10,776 matches
-
apropiată, se fac locuri pentru dame." (I. L. Caragiale, D-l Goe...) (d) "Cum mă iubești tu, fata mea? Ca sarea în bucate, tată! răspunse și ea cu fața senină, zâmbind cu dragoste firească și lăsându-și ochii în jos, de rușine că vorbi și ea. Ea se rușina văzând că tată-său o băgase și pe ea în seamă, ca o mai mică ce era." (Petre Ispirescu, Sarea în bucate) Formulați enunțuri în care să ilustrați diferitele grade de comparație ale
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
trebuia să-i mai prindă un porc mistreț, care făcea mari stricăciuni într-una din pădurile sale. [...] Bucuros o fac, Măria ta, răspunse croitorașul, că pentru mine asta-i o joacă de copil!" (Frații Grimm, Croitorașul cel viteaz) (f) "Cu rușinea iacă așa rămâne, moș Ioane, zise Cuza-vodă, sărutându-l pe un obraz și pe altul, în fața mulțimii adunate acolo. Du-te și spune sătenilor dumitale, moș Ioane, că pe unde te-a scuipat boierul te-a sărutat domnitorul țării și
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
moș Ioane, zise Cuza-vodă, sărutându-l pe un obraz și pe altul, în fața mulțimii adunate acolo. Du-te și spune sătenilor dumitale, moș Ioane, că pe unde te-a scuipat boierul te-a sărutat domnitorul țării și ți-a șters rușinea" (Ion Creangă, Moș Ion Roată și Vodă-Cuza) (g) " Am văzut și eu cum se citește, zisei, fudulindu-mă ca un om care ține morțiș să arate că nu e prost și că știe foarte bine despre ce i se vorbește
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
a) "Tată, iată a sosit timpul; mă duc să pândesc și eu. Du-te, zise împăratul; dară negreșit că și tu ai să te întorci rușinat ca și frații tăi cei mai mari. Pentru mine n-are să fie așa mare rușine, zise el; fiindcă nu numai că sunt mai mic, dară nici nu mă leg ca să prinz pe tâlhari, ci numai o cercare să fac." (Prâslea cel voinic și merele de aur) (b) " Nu ți-am spus să nu te mai
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Se bea însă cu discreție. Într-un an întreg, trecând prin 28 de state, am întâlnit un singur om beat tare, în San Francisco, în seara de 23 August 1936. Al doilea nu am întâlnit. Băutura era considerată ca o rușine în 1935/36. În familiile la care am stat, la care am fost invitați la masă, la congresele și reuniunile la care am participat, nu ni s-a servit alcool sub nici o formă; în afară de cea mai bună apă, se beau
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
ne-am referit succint mai sus la declarațiile date de Wilhelm al II-lea ziarului britanic Daily Telegraph în octombrie 1908, care au stârnit mare vâlvă în lumea germană și în opinia publică engleză. Prințesa Bibescu se referea chiar la "rușinea provocată de oprobriul public care s-a adăugat la prăbușirea care a însemnat pentru el afacerea Eulenburg"70. Ea înregistra opinia expusă prietenului ei, mostră a cunoașterii profunde a unor mecanisme de pe eșichierul politic german: "În perioada când a izbucnit
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
septembrie. Ce părere ai despre prințul moștenitor, care a părăsit armata și s-a căsătorit clandestin? Ar fi putut face asta mai târziu. Ai auzit că tânărul ofițer care i-a luat locul a fost omorât în Melilla? Este o rușine. Acest lucru îmi amintește de un cuvânt faimos al mareșalului de Villars 56. Cu câteva zile înainte de asalt, mareșalul i-a scris soției sale: Mă gândesc să le ofer inamicilor a 15-a bătălie. Trimite-l pe fiul meu, m-
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
spus că până acum nu ai greșit și te-am crezut. De asemenea, recunosc că nimeni nu ar putea să afle vreun secret de la tine, chiar și în momentele cele mai intense. Dar gândește-te la toate celelalte pericole, la rușinea și suferința pe care asemenea situații le pot aduce. Încă o dată spun că e mai mare daraua decât ocaua, și aș stinge intenționat flacăra simbolică doar ca să te las să vezi fumul. Vezi tu, în această chestiune, eu sunt de
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
Aș vrea să fie al meu, îmi spune el, dar tatăl meu nu vrea să mi-l dea, dintre toate obiectele din palat este singurul pe care mi-l doresc. Am încercat zadarnic să-l obțin. What a shame! Ce rușine că mi-l refuză, nu ți se pare? Am ajuns apoi într-o sală unde este un tablou imens reprezentând prima reuniune a Cavalerilor Vulturului Negru 16, care a avut loc după urcarea pe tron a actualului împărat. În prim-
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
