11,011 matches
-
Principatul aparținea Austriei. Revoluționarii maghiari, urmărind refacerea Ungariei Între granițele ei medievale, au decis reunirea tuturor teritoriilor care fuseseră cândva ungurești, inclusiv a Transilvaniei. Au intrat astfel În conflict nu numai cu Habsburgii, dar și cu românii și cu popoarele slave (croați, sârbi, slovaci). Între români și unguri, s-au dat lupte grele (În special În Munții Apuseni, unde țăranii români au fost conduși de un personaj intrat În legendă, Avram Iancu, „Craiul munților“). Spre sfârșit și Rusia, care Își luase
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
cel occidental. Îl aplicase mai Înainte Rusia, Îl va aplica și Turcia, și chiar Îndepărtata Japonie. Tot o creație occidentală este și națiunea. Ideea unei națiuni române și a unui stat național românesc Însemna detașarea românilor de masa ortodoxă și slavă În care se aflau Înglobați. Națiunea trece acum Înaintea religiei, devine ea Însăși — pretutindeni — o religie. Așa se explică faptul că rușii ortodocși — până mai ieri eliberatori — Încep să fie priviți cu suspiciune, chiar cu ostilitate, ca un pericol potențial
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
cel puțin o reformă ortografică. Instabilitatea scrisului a Însoțit instabilitatea generală a societății românești. Latinismul pur a pierdut partida (nu Însă Înainte de a fi marcat puternic limba română). Dicționarul lui Laurian a fost repede contestat și chiar ridiculizat. Unele cuvinte slave sau orientale au ieșit din uz, Însă majoritatea celor esențiale s-au menținut. Se poate zice altfel, pe românește, dragoste sau iubire (ambele cuvinte slave)? S-a Încercat să se spună, mai pe latinește, amor; cuvântul Însă nu a prins
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
puternic limba română). Dicționarul lui Laurian a fost repede contestat și chiar ridiculizat. Unele cuvinte slave sau orientale au ieșit din uz, Însă majoritatea celor esențiale s-au menținut. Se poate zice altfel, pe românește, dragoste sau iubire (ambele cuvinte slave)? S-a Încercat să se spună, mai pe latinește, amor; cuvântul Însă nu a prins decât cu o nuanță de ironie. Dragostea românilor se declină și astăzi tot În slavonă. Până la urmă, modernizarea limbii române a fost o reușită. Soluțiile
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de milion. Modelul sovietic s-a aplicat nu numai În structurile concrete, ale puterii, societății și economiei. El trebuia să Îmbibe pur și simplu mintea românilor. Singurul reper istoric și cultural rămânea Rusia. „Insula latină“ s-a reintegrat În marea slavă. Istoria a fost rescrisă. Începând din 1947 și vreme de un deceniu, a circulat un manual unic (pentru elevi, studenți și profesori În egală măsură): Istoria R.P.R. (România devenise R.P.R. — Republica Populară Română), apărut sub direcția lui Mihail Roller (istoric
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
au arătat prea interesați de raporturi particulare cu Italia. Cu atât mai puțin cu Spania, Portugalia sau cu America Latină. „Panlatinismul“ i-a tentat pe unii intelectuali români spre sfârșitul secolului al XIX-lea. Ca mică țară latină pierdută În marea slavă, România ar fi fost avantajată de o asemenea formulă de solidaritate. Dar, spre deosebire de panslavism și de pangermanism, doctrine care s-au Întâlnit la un moment dat cu proiectele celor două mari puteri: Rusia și Germania, și au căpătat astfel un
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
cu țara Românească, așadar creării României. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, savantul universal prin excelență a fost Bogdan Petriceicu Hasdeu (1838-1907). Originar din Basarabia (aflată atunci sub stăpânire rusească), poliglot și, În special, bun cunoscător al limbilor slave, care i-au oferit cheia unor investigații istorice neîntreprinse până atunci de români (să nu uităm că țările române s-au dezvoltat În mediul slav, iar slavona a fost În Evul Mediu limba lor oficială), Hasdeu a ajuns profesor de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Eliade, The Romanians. A Concise History, București, 1992, p. 13. 5. Alexandru D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană, vol. I, Iași, 1888, p. 307. 6. Ioan Bogdan, Istoriografia română și problemele ei actuale, București, 1905, p. 21; Însemnătatea studiilor slave pentru români, București, 1894, pp. 17-19 și 25; Românii și bulgarii, București, 1895. 7. Marc Bloch, Apologie pour l’histoire ou Métier d’historien, Paris, 1964, p. 15. 8. Lucian Boia, Istorie și mit În conștiința românească, capitolul „Continuitatea“; În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
