11,293 matches
-
de o utilare încă nu total corespunzătoare și a unor blocaje conceptuale, privind locul nostru în cadrul spitalului. b. Nu am uitat nici o clipă că în cadrul clinicii funcționează disciplina Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, în acest sens ne- am străduit să dezvoltăm un adevărat concept de școală, a cărui rezultat a fost aprecierea noastră de către conducerea Universității prin repartizarea unor serii de studenți de ani terminali, a căror instrucție chirurgicală a fost, consideram noi, de calitate. Un alt aspect al
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
interacțiunea lor cu studenții, în toate formele de activitate (curs, lucrări practice, seminar, consultații, examen), se desfășoară astfel încât fiecare parte să aibă de câștigat, iar progresul de pregătire a viitorilor absolvenți să fie evident. Profesorii cu diferite grade didactice se străduiesc și în cea mai mare măsură reușesc să le dezvolte viitorilor absolvenți nu numai capacitatea de a înmagazina cunoștințe, ci, mai ales, capacitatea de prelucra și aplica informații. Înființarea unui număr mare de specializări atât la licență, cât și la
O privire asupra învăţământului de fizică la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi : file de istorie şi tendinţe de viitor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100991_a_102283]
-
instaurat de Tito. Considerată a fi „una din cuceririle de preț ale popoarelor iugoslave în perioada de după război”, această transformare specifică economiei comuniste era pe punctul de a se pierde în totalitate. Folosind cu iscusința armele diplomației, conducătorii statului „se străduiesc să îmbrace orice trădare a lor în fraze pompoase despre dezvoltarea socialistă a țarii”. Atacurile se îndreaptă și împotriva descentralizării, promovată de autoritățile „titoiste”, recurgându-se la ample citate din opera lui Lenin, a cărui concepție ideologicăcare se știe foarte
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
peste 100 de lucrări și referate, ce au abordat științific probleme majore ale funcționării instalațiilor electrice. Odată cu numire în funcția de inginer-șef al IRE Iași a d-lui ing. NICOLAE SUFLEȚEL, absolvent al promoției 1959, cel care s-a străduit să primenească și să modernizeze toate categoriile de instalații ale întreprinderii, colaborarea cu Facultatea de Electrotehnică a căpătat noi valențe în direcția stabilirii strategiei de dezvoltare a rețelelor și a adâncirii cercetării comune în ceea ce privește funcționarea acestora. El însuși, un specialist
ACULTATEA DE ELECTROTEHNICĂ IEŞEANĂ ÎN ANII CELUI DE AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL. In: PE SUIŞUL UNUI VEAC by Alexandru Poeată () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_1056]
-
un bolovan venit din cer. Dar tu ești obișnuit cu tot felul de căzături. De un timp te împiedici în rămurișurile copacilor, te agață de mâini, de haine, atunci te trezești din visare, simți gâdilături pe tot corpul, încât te străduiești din răsputeri să urci mai sus. Acolo nimeni nu te vede, nici tu nu-i vezi pe ei, ești singur, doar cu gândirile tale. Aerul e curat, densitatea de oameni pe metru cub e mică. Acum, de pildă, te gândești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
pentru o fracțiune de secundă, apoi dispare. E o pierdere însemnată, dar nu mă las înfrânt. Mâine, în zilele de după ziua de mâine, în anii viitori îl voi căuta neîncetat, neobosit. Dacă nu-mi va răsări în față, mă voi strădui din răsputeri să-mi amintesc, în cele mai mici amănunte, clipa inițială, de "mică revelație", care se amplifică pe zi ce trece, încât mă întorc iarăși și iarăși la ea. Așa străbat eu, neîmpăcat, timpul, spațiul, străzile, parcul cu gândul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
făgut, ai făgut! îl îngână mătușa. Se vede ce-ai făcut. Să-ți fie rușine! Unchiul își opri mișcările dezordonate ale mâinilor, privi spre mine zâmbind și mișcă capul în semn că: uite ce i se întâmplă lui când se străduiește să rezolve o treabă, deloc ușoară, care înseamnă timp până se rezolvă. Zâmbi iarăși prilej de a renunța să-și mai descalțe pantofii. Eu m-am retras într-un colț al încăperii din dorința de a nu participa direct la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
la MAE român, însoțită de aprecierile personale. Mă întrebam ce surprize ar putea apărea după masa copioasă din Munții Trodos. Speram să realizez încă un pas spre armonia liber consimțită a coloniei române de pe insulă și în acest scop mă străduiam să fiu cât se putea de echidistant în relațiile cu fiecare și cu toți. Comunicarea sinceră și directă era singura cale spre mintea și sufletul ciprioților. Experiența oferită cu generozitate de familia Nishanian îmi dovedea că sunt pe calea cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
