9,222 matches
-
e luat de guler... Frumos, nenicule,... vrei să mănânci singur și la nen`tu nu te gândești ? Era Sotea, un vlăjgan care avea pumni puternici, ca niște ciocane. Stătea mai mult În fața porții, printre negustori, decât În clasă și era spaima colegilor lui. De la fiecare cumpărător cerea jumătate din ce-a cumpărat... Dacă mă rogi frumos, poate că am să-ți dau jumătate... Sotea se prapădește de râs. Să te rog, ha ? Știi că-mi placi ? Pe cine a mai rugat
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
vor scula: Și noi, cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți împreună cu ei în nori, întru întâmpinarea Domnului în văzduh, și așa pururea cu Domnul vom fi (I Tes. 4, 17). Iar faptul că ucenicii sunt loviți de spaimă, deși văd venind pe Domnul, și că ei se află în osteneală și priveghere arată că El va veni ca Judecător pentru toți și va înspăimânta pe toți, chiar și pe cel drept, fiind și el încercat, ca prin foc
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Dumnezeu. S-a vorbit despre Marea Teamă a creștinismului de a nu fi lăsat în urmă, despre amenințarea de a fi scos din competiție, riscînd să devină o insulă periferică (sau chiar uitată) a mentalității și a culturii noastre. Această spaimă îl împinge cîteodată să-și potrivească prea supus mesajul după retorica drepturilor omului, a legii naturale, a intereselor colective 2, a dinamicii istorice. în anii '70 ai secolului trecut, Paul Ricur tematiza supunerea religiei în fața secularizării ca o temporalizare a
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
încă, în ochii marelui public, partea sa de umbre și de mistere. Stigmatizarea suferinței psihice rămâne importantă. Dacă depresia este percepută într-o manieră mai puțin negativă, tulburările anxioase, fobice sau de comportament sunt încă mult prea adesea motive de spaimă și respinse. Psihiatrul sau psihologul ar fi un „nebun” periculos, asemănător unui Hannibal Lecter, și persoana în suferință psihică ar fi o ființă lașă, slabă, sau chiar periculoasă. Expresiile foarte numeroase, folosite în mod greșit în presă sau în limbajul
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cel mai puternic care se manifestă legat de faptul de a fi singură sau de a nu se putea salva dintr-o anumită situație. Unele dintre aceste situații de care îi este teamă par să fie acelea în care trăiește spaima de a nu se putea salva, dar după verificare, ea manifestă o absență a angoasei dacă este însoțită de soțul său, de sora sa sau de către o prietenă. Angoasa pare să se amplifice la ideea de a se afla fără
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Mama sa lucra seara și Marie se ocupa de fratele și de surorile sale, situație care a obligat-o să devină mai repede responsabilă și prevăzătoare. Marie a rămas apropiată de fratele său care o sună pentru a-i mărturisi spaimele sale. Figura 1. Elementele obținute din analiza funcțională a neliniștilor lui Marie ANTICIPARE Situație Marie rămâne trează până când sosește fiica sa. Aceasta sosește târziu și trebuia să-i telefoneze. Cogniții Neliniști excesive și incontrolabile, gânduri reconfortante, altele Se întreabă dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
nu amintește decât în treacăt greutățile prin care a trecut și cât de mult a muncit până să ajungă la recunoașterea internațională: „Eram bolnav, ajunsesem ca la cei 1,80 metri ai mei să am doar 52 de kilograme. De spaimă, de foame, de durerea despărțirii de țară” (p. 72). Modest, recunoaște că a avut șansa de a întâlni oameni deosebiți: „Am avut norocul acesta, să fiu aproape de Iorga, de Gusti, de I.D. Ștefănescu. Ajungând în Franța, iar am ajuns în
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
și o ploaie de flori se răspândește pe corpul Celui Binecuvântat. De asemenea, flori de mandarava și praf de lemn de santal cad din cer asupra corpului lui Buddha. Muzica divină umple văzduhul, pământul se cutremură și un fel de spaimă copleșește lumea. Zeii înșiși se plângeau: „Venerabilul a intrat prea repede în Parinibbăna! Prea repede a dispărut Ochiul Lumii!”. Corpul celui Binecuvântat a fost așezat în sicriu și timp de șapte zile a fost cinstit de cei din neamul Malla
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
sau aproape totul a fost deja spus și scris, deci nu promitem noutăți absolute. Dar vom reaminti ceea ce a fost uitat, mai întîi da-torită unei stări de calm, generate de iluzia postnațională a Europei de Vest, și apoi sub imperiul spaimei pe care a creat-o paroxismul particularist al Estului european. Cum ar trebui să procedăm? Analizînd ideile succesive sau concurente ale unei dezbateri demult începute, ce urmează drumul istoriei, pînă în prezent. O primă abordare a problemei aduce în discuție
