fost înmormântat în orașul Gniezno. Papa Silvestru al II-lea l-a proclamat sfânt în anul 999. În anul 1000 împăratul Otto al III-lea a
Adalbert de Praga () [Corola-website/Science/331540_a_332869]
-
-l pune domn pe cel de-al doilea fiu al său, Alexandru. Până în vara lui 1615 a strâns o armată de aproximativ 12.000 de oșteni care a pornit către Iași avându-i în frunte pe ginerele Wisznowiecki și pe principele Samuel Corecki. La Camenița, armata a fost întâmpinată de boierii moldoveni nemulțumiți, iar Petre, pârcălabul Hotinului, le-a înmânat cheile cetății Hotin. După ocuparea Hotinului, armata lui Alexandru a înaintat spre Iași și au fost întâmpinați de armata lui Tomșa
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]
-
al regelui. Comitele secuilor era ales de rege, de obicei, din aristocrați maghiari, și niciodată din secui.[[Ioan de Hunedoara]] a fost primul voievod al Transilvaniei care a putut să-și asume această poziție. De atunci, voievozii Transilvaniei (mai târziu principi) au avut rangul de comite al secuilor, împreună cu alte titluri. Chestiunile privind Ținutului Secuiesc au fost discutate de către Adunarea de scaune, în cazul în care toți secui liberi aveau dreptul de a participa. Adunarea avea loc, de obicei, în [[Odorheiu
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
schimb, el a numit un căpitan de guvernare, cu un birou în [[Odorheiu Secuiesc]], sediul principal. Guvernul a construit două cetăți pentru a controla secuii, unul din [[Odorheiu Secuiesc]], și un altul în [[Sfântul Gheorghe|Sfântul Gheorghe (dezambiguzare)]]. Mai târziu, principii Transilvaniei au urmat această atitudine, dar au făcut uz de tradițiile militare secuiești. [[Ștefan Batory]], voievod al Transilvaniei și rege al Poloniei a comandat cea mai mare parte de mercenari dintre secui împotriva țarului rus [[Ivan cel Groaznic]]. [[File:Gabriel
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
au făcut uz de tradițiile militare secuiești. [[Ștefan Batory]], voievod al Transilvaniei și rege al Poloniei a comandat cea mai mare parte de mercenari dintre secui împotriva țarului rus [[Ivan cel Groaznic]]. [[File:Gabriel Bethlen.jpg|thumb|230px|Gabriel Bethlen, principe al Transilvaniei, Lord al părților Ungariei și comite al secuilor]] [[Sigismund Bathory]], principe al Transilvaniei, care a avut nevoie de sprijinul secuilor în [[Bătălia de la Călugăreni]] în 1595, le-a promis că drepturile lor vor fii restaurate. Ca rezultat, 23
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
rege al Poloniei a comandat cea mai mare parte de mercenari dintre secui împotriva țarului rus [[Ivan cel Groaznic]]. [[File:Gabriel Bethlen.jpg|thumb|230px|Gabriel Bethlen, principe al Transilvaniei, Lord al părților Ungariei și comite al secuilor]] [[Sigismund Bathory]], principe al Transilvaniei, care a avut nevoie de sprijinul secuilor în [[Bătălia de la Călugăreni]] în 1595, le-a promis că drepturile lor vor fii restaurate. Ca rezultat, 23.000 de secui s-au alăturat armatei din Transilvania condusă de [[Ștefan Bocskay
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
brutal suprima secuii. În anul 1599, când Mihai Viteazul a atacat Transilvania, secuii i s-au alăturat lui Mihai în timpul [[Bătălia de la Șelimbăr|Bătăliei de la Șelimbăr]]. Cu sprijinul lor, Mihai Viteazul a marcat o victorie asupra trupelor lui [[Andrei Bathory]]. Principele scapă dar mai târziu a fost capturat și ucis în Ținutul Secuiesc. Ca o recompensă pentru sprijinul lor, Mihai le-a restauat vechea lor libertate. De asemenea secuii au distrus fortificațiile construite de Ioan Sigismund. După alungarea lui Mihai Viteazul
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
scutiți de la plata impozitelor în Ținutului Secuiesc. În timpul secolului al 17-lea, secui au continuat să fie una dintre cele mai importante componente ale armatei din Transilvania. Aceștia puteau fi mobilizați rapid și sub arme în câteva săptămâni, la dispoziția principelui. În timp ce drepturile celor trei categorii de arme au rămas neatinse, procesele sociale ale secolelor anterioare au continuat. Numărul de iobagi din cadrul societății lor a crescut continuu. Pentru a menține numărul de infanteriști din armată îi împiedică să aleagă o viață
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]