conferă o dimensiune ludica acestei corespondențe ce proiectează o lumină nouă asupra marelui mistic al prieteniei care a fost Marcel Proust. între 19081913, Martha Bibescu își părăsea spre vară conacul de la Comarnic; prinții Bibescu o așteptau la Paris, unde se străduiau să realizeze cele mai fericite « conjuncții », întâlniri cu adevarat magice. După lectură celor Opt raiuri pe care i le adusese Emanuel, Proust răspunsese, spre disperarea prințesei, printr-o epistola în versuri burlești. « Conjuncția » avea să se realizeze în 1912, la
Prinţesa Bibescu în ţara lui Proust. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Cristina Poede () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1430]
-
-și strălucirea din unghiurile și muchiile ascuțite, sunt singurul element pe care-l rețin dintre lucrurile ei, când locuia pe Călugărițelor). Ruina începuse probabil din clipa când s-a văzut moștenitoarea averii lăsate de părinți și pe care s-a străduit din răsputeri s-o risipească. Va fi fost și avocatul Karolei Vikol de vină, un tip scund, bătrâior, chel, unsuros, deși cu grijă în vestimentație, pentru această ruină, întreținută de dânsul - cum susțineau, mai târziu, părinții mei -, dar cred că
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
timpul, „o să-mi treacă“... Destul de grăsuță în amintirea mea, „tanti Victorița“ avea ochii negri, profunzi, magic-misterioși, iar obrajii i se îmbujorau violent, întreaga ei ființă emana dăruire, participare, împlinire sufletească, paciență transcendentală. Eram încă prea copil ca ea să se străduiască a mă „lumina“ antroposofic, cum bănuiesc că avea de gând, căci mai târziu urma să descopăr aceste preocupări la surorile ei, de care m-am apropiat și dintre care cea mare, Letiția Miron, a fost prietenă de temei a lui
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
fastidioase și complet inutile, îngrijitele caiete cu versuri, și necoapte, și senile, ale celui care se grăbise să ne părăsească pentru tărâmul îngerilor, ca și cele fabricate de junele filosof și dramaturg, instigat de o clasicitate romantică paranoică; m-am străduit zadarnic să le combat în numele bunului simț care se închega pe îndelete în mine, ca să cuprindă în sânul său nebuniile cu adevărat estetice - dădeam cu capul numai de ziduri de neclintit. Confuzia, din care trebuia cu însumi să mă trezesc
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
în treisprezece volume mari, legate în pergament, la Insel-Verlag, o antologie a misticii germane, sau o antologie poetică a popoarelor „primitive“, legată în stilul tradițiilor plastice africane; le știu atât de bine, pentru că - după stabilirea mea în Germania - m-am străduit, cu precarele mele mijloace, să le achiziționez și eu, în noile ediții postbelice. Sau, între cele franceze, poeziile lui Cocteau, la Gallimard, pe care mi le-a împrumutat: cărți românești extrem de puține (deși, câte îi vor fi trimis sau înmânat
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
lui Mirabeau și au recunoscut oficial toate comunitățile locuitorilor (orășele, parohii etc.) care existau încă din Vechiul Regim. Acest fapt explică cele 44 000 de comune, în loc de 720 propuse de proiectul lui Thouret 5. Legea municipală din 1789 s-a străduit să le definească în mod cât mai precis competențele. Aceasta distingea atribuțiile "puterii municipale"6 de cele "proprii administrației generale, care pot fi delegate corpurilor municipale"7. Primele definesc în general competențele moderne ale puterii municipale. Ele se referă, pe
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
măsură, cu punerea pe orbită a metropolelor"116. Marxismul obligă la aceasta, într-o perioadă în care concentrarea maselor muncitoare era considerată un factor obiectiv al creșterii economice, iar Marcel Cornu vedea aici coerența politicilor urbane pe care istoricii se străduiesc să o discearnă în intențiile protagoniștilor perioadei (mișcarea HLM, municipalitatea, Ministerul Construcțiilor). Exigențele industrializării au primat în raport cu tradiționalele considerații umaniste despre pericolele igieniste, politice și sociale care puteau apărea întotdeauna în grupările populare masive. Ipoteza lui Cornu are meritul de
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
și administrarea ca gestionare, care idealizează această reînnoire administrativă ca însușire a unui nou mod de a conduce. Îi datorăm lui Edgar Pisani meritul de a fi propus doctrina, în 1956, într-un articol din Revue française de science politique. Străduindu-se să imagineze instrumentul adecvat pentru a permite colectivității să polarizeze investițiile capitaliste, el definește administrarea ca misie în opoziție cu administrarea ca gestionare. Era vorba de a valoriza preferința pentru "a face să se facă" în raport cu "a face", adică
