10,628 matches
-
corp de armată, cu sediile în Cluj-Napoca, Iași și București. Trupele de uscat constau din opt divizii de infanterie motorizate (1 - București, 2 - Craiova, 9 - Constanța, 10 - Iași, 11 - Oradea, 18 - Timișoara și 81 - Târgu Mureș), Divizia a 4-a Tancuri din București, Divizia a 6-a Tancuri din Târgu Mureș, patru brigăzi de infanterie de munte și trei brigăzi de parașutiști. Diviziile de infanterie motorizate erau organizate în manieră sovietică, cu trei regimente de infanterie motorizate, un regiment de tancuri
Forțele Terestre Române () [Corola-website/Science/315713_a_317042]
-
Iași și București. Trupele de uscat constau din opt divizii de infanterie motorizate (1 - București, 2 - Craiova, 9 - Constanța, 10 - Iași, 11 - Oradea, 18 - Timișoara și 81 - Târgu Mureș), Divizia a 4-a Tancuri din București, Divizia a 6-a Tancuri din Târgu Mureș, patru brigăzi de infanterie de munte și trei brigăzi de parașutiști. Diviziile de infanterie motorizate erau organizate în manieră sovietică, cu trei regimente de infanterie motorizate, un regiment de tancuri și un regiment de artilerie, având circa
Forțele Terestre Române () [Corola-website/Science/315713_a_317042]
-
Tancuri din București, Divizia a 6-a Tancuri din Târgu Mureș, patru brigăzi de infanterie de munte și trei brigăzi de parașutiști. Diviziile de infanterie motorizate erau organizate în manieră sovietică, cu trei regimente de infanterie motorizate, un regiment de tancuri și un regiment de artilerie, având circa 12.000 de soldați. Apărarea antiaeriană pentru fiecare corp de armată consta din două regimente de artilerie antiaeriană și un batalion de rachete sol-aer (SAM), fiecare format din mai multe baterii. La finele
Forțele Terestre Române () [Corola-website/Science/315713_a_317042]
-
artilerie, având circa 12.000 de soldați. Apărarea antiaeriană pentru fiecare corp de armată consta din două regimente de artilerie antiaeriană și un batalion de rachete sol-aer (SAM), fiecare format din mai multe baterii. La finele anilor 1980 diviziile de tancuri includeau câte două batalioane de artilerie și un batalion de lansare rachete multiple. La începutul anilor 1990, unele mari unități au fost desființate, iar multe echipamente au fost eliminate sau casate, datorită lipsei de fonduri. Toate Forțele Terestre a fost
Forțele Terestre Române () [Corola-website/Science/315713_a_317042]
-
constituțional din 2003 care a permis Parlamentului să facă serviciul militar opțional. Parlamentul român a votat pentru eliminarea serviciului obligatoriu, în octombrie 2005. Forțele Terestre Române și-au revizuit echipamentul în ultimii ani, prin înlocuirea acestuia cu unul mai modern. Tancul TR-85M1 „Bizonul” și mașina de luptă a infanteriei MLI-84 „Jderul” reprezintă cele mai moderne echipamente ale Forțelor Terestre Române. De asemenea, 36 de sisteme germane antiaeriene „Ghepard” au fost puse în funcțiune după 2004. Forțele terestre au comandat în jur
Forțele Terestre Române () [Corola-website/Science/315713_a_317042]
-
Panzerjäger Tiger Ausf. B "" (inventariat cu denumirea SdKfz 186) a fost un vânător de tancuri ("Jagdpanzer", în limba germană) fabricat și utilizat de către Germania nazistă. A fost cel mai greu vehicul blindat de luptă folosit în al Doilea Război Mondial, având la bază șasiul tancului Tiger II. Deși era excelent protejat și înarmat, vehiculul era
Jagdtiger () [Corola-website/Science/315840_a_317169]
-
inventariat cu denumirea SdKfz 186) a fost un vânător de tancuri ("Jagdpanzer", în limba germană) fabricat și utilizat de către Germania nazistă. A fost cel mai greu vehicul blindat de luptă folosit în al Doilea Război Mondial, având la bază șasiul tancului Tiger II. Deși era excelent protejat și înarmat, vehiculul era afectat des de probleme tehnice și mecanice, din cauza greutății excesive. Fiind fabricat în număr limitat, doar trei vehicule au fost păstrate până în prezent. La începutul anului 1943, Statul Major German
Jagdtiger () [Corola-website/Science/315840_a_317169]
-
des de probleme tehnice și mecanice, din cauza greutății excesive. Fiind fabricat în număr limitat, doar trei vehicule au fost păstrate până în prezent. La începutul anului 1943, Statul Major German a decis montarea unui tun de calibru 128 mm pe șasiul tancului Tiger I sau Panther. Vehiculul urma să fie folosit ca un vânător de tancuri greu. Șasiul tancului Panther nu s-a dovedit a fi potrivit pentru conversie. O machetă din lemn a fost construită pe șasiul tancului greu Tiger II
Jagdtiger () [Corola-website/Science/315840_a_317169]
-