apăream „cam șters“ și în loc să mă întrebe dacă iau droguri, reporterul m-a întrebat dacă eram homosexual. Iar eu i-am spus: „Daa, sigur că sunt - categoric!“ adăugând apoi, ceea ce am crezut că e o remarcă haioasă și extrem de sarcastică: „Slavă Domnului!“ „În sfârșit cineva m-a dat de gol!“ am țipat eu. Le povestisem prea multor reporteri despre experimentele sexuale cu alți bărbați - chiar m-am apucat să le dau detalii explicite despre partidele de sex în trei din timpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
bucuria întâlnirii cu niște scriitori pe textele cărora a experimentat. Parcă pentru a mă contrazice, Javier „recită”, într-o română bună, câteva sintagme din versurile mele, ca dovadă că a muncit serios. Traduce din mai multe limbi, inclusiv din cele slave. Spune că româna are aceeași structură gramaticală cu bulgara, afirmație care îl enervează cumplit pe Andrei Bodiu. Cum e posibil așa ceva? Atmosfera însă rămâne în continuare destul de degajată. Discut cu Peter Sauter, un poet din Estonia, a cărui manieră de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Desarzens îmi povestește în trei limbi (franceză, engleză și rusă) ce i s-a întâmplat aseară. Stilul ei de a vorbi, ușor năvalnic și patetic, în aceste prime zile ale călătoriei îmi place mult. De fapt, ea n-a pățit, slavă Domnului, mai nimic. S-a speriat grozav când au încercat să-i smulgă poșeta de pe umăr, dar cel care a suferit cu adevărat este prietenul ei de la Ambasada Elveției, cu care se plimba prin oraș. „Închipuie-ți, va trebui să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Lascha Bakradze, attendent-ul nostru georgian, se scuză pentru această „repartiție” mai puțin fericită, dar n-a putut obține locuri mai bune. Hanul se cheamă Zbyszko și are camere numai pentru două persoane: paturi joase, de campanie, câte un ștergar și, slavă Domnului, televizor. VITALIE CIOBANU: Fetele din stufful polonez sunt foarte impresionate de apariția noastră, asta mă face să mă simt și eu din altă lume, superioară. Îmi iau un aer sigur și ușor arogant, ușor provocator - o imagine (trucată) a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Cehii, în special, sunt foarte activi. Miroslav Hule (zis și „pescarul”, pentru aerul lui frust și pentru poveștile pe care ni le-a înșirat despre zona rustică de unde provine) îl îmbrățișează pe șeful orchestrei, în rubașcă și el, cu efuziune slavă. Celălalt ceh, Pavel Verner, care ne reproșase, la Paris, că nu am convins masele din Moldova asupra beneficiilor libertății, vorbește la mobil cu Praga. Îi relatează interlocutorului său nevăzut, dar auzit de el, secvența pe care tocmai o trăiește - o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
implicați la Vilnius. În clădirea Minorităților Naționale citește și dialoghează cu publicul, în general, angajați ai Ambasadei și Consulatului ucrainean, Yurij Andruchovych, un ucrainean care e mai mult polonez, originar din Ivano-Frankovsk. Abia reușesc să trec pe la „Lecturi din literatura slavă”, organizată de Universitatea din Vilnius și Institutul Goethe. Participă: Verginija Zacharieva (Bulgaria), Dubravka Ugresič (Germania), Jurica Pavicic (Croația), Ivan Dћeparovski (Macedonia). La 13.00, avem o întâlnire la Pen Clubul Lituanian, nu reușim să discutăm însă mai nimic, bem un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
avem comerțul în sânge, așa că nu le forțez mâna, de fapt, îi ajut.“ Nu zâmbește deloc când îmi explică toate acestea. Ajungem cu întârziere la Muzeul de Stat „Pușkin”, așa încât, la momentul sosirii noastre, excursia prin muzeu s-a încheiat. „Slavă Domnului” - spune Nae Prelipceanu, care simte deja o inflație de Pușkin. „N-au rușii alți scriitori? Toată ziua, numai Pușkin!” „Probabil că scot în față ce au mai bun“, îi răspund eu provocator. „Noi, românii, nu supralicităm imaginea lui Eminescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
GÂRNEȚ: Oboseala călătoriei și o anume repetivitate a evenimentelor îmi sabotează rău cheful de jurnal. Pe „ai noștri” - scriitorii din Trenul Literaturii - îi cunosc destul de bine, surprizele din partea lor vin tot mai greu, iar locurile vizitate, lungul pelerinaj prin câmpia slavă m-au obosit și m-au enervat în mare parte. Poate că și eu am fost inutil cabrat, nu am încă un calm al receptării, detașat, țin numaidecât să mă implic. Discuția noastră liniștită din compartiment (cu Andrei Bodiu, Richard
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
