9,634 matches
-
cerească, nu se poate uni cu sora lui. Motivul lunii apare și în doinele de dragoste, iar steaua, ca element al haosului primordial în lirica populară, devine simbol al singurătății, al frumuseții și al morții. 7 "Din cerul soarelui la răsărit/ Cobor frângându-i marginile în flăcări" ("Răsărit de zi cu dragoste"). 8 În poemul "Râul sub lună" al lui N. Tăutu, imaginea astrului este cea a morții, luna arde în albastru fum de comoară. Culoarea albastră, remarcă Al. Dima, menționând
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
elogioase personalitatea criticului de la revista Viața românească. * După anul 1947, scrisul său virează spre ideologia noului regim comunist, publicând opere afiliate curentului sovietic al realismului socialist, celebre fiind romanul Mitrea Cocor sau cartea de reportaje din URSS Lumina vine de la Răsărit. Ca recompensă pentru această orientare, devine președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale, funcția politică maximă ocupată de un scriitor român în timpul regimului comunist și se bucură de toate privilegiile ce decurgeau din aceasta. * În anul 1948 publică romanul Păuna Mică
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
profesorului sînt amintite în strofa a treia: „Se uită în zări catedrala/ Cu turnu-i sever și trufaș;/Grădina orașului plînge/Și-aruncă frunzișu n oraș”.2) Topografic, ele sînt apropiate, le despart cam o sută de metri: catedrala e spre răsărit, pe creștetul unei pante; grădina publică spre apus. Văzută de pe banca pe care stătea de obicei Bacovia, catedrala apărea drept cea mai impunătoare construcție din zonă. Ca vechime era a treia dintre bisericile Bacăului, după Precista și Sf. Ioan Botezătorul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a reclamat - încurca circulația, era bustul lui Vasile Alecsandri, inaugurat în 1896. Locul servea uneori și de agora: de pildă, un ziarist, I. Nicobrad, a ținut aici un „discurs” despre „Ziua Unirii”, pe care apoi l-a publicat în revista „Răsăritul”.7) Grădina publică era pentru toți, dar mai ales pentru tineri și bătrîni. Bătrînii stăteau în ea de obicei după amiezile, pînă spre înserare; tinerii o vizitau în toate momentele zilei și o ocupau pînă la închidere (1 noaptea, în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
deceniul al cincilea al secolului al XIXlea, orașul era împărțit în două așa-numite „ceaste” (părți), denumire administrativă rusească, introdusă în epoca Regulamentului Organic, fiecare cu cîte două mahalale: „ceasta I” sau „cea de sus”, avînd ca axă ulița dinspre răsărit și „ceasta II” sau „cea de jos”, avînd ca axă ulița de apus. E de remarcat că, din această împărțire, lipsește centrul. Motivul? Fie că nu se impusese arhitectonic, fie că nu se impusese administrativ. Centrul se detașează două decenii
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
institutor în fișa pe care i-am schițat-o1) lui N. I. Bibiri, ultimul dintre învățătorii lui Bacovia, i-am rezumat astfel activitatea publicistică: „A colaborat la «Albina» și (citînd) «în alte reviste»”. N-am precizat în care anume. E vorba de ,,Răsăritul”, „Vestea”, „Revista economică și culturală” etc. Inițial, prima apărea într un sat, Palanca, apoi la Bacău, și avea majoritatea colaboratorilor, ca și celelalte, format din institutori animați de ideea apostolatului. Aceștia cunoșteau bine ,, Romînia profundă’’ și, întrucît țara trecuse printr-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fi spus, silabisind: „Ce în-tu-ne cime! Vi...ne în... tu... ne... ri... cul...”,4) vorbe emoționante, menite să devină celebre și să-i sporească „legenda”. Raportate la momentul zilei, ele într-adevăr frapează: trecuseră aproape trei ore de la răsăritul soarelui (5,42). Ceea ce nu s-a remarcat, însă, e că în cele patru cuvinte sînt două vederi diferite: una de aci și una de dincolo. în „Ce întunecime!”, Bacovia e, dacă pot să zic așa, pozitiv; în „Vine întunericul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
denumire a grădinii, ,,Parcul Trandafirilor”, dată în 1955 (v. Ioan Ungureanu, ,,Istoricul unui fost edificiu băcăuan: «Pavilionul» din Grădina Publică”, în ,,Carpica”, nr. 24, 1993, p. 255). 6. Arhivele Naționale Bacău, Fond: Primăria Bacău, dos. 26/1927, f. 3. 7. ,,Răsăritul”, 2, nr. 10, februarie 1906, p. 195-196. 8. Arhivele Naționale Bacău, Fond: Primăria Bacău, dos. 26/1927, f. 27. 9. Arhivele Naționale Bacău, Fond: Primăria Bacău, dos. 65/1927. 10. Roland Kaufman, ,,O vespasiană!”, în ,,Bacăul”, 6, nr. 58, 1
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