știut că era ea. Alteța-Sa imperială venise să se informeze personal dacă aveam în cameră tot ce-mi trebuia. Atenția ei a mers până la a se interesa dacă mi se pusese săpun pe lavabou! Cameristei mele îi era încă rușine că nu știuse cu cine vorbea și că nu făcuse reverența decât după ce femeia de serviciu îi atrăsese atenția, însă prea târziu. A fost îngrijorată și de lumină, și anume că n-aș fi văzut destul de bine ca să-mi aranjez
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
pe care tocmai o golea, emblema imperială: Prințesă, prințesă! Ajută-mă! Scap cuveta din mâini! Mi-am dat seama, după surâsul ei, că nu era deloc într-o asemenea primejdie, că vroia doar să mă sperie, să simt oroarea și rușinea unui astfel de accident. M-am coafat în mare grabă. Prințesa imperială dispăruse de o bună bucată de vreme ca să se îmbrace, era foarte probabil ca ea să fie deja gata, iar eu aveam să fiu în întârziere. Mă grăbeam
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
contează, se plânge tuturor și ține să afișeze în mod ostentativ supliciul la care este supus. Prin întâmplările din noiembrie trecut, Kronprinz-ul se referea la faimoasele declarații ale împăratului cu prilejul discuției cu directorul ziarului Morning Post și la rușinea provocată de oprobriul public care s-a adăugat la prăbușirea care a însemnat pentru el afacerea Eulenburg. Îi spun prietenului meu: În perioada când a izbucnit această poveste a declarațiilor din presa engleză, un fapt mi s-a părut izbitor
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
pentru oricine avea nevoie de ei), nu la fel au stat lucrurile în ceea ce privește întemeierea cetăților, de fiecare dată încercările dovedindu-se inutile; a fost nevoie de intervenția lui Zeus, care le-a trimis oamenilor două virtuți morale dreptatea (diké) și rușinea (aidos) pentru ca aceștia să poată întemeia cetăți și să viețuiască în comun. Locul lui Zeus a fost luat treptat de școală și de profesori, iar problema virtuților morale, a acelor virtuți care să țină comunitatea la un loc, este la fel de
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
pe când cele ale naturii sunt necesare. Prescripțiile legilor sunt convenite, iar nu născute, și, dimpotrivă, cele ale naturii sunt născute, iar nu stabilite prin convenție. Așadar, cine încalcă normele legilor, în caz că o face fără știrea autorilor lor, este scutit de rușine și pedeapsă; dar dacă aceștia află, nu scapă de urmări infamante 193. Dacă utilizarea pedepselor și a recompenselor are asemenea efecte, se pune cu acuitate întrebarea: de ce nu se renunță la acest tip de control social? În fond, pedepsele, ca
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
de universitate particulară: să poți deveni student fără a fi obținut diplomă de bacalaureat ! M-am exprimat și eu, printr-o declarație politică intitulată Un derapaj populist, rugând inițiatorii proiectului să-l retragă pentru a evita un “parcurs legislativ al rușinii”. Nu s-a întâmplat nimic de genul acesta. Era evident, însă, că votul colegilor deputați va fi “împotrivă”. Așa s-a întâmplat la Comisie, așa s-a întâmplat și astăzi, în plenul Camerei Deputaților. S-a votat împotriva acestui proiect
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
Cel mai neplăcut: într-o cârciumioară în Murano, când băiatul de la bar a scăpat o bucățică de pizza și a pus-o la loc în farfurie, crezând că nu-l vede nimeni. Eu l-am văzut, dar mi-a fost rușine să-i cer să mi-aducă alta. Underground. San Marco a fost mainstream și, din păcate, în cea mai mare parte a timpului, nefolosită. Distracția adevărată era de partea cealaltă a Canal Grande, în piața de pește, la scena mică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
o prietenă, un prieten (Sună un prieten...) și le povestesc. Nu că n-aș fi în stare să țin în mine, ceea ce e adevărat, de altfel, dar remușcarea, știam de la Rascolnikov, e greu de suportat și fiindcă este secretă. Remușcarea, rușinea, frica. Le spun: Când mă gândesc că o să apar la Cârcotași, ca Ana Lesko, cu experiențele ei "foarte senzaționale" (fusesem colege de emisiune, dar cum ea vorbea despre experiențele ei, iar eu doar despre premiul Nobel pentru literatură, ea a
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
ar fi să intru pe site-ul Cârcotașilor și să mă autodenunț? La fel a făcut și rusul până la urmă, s-a dus și a recunoscut. Chiar dacă asta nu l-a scăpat de pedeapsa, l-a scăpat de calvarul și rușinea remușcării. Adevărul este că o anumită jenă și oroarea de exhibiționism mă rețineau totuși: nicio persoană discretă nu se trezește așa, să iasă de bunăvoie în față. Dar e cazul să-ți pui problema discreției când e vorba de asasinat
