9,377 matches
-
pot forma nori arctici foarte înalți în stratosferă, aceștia fiind clasificați după compoziția chimică și proprietățile fizice. Acești nori, datorită locației foarte nordice/sudice și datorită înălțimii deosebit de ridicate la care se află, permit razelor soarelui (aflat la apus sau răsărit, deci începutul sau sfârșitul perioadei de iarnă), reflectate în nor, să se descompună în culorile componente. Acești nori stratosferici sunt implicați în procesul de distrugere a stratului de ozon prin procesele chimice de descompunere a CFC-urilor (cloro-fluoro-alcani) în radicali
Nor stratosferic polar () [Corola-website/Science/316434_a_317763]
-
și funia mediană. Pictura icoanelor de pe iconostas precum și pictura parietală din altar se disting prin calitate și colorit. Biserica este înconjurată și integrată într-un ansamblu valoros de cimitirul vechi, accesibil prin două porți de lemn tradiționale, dinspre apus și răsărit, databile odată cu biserica. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . În sat se păstrează încă două biserici de lemn, în cătunele Sânculești și Marinești. Cea dintâi este foarte asemănătoare celei din Chituci, dezvăluind participarea acelorași meșteri
Biserica de lemn din Olteanca-Chituci () [Corola-website/Science/322366_a_323695]
-
nava dreptunghiulară (16,36 x 10,22 m) este prevăzută, pe latura sudică, cu un portal romanic. În partea ei apuseană se află o tribună, adosată după 1447, așezată pe stâlpi de zid octogonali și separată de corpul clopotnișei. Spre răsărit, compoziția arhitectonică a monumentului cuprinde și un altar rectangular (6,24 x 6,40 m), boltit în cruce pe ogive, cu nervuri masive care se reazemă pe console cu un decor înflorat. Turnul pătrat, cu cinci niveluri, este prevăzut la
Biserica cnezilor Cândea din Sântămăria-Orlea () [Corola-website/Science/322479_a_323808]
-
larg. Din cauza panicii și a vântului potrivnic, operația de salvare s-a făcut în dezordine, navele spaniole intrând în coliziune. Cu toate pierderile destul de mari, galioanele spaniole au reușit să se pună în ordine de luptă a doua zi, la răsăritul soarelui. Flota engleză a trecut în ofensivă, folosind o tactică surprinzătoare prin originalitatea ei. Navele au fost dispuse în linie, la o distanță de 100-150 de metri una de cealaltă și au navigat paralel cu navele inamice, deschizând focul cu
Invincibila Armada () [Corola-website/Science/316925_a_318254]
-
mișcare relativă, atunci există și o distorsiune a liniilor spectrale. În astronomia interstelară, spectrul vizibil poate apărea mai roșu din cauza proceselor de împrăștiere într-un fenomen denumit înroșire interstelară — la fel împrăștierea Rayleigh cauzează înroșirea atmosferică dată de Soare la răsărit și la apus și face ca restul cerului să fie albastru. Acest fenomen este diferit de deplasarea spre roșu deoarece liniile spectrale nu sunt deplasate la alte lungimi de undă la obiectele înroșite și în plus există și o slăbire
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
să reunifice parțial vechile teritorii și a fost încoronat Rege al Poloniei în 1320, dar ducatele Sileziei și Mozovia au rămas în continuare independente. De-a lungul secolelor XII-XIV, coloniștii germani, olandezi și flamanzi au început să se mute spre răsărit în Europa Centrală și Răsăriteană într-un proces de migrațiune cunoscut ca "Ostsiedlung". În regiunile Pomeraniei, Brandenburgului, Prusiei Răsăritene și Sileziei, slavii au devenit minoritari în cursul secolelor următoare, deși un număr important de locuitori slavi au rămas în regiuni
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