doar trei vehicule au fost păstrate până în prezent. La începutul anului 1943, Statul Major German a decis montarea unui tun de calibru 128 mm pe șasiul tancului Tiger I sau Panther. Vehiculul urma să fie folosit ca un vânător de tancuri greu. Șasiul tancului Panther nu s-a dovedit a fi potrivit pentru conversie. O machetă din lemn a fost construită pe șasiul tancului greu Tiger II și i-a fost prezentată lui Hitler pe 20 octombrie 1943, în Prusia Răsăriteană
Jagdtiger () [Corola-website/Science/315840_a_317169]
-
au fost păstrate până în prezent. La începutul anului 1943, Statul Major German a decis montarea unui tun de calibru 128 mm pe șasiul tancului Tiger I sau Panther. Vehiculul urma să fie folosit ca un vânător de tancuri greu. Șasiul tancului Panther nu s-a dovedit a fi potrivit pentru conversie. O machetă din lemn a fost construită pe șasiul tancului greu Tiger II și i-a fost prezentată lui Hitler pe 20 octombrie 1943, în Prusia Răsăriteană. Două prototipuri au
Jagdtiger () [Corola-website/Science/315840_a_317169]
-
mm pe șasiul tancului Tiger I sau Panther. Vehiculul urma să fie folosit ca un vânător de tancuri greu. Șasiul tancului Panther nu s-a dovedit a fi potrivit pentru conversie. O machetă din lemn a fost construită pe șasiul tancului greu Tiger II și i-a fost prezentată lui Hitler pe 20 octombrie 1943, în Prusia Răsăriteană. Două prototipuri au fost construite până în februarie 1944: unul cu opt galeți intercalați care foloseau o suspensie Porsche (număr de inventar: 305001) și
Jagdtiger () [Corola-website/Science/315840_a_317169]
-
au fost construite până în februarie 1944: unul cu opt galeți intercalați care foloseau o suspensie Porsche (număr de inventar: 305001) și un prototip cu nouă galeți intercalați care foloseau o suspensie Henschel (număr de inventar: 305002), similară celei folosite de tancurile Tiger II fabricate în serie. Vehiculul a fost denumit inițial "Jagdpanzer VI", însă a fost redenumit "". Numărul SdKfz repartizat era 186. Jagdtiger avea o construcție similară vehiculelor Jagdpanzer construite până atunci de Germania nazistă. O suprastructură de tip cazemată era
Jagdtiger () [Corola-website/Science/315840_a_317169]
-
Vehiculul a fost denumit inițial "Jagdpanzer VI", însă a fost redenumit "". Numărul SdKfz repartizat era 186. Jagdtiger avea o construcție similară vehiculelor Jagdpanzer construite până atunci de Germania nazistă. O suprastructură de tip cazemată era montată pe șasiul extins al tancului greu Tiger II. Vehiculul avea un blindaj foarte gros și era dotat cu tunul de calibrul 128 mm PaK 44 L/55, capabil să penetreze blindajul oricărui tanc al Aliaților, chiar și la distanță mare (mai mult de 3,5
Jagdtiger () [Corola-website/Science/315840_a_317169]
-
nazistă. O suprastructură de tip cazemată era montată pe șasiul extins al tancului greu Tiger II. Vehiculul avea un blindaj foarte gros și era dotat cu tunul de calibrul 128 mm PaK 44 L/55, capabil să penetreze blindajul oricărui tanc al Aliaților, chiar și la distanță mare (mai mult de 3,5 kilometri). Suprastructura avea un blindaj frontal gros de 250 mm, iar carcasa avea în partea frontală o grosime de 150 mm. Tunul avea un câmp de rotire orizontal
Jagdtiger () [Corola-website/Science/315840_a_317169]
-
era suficient de puternic pentru masa vehiculului. Viteza maximă pe teren frământat era de doar 14,5 km/h și era obținută prin exploatarea la maxim a motorului. Autonomia și consumul de combustibil erau afectate. Din cauza mobilității reduse, vânătorii de tancuri Jagdtiger erau deseori folosiți ca niște cazemate mobile. Majoritatea vehiculelor au fost pierdute din cauza avariilor mecanice și lipsei de combustibil decât din cauza inamicului. Wehrmachtul a comandat inițial 150 de vehicule, însă puțin peste jumătate din acest număr au fost construite
Jagdtiger () [Corola-website/Science/315840_a_317169]
-
și 653, au folosit Jagdtiger începând cu luna septembrie 1944. Majoritatea vehiculelor au fost distruse de propriile echipaje din cauza avariilor mecanice și a lipsei de combustibil. În practică, vehiculele erau folosite în operațiuni strict defensive din cauza mobilității reduse. Vânătorii de tancuri Jagdtiger aveau o rată de foc foarte mică din cauza tunului PaK 44, care necesita o încărcătură propulsivă separată de proiectil. Vehiculul blindat avea doar 40 de lovituri la dispoziție. Trei vânători au fost păstrați până în prezent: În afară de primele 11 vehicule
Jagdtiger () [Corola-website/Science/315840_a_317169]
-