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
de acută actualitate: cine suntem și cum vrem noi să intrăm în Uniunea Europeană? Cândva, la vreo câteva luni după căderea regimului comunist, Ioan Pânzaru scria un eseu antropologic încadrând românii într-unul din cele două tipuri de civilizații, civilizații "ale rușinii" și "ale vinovăției", care ar corespunde în fond, civilizațiilor de tip țărănesc, ancestral, care trăiesc în afara timpului și celor de tip citadin, modern, dinamic. De aici cred că ar trebui să înceapă această discuție. Observatorul cultural, nr. 309, 23 februarie
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
de mii de tineri în jurul Regelui lor, nu devenise mai puțin Piața Palatului, doar fiindcă o haită de derbedei cu bâte a încercat să transforme în răfuială un act de admirabilă mobilizare civică și politică. Nu împărtășesc dezamăgirea, umilința și "rușinea de a fi român" a celor care nu aud discursul prezidențial, clar, concis, substanțial, impecabil, trebuie să spunem, ci doar neverosimil de huliganicii termeni cu care s-a încercat întimidarea lui; care nu au simțit formidabila tărie de caracter și
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
al cărui nume îl găsesc mult mai rar decât mi-aș dori în publicațiile noastre, indica o cheie de lectură a "cazului românesc" care mi s-a părut atunci cheia potrivită. Domnia-sa relua distincția între "culturile vinovăției" și "culturile rușinii", instituită în 1951 de Dodds, în lucrarea lui, Grecii și iraționalul, dezvoltată de Ruth Benedict în Crizantema și sabia, unde autoarea încerca să descifreze comportamentul japonez în al doilea război mondial, și în fine, de James Atherton, care vorbește într-
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
iraționalul, dezvoltată de Ruth Benedict în Crizantema și sabia, unde autoarea încerca să descifreze comportamentul japonez în al doilea război mondial, și în fine, de James Atherton, care vorbește într-un eseu mai recent despre "judecata prin presă" caracteristică "culturilor rușinii". Simplificând la maximum, culturile occidentale, catolice și protestante, sunt culturi ale vinovăției, individualiste, citadine, bazate pe responsabilitate. Cele ale rușinii sunt culturile colectiviste, rurale, bazate pe prevalența judecății colective asupra idividului și pe acceptarea autorității exterioare în detrimentul liberului arbitru individual
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
mondial, și în fine, de James Atherton, care vorbește într-un eseu mai recent despre "judecata prin presă" caracteristică "culturilor rușinii". Simplificând la maximum, culturile occidentale, catolice și protestante, sunt culturi ale vinovăției, individualiste, citadine, bazate pe responsabilitate. Cele ale rușinii sunt culturile colectiviste, rurale, bazate pe prevalența judecății colective asupra idividului și pe acceptarea autorității exterioare în detrimentul liberului arbitru individual. În eseul lui Ioan Pânzaru care avertiza de altfel că asemenea categorii nu se găsesc niciodată în stare pură, societatea
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
acceptarea autorității exterioare în detrimentul liberului arbitru individual. În eseul lui Ioan Pânzaru care avertiza de altfel că asemenea categorii nu se găsesc niciodată în stare pură, societatea românescă era încadrată, cu maximă atenție, de altfel, în această categorie a culturilor rușinii. Părea cel puțin statistic adevărat și evident că eram, la instalarea comunismului, o cultură rurală, cu o populație sătească covârșitor majoritară, asemănătoare în mai mare măsură celei rusești, albaneze, bulgărești, sârbești, decât celei maghiare, cehe etc. Nu insist, sugestiile eseului
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
formă de împărtășanie: înțelesul era acela că doar memoria noastră, a celor trei persoane care ne aflam în Piața Libertății în acel moment, exact pentru comemorarea orei 15.20, mai era aptă să funcționeze în acea clipă. Mi-a fost rușine, din pricina indiferenței care devenise compactă și masivă în cei din jur, în trecători. Mi-a fost rușine că nu mai era nimeni acolo care să-și aducă aminte. Priveam chipurile trecătorilor ca pe niște papirusuri franjurate de griji, ambiții și
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]