un județ bogat, cu: fag, carpen, arțar, mesteacăn, paltin, alun, jugastru, tisă, ienupăr, pin silvestru, brad, molid, arin, sînger, corn, soc, frasin, dîrmoz, gladiș, salcie, răchită, călin. Opiniile unui institutor 1. Dosarul Bacovia, I, Ed. Agora, 1990, p. 306. 2. ,,Răsăritul”, 1, nr. 6, octombrie 1905, p. 105-106. 3. Vezi: Elena Ungureanu, Istoria învățămîntului preșcolar din județul Bacău, Ed. Pim, 2009, p. 150. 4. Vezi: Sava Ariton, ,,Pentru N. I. Bibiri”, în ,,Bacăul”, 6, nr. 56, 18 martie 1929, p. 3. 5
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
poet, iar cînd după vînzarea Ipoteștiului a scris Trecut-au anii, în una din versiunile notată de Perpessicius cu D2 el se referă la aceeași perioadă de început: "Căci nu m-ating cum mă mișcară/ Ale poveștilor duioase eresuri/ Cînd răsăritul meu l-înseninară/ Cu abia-nțelese, pline de-nțelesuri38. Desigur că și aici s-a referit la răsăritul său, tot ca poet. Doar se spune că la Ipotești a răsărit Luceafărul poeziei românești. PRIMELE LICĂRIRI IPOTEȘTENE N MEMORIA LUI EMINESCU În
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Perpessicius cu D2 el se referă la aceeași perioadă de început: "Căci nu m-ating cum mă mișcară/ Ale poveștilor duioase eresuri/ Cînd răsăritul meu l-înseninară/ Cu abia-nțelese, pline de-nțelesuri38. Desigur că și aici s-a referit la răsăritul său, tot ca poet. Doar se spune că la Ipotești a răsărit Luceafărul poeziei românești. PRIMELE LICĂRIRI IPOTEȘTENE N MEMORIA LUI EMINESCU În volumul festiv, cu titlul Omagiu lui Mihail Eminescu, pregătit la Galați, în 1909, datorită investigațiilor făcute de
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Gh. Cananău, s-a căsătorit cu Maria, sora voievo dului Ioan Toader Callimachi. În șesul Siretului, pe dreapta apei, și din jos de domeniul lui Balș de la Dumbrăveni, familia Cananău stăpînea: Corocăeștii, Hancea, Băneștii, Fîntînelele, Slobozia și Roșcanii, iar la răsărit de Siret, Cornii. La aceste șapte moșii, văduva Maria Cananău, jitniceroaia, a mai adăugat moșia Costești (dintre Corni și Brehuiești), pentru care i-a dat în schimb, mănăs tirii Solea, trei munți din ținutul Cîmpulungului (1775, ianuarie 30), iar peste
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
cadă rînduri-rînduri." 50 Izvorul de care e vorba aici se afla sub deal, către hotarul Hrișcanilor, aproape de "Stînca stearpă". După cum se vede și din alte poezii, poetul cu fata au fost pe acolo, de multe ori. Peste culmea Haraminilor, către răsărit, se află Pîrîul Murelor, pe lîngă care și astăzi se află rugi de mure. Acest pîrîu se oprește pe parcurs în Iazul Meicii, apoi trece prin Balta izvoarelor și, trecînd și prin satul Cătămăreștî iese la șes, ca să se întîlnească
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Fata, văzîndu-l atît de cufundat în cărți, se temea că el va uita-o. Ca să uite de cărți, ea îl chema în codru, să se urce amîndoi pe Stînca stearpă, să coboare apoi, în dezmierdări, pe Pîrîul Murelor, iar la răsăritul lunii, să coboare pe cărare, spre sat; în pragul casei să se despartă, cu o sărutare. Dar toate acestea se întîmplaseră cu nouă ani înainte, cînd ea trăia și cînd, la despărțire spune poetul "ca un stîlp eu stam în
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
fiecare dintre acestea, "un val din aria de valuri a lui Călin"195. Dacă, dintre cititori, s-ar sui careva, într-o seara de vara, pe Stînca stearpă deci în capătul de sud-vest al moșiei Ipoteștiului și ar privi la răsărit, către Botoșani, ca să vadă cum răsare luna, ar trăi, la fața locului, versurile cu care poetul începe poemul Călin: Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic Rumenind străvechii codri și castelul singuratic." "Castelul singuratic" era curtea Callimachi
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
poetul începe poemul Călin: Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic Rumenind străvechii codri și castelul singuratic." "Castelul singuratic" era curtea Callimachi, de la Stîncești, situată pe o culme de deal, în afara satului Stîncești, dar tot în direcția răsăritului. Și dacă, tot de pe Stînca stearpă, ar privi pe aproape, înspre vest și nord-vest, ca să vadă cum de la izvorul cîntat de poet coboară pîrîul, către luncă, ar înțelege și strofa trecută de Perpessicius la subsolul lui Călin: "Un izvor ce
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
împreună cu Maria. Caii lor, înspumați, aleargă alături, prin văzduhul parfumat, cu mirosul florilor de tei, pe care vîntul le-a așternut în calea reginei dunărene. Dar odată, în zorii zilei, mergînd mereu ca vîntul, ei n-au observat că la răsărit s-a arătat geană de soare răsare. Prin suflete, le-au trecut fiori de gheață, vorbirea le-a devenit tot mai slabă, iar ochii li s-au împă ienjenit. Atunci caii lor au zburat vijelios spre munte. Magul, nemaiputînd opri