nu a provocat disensiuni între comuniștii polonezi și partidele de opoziție, facțiunile sprijinind în unanimitate trasarea granițelor de vest. Până și presa clandestină anticomunistă sprijinea frontierele „Piaste”, care ar fi pus capăt odată pentru totdeauna germanizării și politicii „marșului spre răsărit”. Autoritățile au făcut mari eforturi pentru prezentarea favorabilă a chestiunii Teritoriilor Recuperate, poziție sprijinită chiar și de biserica romano-catolică poloneză. Știința istoriei a fost pusă în slujba demonstrării justeței alipirii teritoriilor. În 1945, a fost creat „Instytut Zachodni” (Institutului Vestic
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
vest, iar suprafața ei a fost redusă cu aproximativ 20% (de la 389.000 km² la 312.000 km²). Milioane de cetățeni care nu erau de etnie poloneză - în special germani din Teritoriile Recuperate, dar și un număr de ucraineni din răsărit - au fost declarați indezirabili și au trebuit să fie expulzați din noua Polonie și, în paralel, un mare număr de polonezi au trebuit să fie transferați după ce au fost expulzați din Kresy. Expulzații polonezi au fost etichetați drept „repatriați”. Ca
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
negustorii din Cartagina au fost restituite. La scurt timp după alegerea lui Eugenius, Huneric s-a schimbat și-a început persecuția catolicilor. În plus, el a încercat să naționalizeze proprietatea catolică, dar această acțiune a provocat protestul împăratului roman de răsărit, astfel a ales să alunge un număr de catolici într-o provincie. La 1 februarie 484, a organizat o întâlnire a episcopilor catolici cu episcopii arieni, iar pe 24 februarie 484, i-a scos cu forța pe episcopii catolici din
Huneric () [Corola-website/Science/329013_a_330342]
-
până la moarte. Ludovic a fost cel de al doilea dintre cei trei fii ai regelui Ludovic Germanul al Franciei răsăritene cu soția sa Emma de Altdorf. În tinerețe, Ludovic a fost implicat în operațiunile militare desfășurate împotriva slavilor obodriți din răsărit în 858 și 862. În 854, la invitația nobililor din Aquitania, s-a opus regelui Franciei occidentale Carol cel Pleșuv și lui Pepin al II-lea de Aquitania și a fost convins de tatăl său și de vărul său, Carol
Ludovic cel Tânăr () [Corola-website/Science/325341_a_326670]
-
atragă familiile puternice, inclusiv pe cei din familia Liudolfingilor care erau rude cu soția sa și care ulterior vor deveni regi și împărați. Ludovic și-a petrecut cea mai mare parte a timpului în Renania, evitând Saxonia și regiunea de răsărit a posesiunilor sale. El a vizitat Bavaria în două rânduri, însă în general a lăsat-o sub conducerea nepotului său, fiu al lui Carloman, Arnulf, duce de Carintia. Începând din vara lui 879, vikingii și-au întețit atacurile asupra Regatului
Ludovic cel Tânăr () [Corola-website/Science/325341_a_326670]
-
-lea|secolului al IX-lea]] nota: "Salam fluvium, qui Thuringos et Sorabos dividit" ("râul Saale, care separă pe [[thuringieni]] de [[sorbi]]"). [[Erfurt]] era principalul centru economic al [[Thuringia|Thuringiei]] răsăritene din acea vreme. Marca sorabă cuprindea probabil și ținuturile de la răsărit de Saale, ajungând până la [[Weiße Elster|Elster]] și [[Pleisse]], care să fi fost controlate prin mai multe castele construite în regiune. Marca sorabă era în mod frecvent destabilizată în [[secolul al IX-lea]] de către răscoalele din partea [[slavi]]lor, care erau
Marca sorabă () [Corola-website/Science/325358_a_326687]
-