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
gîndi la altceva decît cum să se apere. Și mai grav încă, cea de-a doua revoluție, de la Petrograd, din octombrie, impune pe neașteptate viziunea unei noi legitimități, infinit mai distructivă pentru ordinea existentă decît simpla derută militară. Dintr-o dată, spaima de contaminarea comunistă va prevala asupra oricărei alte probleme la toți conducătorii puterilor antagoniste. De aici încolo, atît cei ai Germaniei și Austriei cît și cei ai țărilor adverse vor căuta împreună antidotul acestui pericol imens și neprevăzut. Dar, în
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți ..., p. 493. footnote>. În Omilia de laudă la Sfânta Muceniță Pelaghia cea din Antiohia, Sfântul Ioan Gură de Aur subliniază faptul că nu a tulburat-o pe fericita aceasta nici spaima de ostașii ce stăteau la ușă, nici scurtimea timpului, nici singurătatea în care se găsea ea, cea atacată, nici că era numai ea în casă, nimic din acestea; „ci, ca și cum s-ar fi găsit între prieteni și cunoscuți, așa le
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
ridicol, ci opoziția, unii speculînd după 1990 că și În comunism erau provocate false Împotriviri, pentru a justifica represiunea. Frica (definită și explicată convingător de istoricul francez Delumeau) nu a fost un fenomen doar românesc, Însă la noi epocile de spaimă predominau În istorie, Încît Emil Cioran se Întreba dacă „viața inspiră mai multă spaimă decît moartea”. Pe de altă parte, după 1990, au apărut tot mai multe cărți și studii dezvăluind cutremurătoare experiențe carcerale, o semnificativă rezistență armată În munți
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Împotriviri, pentru a justifica represiunea. Frica (definită și explicată convingător de istoricul francez Delumeau) nu a fost un fenomen doar românesc, Însă la noi epocile de spaimă predominau În istorie, Încît Emil Cioran se Întreba dacă „viața inspiră mai multă spaimă decît moartea”. Pe de altă parte, după 1990, au apărut tot mai multe cărți și studii dezvăluind cutremurătoare experiențe carcerale, o semnificativă rezistență armată În munți, iar, după 1964, un curent disident În rîndul intelectualității și un protest preponderent izolat
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
a ști că poți da un telefon cuiva și a vorbi românește se constituiau Într-o binefacere de neînchipuit. Dar, dincolo de aceste „scenarii” individuale, Începutul este imprevizibil și halucinant, pentru că, așa cum recunoaște Alexandru Nemoianu, „ceea ce nu reușeam să depășesc erau spaima, starea de nesiguranță (condiția de om liber și răspunzător de faptele și deciziile lui Îmi părea mult mai șubredă și mai «provizorie» decît cea de servitute socialistă. Și, măcar parțial, era adevărat) [sublinierea ne aparține] și criza de identitate. Mă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
război. "A fost o bătălie bine organizată și victorioasă. Era o atmosferă de victorie. Toată lumea mergea cu fruntea sus. Răniții erau cu surâsul pe buze." Istoricul diviziei germane Blumm, divizie care apăra capul de pod, descrie aspecte ale înfrângerii suferite, spaima teribilă de tancuri care i-a cuprins pe soldații germani. În zilele de 28 și 29 mai 1940, o unitate de tancuri și alte unități motorizate franceze au demonstrat cum putea Franța să evite înfrângerea militară din 1940 dacă statul
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
cu cea a debarcării aliate la Salerno. Între timp, Badoglio, de teama represaliilor germane, s-a răzgândit. Eisenhower i-a comunicat însă că el va face cunoscut la ora 6:30 capitularea Italiei, indiferent de atitudinea primului-ministru italian. "Tremurând de spaimă", Badoglio a anunțat și el capitularea Italiei după o oră și jumătate [2, p. 263]. În noaptea de 8 spre 9 septembrie, forțele germane au început încercuirea Romei. Badoglio și familia regală s-au instalat în stare de asediu în
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
de un regizor aflat într-o profundă criză existențială și morală, este acela al unei lumi în agonie, în care „cadavre neîngropate la timp”, infestate de viermi hidoși, stau alături de șerpi, „cameleoni anxioși” și hiene, alcătuind laolaltă un bestiar al spaimei și coșmarului. O lume a „golului metafizic” și a „eroilor apocrifi”, nouă Sodomă în care domnesc dezolarea și zădărnicia: „Aici e la fel de trist, de stupid, de zadarnic,/ nu mai ai nici pe cine ucide/ și nici de cine să fii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