lumii e perfectă - o clipă suspendată, scoasă din timp, din acelea ce ți se gravează în memorie pentru tot restul vieții... Seara, lectură la cafeneaua TAM TAM, pe strada Foksal 18, parte a evenimentului Literary Babel Tower. Protagoniști - o echipă slavă, din „zona de influență” poloneză: Eugenijus Alisanka, Laurynas Katkus, Herkus Kuncius - Lituania, Ales Steger din Slovenia, Andriy Bondar, Mykola Riabczuk și Yiuriy Andrukhowycz din Ucraina și, firește, polonezii Jacek Podsiadlo și Tomasz Rozycki. Recitalul lor, acompaniat de aplauzele și replicile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
avea nevoie de câteva pagini că să rezum măcar traiectoria literaturii postbelice. Un lucru însă este cert, operele literare date culturii noastre de generațiile lui Unamuno (1889) sau Garcia Lorca (1927) n-au fost depășite valoric încă. Iar scriitori apar, slavă Domnului, aproape în fiecare zi. În acest context, mi-aș permite să fac câteva referiri și la mine. Scriu poezie și proză. Proza mea este realistă și abordează subiecte care se desfășoară în trecut. În ceea ce privește poezia, am aderat la mișcarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
merit, opiniile față de el, de cariera și de „tumultul” social pe care le-a prilejuit sunt încă simplificate, au un iz de partizanat nedemn de o calmă și obiectivă contemplare a istoriei, a propriei noastre istorii. Unii îl ridică în slăvi ca „patriot” și „constructor”, alții, cei mai numeroși, îl transformă într-un fel de căpcăun, de „Dracula” al politicii moderne, uitându-l pe Dej și complicii săi, cei cu adevărat slugile Moscovei și care au distrus, torturat și împușcat elita
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cititorilor m-au contrazis. Inventam apa caldă. Propunerea era de-o vârstă cu speranța. Iată, de exemplu, ce scria Louis Massignon în săptămânalul catolic Temps présent din 16 septembrie 1938: "Se știe că Societatea Națiunilor n-a murit de tot, slavă Domnului; și că într-o viitoare sesiune de la Geneva, comisia sa pentru mandate va examina proiectele relative la statutul Palestinei. Țara Sfântă și Societatea Națiunilor: cum de nu s-a înțeles, cu douăzeci de ani în urmă, că pentru a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ancorat într-un gregar imemorial, cu prețul a numeroase fisuri pentru a nu se volatiliza în morală școlară. Înrădăcinarea-fărâmițare este plătită cu prețul cel mai mare: dacă, orice-ar face ea, Polonia aparține Occidentului prin catolicismul ei, Europei răsăritene și slave îi vine greu să se coaguleze îndărătul liniei sale de fractură ortodoxă. Dar cum e mai bine: universalul în stare gazoasă sau particularul în stare solidă? Să te pitești în bibliotecă pentru a-ți salvgarda vocația cosmopolită sau să convertești
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
său prin marea poartă a sacrificiului, și apoi, pentru a reveni pe pământ, prin intermediul apostolilor, pentru "a merge să propovăduiască învățătura sa tuturor națiilor" și a se lăsa însemnat de ele. Faptul că nu există sanctuare, imnuri și statui întru slava Iscarioteanului în cele patru colțuri ale planetei creștine îmi pare a fi un semn de lipsă de inteligență și de ingratitudine. * * * Într-un text intitulat Ispitirea lui Iuda, tânărul teolog grec Pantelis Kalaitzidis cheamă biserica ortodoxă să-și întrerupă legăturile
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de cruzime ale misteriosului și ale magicului, lucrurile care se află într-o perfectă corelație. Printre "previziunile romantice" care nu rezistă unei călătorii în "Palestina" făcând excursia la fel de redutabilă ca un foraj în adâncurile scoarței sau ca o ascesiune spre slăvile năzuințelor omului sunt și câteva foarte contemporane, fiecare epocă umflând bășica după stilul și puterile sale. În acest moment, am dori să asistăm la o coabitare a zeilor, pentru o liberă și sănătoasă concurență. Barajele de sârmă ghimpată ne readuc
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cum nu mi-am închipuit niciodată să văd. Doi oameni treceau pe drum și vorbeau despre veșnicul plâns al muierilor. Măi, eu numai cu muerea am avut năcaz; plânge și suspină. Eu îi zic: Măi, fumee, ai vacă cu lapte, slavă Domnului, făină din belșug ai, poame în livadă iar așa, ce-ți mai trebue? Eu dac-a vrea Dumnezeu m-oi întoarce... Da ce tu acu vrai să-mi arăți că ți-am fost drag? La Bacău eri, ceva la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
orb cântă cântece de vitejie și de dragoste la hotarul țării după lupte, biruinți și dobânzi... Bogdan e trist tovarășul lui robit de dragoste... Al treilea, calul are o dragoste pentru cal, și-i cântă un fel de imn de slavă... Apologia calului... Și dragosti are în orice clipă, în orice loc, ca fluturul din floare în floare. Își trăiește viața în plin și e fericit... Pețitori la fata tovarășului lui Bogdan, cu toate obiceiurile locale... Ea-i respinge, face pozne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]