a constituit o marcă de frontieră în Germania medievală la granița cu Regatul Poloniei, existența ei fiind cuprinsă între secolele al X-lea și al XIV-lea. Teritoriul situat la răsărit de fosta "limes Sorabicus" a Franciei răsăritene, populat de către slavii veleți (luzacieni) și milcieni, a fost treptat cucerit până în 963 de către ducele de Saxonia Gero de Merseburg. Acesta a adăugat teritoriul cuprins între râurile Saale și Bóbr pentru a constitui
Marca de Luzacia () [Corola-website/Science/325363_a_326692]
-
german Otto I "cel Mare" a recunoscut-o în 937. După moartea lui Gero din 965 și pierderea Mărcii de Nord în cursul răscoalei slavilor din 983, Luzacia a devenit centrul a ceea ce a mai rămas din Marca Saxonă de Răsărit ("Ostmark") sub markgraful Odo I. În vreme ce termenul de "Ostmark" s-a menținut în uz vreme de secole, Marca Luzaciană a apărut ca unitate administrativă separată din 965, alături de alte mărci, precum Meissen, Merseburg și Zeitz. Divizarea dintre Luzacia Inferioară și
Marca de Luzacia () [Corola-website/Science/325363_a_326692]
-
Gero" în anul 965, ea a fost inclusă în Electoratul de Saxonia în 1423. a fost uneori numită ca Marca Thuringiei. Totuși, acest din urmă termen era folosit pentru a desemna partea răsăriteană a Mărcii de Meissen, anume teritoriul de la răsărit de râul Elba până la râul Saale, un teritoriu locuit de triburile slavilor. Ulterior, "Marca Thuringiei" a fost numită ca "Marca sorabă". În 928 sau 929, în timpul campaniei împotriva slavilor Glomacze, regele german Henric I "Păsărarul" a construit un castel pe
Marca de Meissen () [Corola-website/Science/325377_a_326706]
-
rămânând, ca și Brandenburg o insulă într-o mare slavă. Această situație nu a durat însă. Orașul a prosperat, ajungând în cele din urmă unul dintre cele mai importante târguri din cadrul vastei "Mărci a lui Gero", care acoperea ținuturile de la răsărit de Ducatul de Saxonia. Atunci când Marca lui Gero a fost divizată în 965 ca urmare a morții markgrafului Gero "cel Mare", Meissen a constituit centrul unei noi mărci, îndreptate cu prioritate împotriva slavilor sorbi. Prima mențiune a unui markgraf de
Marca de Meissen () [Corola-website/Science/325377_a_326706]
-
a extins-o încât a ajuns un vast teritoriu care i-a preluat numele devenind Marca lui .La jumătatea secolului al X-lea el a fost conducătorul a ceea ce se cunoaște sub numele de "Drang nach Osten" (expansiunea germană în răsărit). Gero era fiul markgrafului Thietmar, tutore al regelui Germaniei Henric I "Păsărarul". În continuare, Gero a fost numit de către regele Otto I "cel Mare" pentru a-i succeda fratelui său, Siegfried în pozițiile de conte și markgraf în districtul de la
Gero () [Corola-website/Science/325381_a_326710]
-
episod, deși încercările sale de a extinde stăpânirile Conradinilor asupra vestului Lorenei (Lotharingiei), parte a fostei Austriasii au eșuat după moartea unchiului său, ducele Gebhard de Lorena. După moartea lui Ludovic Copilul, Conrad a fost ales rege al Franciei de răsărit în 10 noiembrie 911 la Forchheim, de către conducătorii ducatelor de Saxonia, Suabia (Alemania) și Bavaria. Ducii au opus rezistență față de succesiunea rudei carolingiene din Francia occidentală a lui Ludovic, Carol al III-lea cel Simplu și au ales un membru
Conrad I al Germaniei () [Corola-website/Science/325403_a_326732]
-
marcă, a fost un principat sau ducat guvernat de principi slavi inițial independenți, iar apoi a trecut sub Bavaria și ulterior sub suzeranitea francilor. Regiunea a fost divizată în comitate care, după succesiunea ducelui de Carintia pe tronul Franciei de răsărit, au fost unificate sub o singură autoritate, ca marcă de apărare împotriva slavilor din Croația panonică. Atunci când a fost promovată ca ducat în 976, o nouă marcă de Carintia a fost creată, devenind ulterior Marca de Stiria. În 745, Carantania