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
s-a arătat geană de soare răsare. Prin suflete, le-au trecut fiori de gheață, vorbirea le-a devenit tot mai slabă, iar ochii li s-au împă ienjenit. Atunci caii lor au zburat vijelios spre munte. Magul, nemaiputînd opri răsăritul soa relui, a deschis portalul templului, iar acei doi călăreți au intrat în templu, ca pieriți pe veci. Junimiștilor, în frunte cu Maiorescu, le-a plăcut foarte mult această legendă, dar s-a observat mai apoi că, din punct de
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
străbate-mi; Revarsă liniște de veci Pe noaptea mea de patimi Și deasupra mea rămîi, Durerile de-mi curmă Și fii iubirea mea de-ntîi Și visul meu din urmă."233 Așadar, ne aflăm tot la Ipotești, sara în asfințit, cu răsărit de lună, pe malul lacului și sub ploaia florilor de tei, ca și-n alte poezii legate de adolescența și de prima lui iubire, pe care o vrea să fie și visul său din urmă. Am reprodus poezia aceasta în
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de plecat acasă nu putea. Avea groază"250. Maiorescu a pus cîțiva prieteni să-l înso țească de aproape și să-l supravegheze. În jurnalul de duminică 26 iunie, Maiorescu însemna, ca într-o așteptare: "La ora 4 dimineața, înainte de răsăritul soarelui, 15°R. Eminescu e vorba să plece astăzi la Botoșani, ieri însă era moleșit și mult mai liniștit"251. În zorii zilei de marți, 28 iunie, trupul pă mîntean al Luceafărului, învăluit de prima mare întunecare mintală, s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Cartea Românească, București, 1983; Scara de raze, Editura Junimea, Iași, 1990; Carul Mare, Editura Cartea Românească, București, 1991; Venire, Editura Sagittarius, Iași, 1995; Vederea, Editura Junimea, Iași, 1995; Prezența, Editura Pontica, Constanța, 1996; Flori de cireș, Editura Fides, Iași, 1997; Răsăritul Chipului, Editura Cartea Românească, București,1998; Haiku, Editura Fides, Iași, 1998; Crinul deschis, Editura Junimea, Iași, 1999; Dor din dor, Editura Fides, Iași, 1999; Cântece de leagăn, Editura Fides, Iași, 2000; Cât îi ceru și lumea, Editura Fides, Iași, 2000
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pentru a-și putea exploata cu atât mai pregnant conștiința (limitei) umanului încarcerat "la apusul pragului/ dintre ființe/ acolo unde coroana de spini te face nemuritor", acolo unde "IUBIREA ȘI MOARTEA s-au cuibărit/ în trupul meu vremelnic/ acolo/ la răsăritul pragului/ dintre sufletele noastre" (Acolo, din Omul cu un singur înger). Dar are, în același timp, capacitatea de a-și conștientiza destinul cu totul aparte: cel de a putea converti, poematic, zgura existențială în imagine a binelui absolut: "o pasăre
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de pereții disperării (...)/ când scrierile/ despre nemurire/ încep să semene/ cu o scriere despre înfrângere/ hai hai/ puneți odată mâna/ pe pana de scris/ și scrieți-vă numele/ la răscruce/ pentru recunoaștere/ în grădinile din piatră/ ale neuitării" (Favorul unui răsărit...). Ea va căpăta un contur mai pregnant în Mărul mușcat, unde va fi asociată dramei cunoașterii ("frunzele misterioasei amante/ din pădurile virgine ale cunoașterii/ se-ngălbenesc/ și cad sub formă de cuvinte" Parfumul căderii...) și în A douăsprezecea dimensiune, unde
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cititorii/ privitorii în categorii clar definite ("Absurditatea aparentă/ a imaginii/ împarte privitorii/ în văzuți și nevăzuți", declară el ritos în Iubito, mai adu-mi un măr). Iată, spre exemplu, cât de intens trăiește poetul relația anthropos-logos-cosmos: "strigătul patimei/ de culoarea răsăritului/ rătăcește în suferința/ unei mărturisiri de dragoste/ lungile toamne/ prea bogatele toamne/ în care am renăscut/ își scutură frunzele/ de aur/ de foc/ ale cuvintelor/ nerostite încă/ de bătăile inimii" (poem din O liniște... Cuvinte). Sau felul în care înțelege
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
văzute ca o ibovnică neobrăzată și, în tot cazul, ațâțătoare: "Viață atotputernică viață de neoprit/ ca erecția unui nebun/ viață pură mlaștină biruitoare/ vulvă terorizând visul asceților// te iubesc cu o poftă îngrețoșată/ te respir dimineața cu nările dilatate la răsărit/ te respir ziua înotând în lumină/ te respir noaptea cu brațele ridicate printre stele/ te mursec la mese bogate înfigându-mi colții/ în cărnurile tale mustind de sânge/ te beau te absorb cu porii fixați ca niște ventuze// cu tine
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]