al tău trece prin nimfe/ scheletice, prin răvășite membre/ de paradis bolnav” (Eros în amurg). Corabia lui Sebastian (1978), volum publicat postum, contopește jurnalul și poezia într-un univers liric ce păstrează, în linii mari, caracteristicile definitorii ale cărții anterioare: spaima și sentimentul golului, al neantului, încercate pe o corabie aflată în derivă - imagine alegorică a societății de consum, în care, pe urmele gândirii lui Spengler, goana după bunăstare materială a Occidentului este echivalată cu amurgul culturii și spiritualității: „Ce impecabilă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
de vorbă cu Dumnezeu, într-un sentimente de pace, se roagă pentru ucenicii săi și adaugă o rugăciune pentru toți cei care îl vor urma după el. Scena din Ghetsemani este o mărturie ce nu poate fi contestată tocmai pentru că spaima și cuvintele lui Isus se află în tensiune cu învățătura proclamată anterior, în care îi îndemna pe ucenicii său să-și „ia crucea” și să-l urmeze (Mc 8,34). În lumina acestei învățături e greu de conceput cum o
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
care le conduceau. Ezitările mareșalului se explică prin dorința sa de a-l sili pe rege să-i acorde conducerea unui nou guvern. În această situație, declara Averescu, el ar renunța "în chip domnos la atacurile împotriva Duduiei, ar băga spaima în Maniu și ar paraliza acțiunea lui Gh. Brătianu"560. Fiind vorba de negocieri purtate în culise, presa de partid oferă foarte puține informații referitoare la aceste probleme. În schimb, ea face publicitate unor acțiuni care demonstrează continuarea colaborării deja
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
II-lea "22 ianuarie 1935. Sire, [...] În fond mareșalul [Averescu] suspină după președinția de Consiliu, înmormântată anul trecut. Dacă i s-ar da răspunderea, el ar găsi formula pentru a renunța "în chip domnos" la atacurile împotriva Duduii, ar băga spaima în Maniu și ar paraliza acțiunea lui Gh. Brătianu. Am făcut totul, atât prin intervenții la mareșal, cât și prin intervenții la Brătianu, să împiedic lansarea manifestului comun [din 24 ianuarie al "Frontului Constituțional" n.n.] și până acum am reușit
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
de femeile care, iarna, curăță troienele de zăpadă de pe drum... N-am auzit-o pe bunica intrând. Și-a pus mâna pe umărul meu. Am tresărit, apoi, arătându-i fotografia, am întrebat-o: - Cine-i femeia asta? O licărire de spaimă s-a ivit în privirea întotdeauna calmă a bunicii. Cu o voce aproape nepăsătoare, mi-a răspuns printr-o întrebare: - Care femeie? Am tăcut amândoi ciulind urechea. Un fâlfâit bizar umplea încăperea. Bunica s-a întors și a exclamat bucuroasă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în seara jocului nostru profanator, vedeam nu zâna binevoitoare de altădată, care ne povestea despre Barbă-Albastră sau despre Frumoasa din pădurea adormită, ci o femeie rănită și sensibilă, în ciuda tăriei sale de caracter. Aceea a fost pentru ea clipa de spaimă în care, dintr-o dată, adultul se trădează, lasă să i se vadă slăbiciunea, simțindu-se ca un rege gol în ochii atenți ai copilului. Asemenea unui dansator pe sârmă care tocmai a făcut un pas greșit și, timp de câteva
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în iarba ce unduia în vântul cald, numai în franțuzește putea el să moară în brațele lui Marguerite Steinheil...” Datorită îndrăgostiților de la palatul Élysée, am înțeles taina tinerei servitoare care, surprinsă în vană de stăpânul ei, i se dăruia cu spaima și cu febra unui vis, în sfârșit împlinit. Da, înainte existase un trio bizar, descoperit într-un roman de Maupassant, pe care-l citisem în primăvară. Un dandy parizian, de la un capăt la altul al cărții, râvnea la dragostea inaccesibilă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
îi ducea deja picioarele cu cizmele pline de apă. N-am avut timp să-mi desfac fularul, m-am întins pe zăpadă, m-am târât, i-am întins mâna. În momentul acela am văzut în ochii lui o licărire de spaimă... Cred că s-ar fi descurcat fără ajutorul meu, era prea învățat cu greutățile, prea legat de forțele naturii ca să se lase prins în cursă de ele. Dar, de data aceasta, m-a apucat de mână fără zâmbetul lui obișnuit
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]