Marca de Carintia () [Corola-website/Science/325426_a_326755]
-
bavarezo-slavă. Teritoriul a rămas în cadrul Regatului Bavariei al lui Ludovic. În 855, Radbod, prefect al Mărcii de Austria (Ostmark), a fost deposedat pentru lipsă de loialitate, iar marele duce Rastislav al Moraviei Mari s-a răsculat împotriva suzeranității Franciei de răsărit. În locul lui Radbod, regele Ludovic l-a numit pe fiul său mai vârstnic, Carloman, în 856. Carloman a preluat controlul asupra celorlalte mărci din răsărit, Carintia și Pannonia, iar în 858 a pornit o campanie puternică împotriva lui Rastislav, forțându
Marca de Carintia () [Corola-website/Science/325426_a_326755]
-
loialitate, iar marele duce Rastislav al Moraviei Mari s-a răsculat împotriva suzeranității Franciei de răsărit. În locul lui Radbod, regele Ludovic l-a numit pe fiul său mai vârstnic, Carloman, în 856. Carloman a preluat controlul asupra celorlalte mărci din răsărit, Carintia și Pannonia, iar în 858 a pornit o campanie puternică împotriva lui Rastislav, forțându-l pe acesta să solicite negocieri. În 861, markgraful Pabo s-a răsculat alături de conții săi, drept pentru care ducele Carloman l-a înlocuit cu
Marca de Carintia () [Corola-website/Science/325426_a_326755]
-
dintre familiile provenite din Bavaria erau Hoflein, Stein, Hertenberg, Reydeck și Rabensberg, în vreme ce cele din Suabia erau Auersperg, Osterberg și Gallenberg. Inițial, marca era mărginită de Carinthia și de Marca de Stiria la nord, de Croația și regiunea Slavonia la răsărit, Istria și Dalmația spre sud, și Friuli, Gorizia, Udine și Gradisca la vest. Teritoriul Carniolei era legat neoficial de celelalte mărci din sudul Imperiului prin ceea ce se numeea "complexul austriac", ca urmare a supremației pe care Austria a dobândit-o
Marca de Carniola () [Corola-website/Science/325428_a_326757]
-
Claudiei, într-o încercare de a-l ține pe Louis alături de el, și îl părăsește pe Armând. Pe masura trecerii deceniilor, Louis explorează lumea singur, fiind încă îndurerat pentru pierderea Claudiei, înainte de a reveni în Statele Unite ale Americii. El vede "răsăritul soarelui pentru prima data in 200 de ani", într-un cinematograf, vizionând filmele "", "Nosferatu", "Pe aripile vântului" și "Superman". Louis se întoarce la New Orleans în 1988 și constată că Lestat este încă în viață, dar o umbră a ceea ce
Interviu cu un vampir (film) () [Corola-website/Science/325497_a_326826]
-
boltă). Are două deschideri pentru intrarea credincioșilor: una în partea de apus cât o ușă obișnuită, alta la intrarea din sud de 1,80 m înălțime și de 50 cm lățime. Lumina provine în altar de la o fereastră așezată la răsărit, în naos, de la câte o fereastră pe fiecare parte a zidurilor, iar în pronaos de la o singură fereastră pe peretele din sud. Toate ferestrele sunt simple și fără grilaj metalic. Pridvorul n-are ferestre, fiind luminat prin cele două deschideri
Schitul Crasna () [Corola-website/Science/324905_a_326234]
-
nivel titular. a fost la început constituită ca urmare a morții ducelui Eric de Friuli în anul 799, la asediul Trsatului în cadrul confruntărilor cu triburile croaților. Acesta fusese acel markgraf care păzise câmpia Pannoniei, care permitea trecerea către Italia dinspre răsărit. Marca a devenit feuda contelui franc Hunfrid, care de asemenea purta titlul de "dux Foroiulanus" (duce de Friuli). Marca originală constituită de Carolingieni includea regiunea Alpilor Iulieni și a platoului Kras până la golful Kvarner. Alături de Friuli și Carantania, Istria reprezenta
Marca de Istria () [Corola-website/Science/324925_a_326254]