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
prin proiectarea unei rețele noi. Opoziția academicienilor față de propunerea ca metroul să treacă pe sub sediul lor va afecta sensibil costul rețelei și va deplasa spre Châtelet centrul său, prevăzut inițial mai la nord. Grija ranchiunoasă cu care orașul Paris se străduia să interzică toate posibilitățile tehnice de racordare între metrou și căile ferate va fi plătită nouăzeci de ani mai târziu la scara dificultăților cu care SNCF și RATP s-au confruntat în încercarea de a-și racorda rețelele. 1 Creat
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de teren, unghiurile, curbele imposibil de regularizat se numesc zapoloski, adică resturi de benzi sau porțiuni. O bucată de pământ rămasă liberă după moartea unui membru [al comunității - n.n.] revine colectivității, fiind inclusă în rezervă. Cu toate acestea, obștea se străduiește, pe cât posibil, să acorde dreptul ei de folosință fiului sau familiei celui dispărut, pentru ca munca depusă de tată pe acel teren să nu fie pierdută pentru urmași. Din acest motiv, familiile preferă să rămână unite și resping orice idee de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
Să mă odihnesc de tot zbuciumul și de toate necazurile. Mă trezeam dimineața cu ideea că în acea zi se vor îndrepta toate relele, voi re zolva tot, îmi voi găsi un loc de muncă. Dar nu era așa. Mă străduiam toată ziua să spăl două farfurii. Mă gândeam și mă gândeam că trebuie să fac ceva. Atât. Mi-a crescut copiii singură, mamă și tată la un loc; am vă ruit, am crăpat lemne, am tencuit, am gătit mii de
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Am vrut să-i ajut pe toți și să le fac pe toate. Eram mândră că pot, că nu mă dau în lături de la nimic. Aveam un serviciu bun și copii mari. N am vrut să sufere ca mine; mă străduiam o lună să cumpăr o solniță. Am făcut credite, am împrumutat bani, așa cum fac mulți în România. Fata cea mare se măritase și mă gândeam că împreună cu a doua fată care era încă la liceu aș fi putut trăi liniștită
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
-mi spună nu mele și mă chema: „Ana!” Îmi plăcea și consideram că nu mai sunt eu, ceea ce era în acord cu noua mea viață. Seara, Concetta m-a întrebat dacă vreau un ceai. Am acceptat cu plă cere. Mă străduiam să fiu amabilă cu ea, dar nu ne potri veam. Eu eram prea speriată, iar ea prea autoritară. A doua seară mi am făcut ceai singură. Îmi spusese să mă simt ca în familia mea, ca în casa mea. În timp ce
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
plus. Ea făcea porțiile și punea mâncarea în farfurii. Ea tăia pâinea și punea câte o felie în fața fiecăruia. Într-o zi mă trezesc cu o bucată mare de șorici fiert în farfurie. Am tăiat, am încercat să mănânc, mă străduiam, dar nu reușeam să fiu încântată. — Nu-ți place? mă întrebă. — Nu, nici acasă nu mâncam! Voiam să fiu politicoasă, să spun că nu e vina ei. Păi așa sunteți voi, aveți pretenții! Sunteți mari doam ne! Veniți aici la
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
înainte de intrarea în Uniune. Înainte să cobor din autobuz, am reușit să-l întreb: — Și după ăștia șase ani de chin ești măcar mulțumit? Ai realizat ceva? A oftat: — Mi-am crescut băieții. Altceva nu mare lucru! Scrisoarea 124 Mă străduiam din răsputeri să par indiferentă la schimbarea unui nou loc de muncă. Maria și Bocio... Știam că timpul trece și speram ca românca al cărei loc îl țineam să sune și să anunțe că, de fapt, nu mai vine. Dar
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
ția lui Vauvenargues, cel mai lipsit de asprime și cel mai fad dintre ei, sunt aproape întotdeauna virulenți, chiar dacă de o virulență reținută; la fel cu memorialiștii: ai zice că în portretele pe care le zugrăvesc contem poranilor lor se străduiesc să ne arate felul în care se întrupează, se prelungește și se individualizează păcatul originar. Și dacă au recurs la ideea căderii noastre - e drept că de cele mai multe ori fără să-și dea seama - este pentru că simțeau fără îndoială că
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
care stă de vorbă sau, dimpo trivă, când îi vine la socoteală să ți se împotrivească; aceeași ușurință în a se preface neclintit în părerea lui, personală, deopotrivă de falsă, dar cu același aer de sinceritate, sau de a se strădui, parcă fără voia lui, să te atragă într-acolo unde este el însuși atras. Mereu la modă: părând cucernic, des frânat, cumpătat, hu litor de cele sfinte, după cum îi vine la socoteală; sta tor nic la el este faptul că
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]