fost operate continuu în lupta de-a lungul anilor și continuă să zboare, înarmate cu muniție de mare precizie dezvoltată de Israel și având la bord senzori îmbunătățiți. În 1983, elicopterele Cobră au fost creditate cu distrugerea a 29 de tancuri siriene și 50 de vehicule blindate, cu prețul pierderii unui singur exemplar. În ultimii ani, efortul de război se concentrează pe misiunile de contrainsurgență. Im timpul luptelor scurte dar intense, elicopterele Cobră au distrus un număr de baterii de antiaeriana
AH-1 Cobra () [Corola-website/Science/315839_a_317168]
-
nisipul fin care a pus atât de multe probleme altor elicoptere și rezultatul a fost că varianta „Whiskey“ a atins în timpul conflictului o rată de disponibilitate de 92%. În primă fază a războiului, elicopterele "UȘ Marines" au distrus 97 de tancuri, 104 de transportoare autoblindate, 16 buncăre și două poziții de baterii de antiaeriana. În plus, au mai fost deplasate și două escadrile aflate în rezervă, echipate cu varianta venerabila, dar încă aptă de luptă, „J“. Niciun aparat din dotarea "UȘ
AH-1 Cobra () [Corola-website/Science/315839_a_317168]
-
Starship Troopers și The Lost World: Jurassic Park. Alien Resurrection era primul din seria Alien care se filma în afara Angliei, o decizie luată de Weaver. Scenele sub apă au fost făcute primele, și pentru filmarea lor s-a construit un tanc de 36/46 metrii, 4,5 metri adâncime și mai conținea 548,000 de galoane de apă. Din cauza filmării acvatice, abilitatea de a înota a fost necesară pentru echipă și interpreți. Actorii s-au antrenat în piscine la Los Angeles
Alien: Renașterea () [Corola-website/Science/316519_a_317848]
-
parte datorii pe termen mediu și scurt. Până în 1923, această datorie crescuse la 405 miliarde de lire. "Armata regală italiană" a fost din toate aceste motive secătuită de resurse și relativ slabă în momentul declanșării războiului. Armata dispunea de puține tancuri, cea mai mare cu performanțe modeste, iar comunicațiile radio erau slab dezvoltate. Cea mai mare parte a pieselor de artilerie datau din perioada primului război mondial. Principalul avion de vânătoare din dotarea "forțelor aeriene italiene" era Fiat CR.42, un
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
de luptă aliate. Au fost construite însă doar câteva sute de astfel de aparate de luptă. Avionul de vânătoare Fiat G55 Centauro a fost catalogat de Oberst Petersen, consilierul lui Goering, drept „cel mai bun avion de vânătoare al Axei”. Tancul P40, echivalentul tancului american „M4 Sherman” și a celui german „Panzer IV”, a fost proiectat în 1940, dar nu a fost construit niciun prototip până în 1942, iar constructorii nu au fost capabili să producă această mașină de luptă până în momentul
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
Au fost construite însă doar câteva sute de astfel de aparate de luptă. Avionul de vânătoare Fiat G55 Centauro a fost catalogat de Oberst Petersen, consilierul lui Goering, drept „cel mai bun avion de vânătoare al Axei”. Tancul P40, echivalentul tancului american „M4 Sherman” și a celui german „Panzer IV”, a fost proiectat în 1940, dar nu a fost construit niciun prototip până în 1942, iar constructorii nu au fost capabili să producă această mașină de luptă până în momentul armistițiului din 1943
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
de altă parte, mareșalul nu putea fi învinovățit, vina aparținând chiar lui Mussolini, care îl refuzase lui Graziani majoritatea cererilor de dotatre cu camioane, armament sau provizii. Italo Balboa notase în timpul în care se aflase la comanda trupelor din Africa: „Tancurile noastre ușoare, deja învechite și înarmate doar cu mitraliere, sunt depășite complet. Mitralierele mașinilor blindate britanice le împroașcă cu gloanțe, care le străpunge cu ușurință blindajul”. În acest timp, comandantul britanic Wavell aștepta ca italienii să-și întindă la maximum
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
cunoștințele de vânător de munte la amenajarea bordeielor. Însă inițiativa trecuse în mâna sovieticilor. În 17 octombrie frontul a fost spart la Cotul Donului, iar în 19 octombrie la Stalingrad. Într-o recunoaștere aeriană din 21 octombrie Șerbănescu constată că tancurile rusești se află la doar 6 km de aerodrom. În 22 noiembrie aerodromul a fost complet încercuit și s-a hotărât evacuarea sa de urgență. Deoarece se dispunea de doar două baterii (Bateria 102 Rheinmetall de 37 mm, comandată de
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
Romulus Apostolescu și cea AcA, de tip Reșița/Vikers M36 de 75 mm, comandată de lt. Șerbu), în noaptea respectivă Șerbănescu a plasat cozile avioanelor pe butoaie de benzină pentru a putea la nevoie trage razant cu armamentul avioanelor împotriva tancurilor, acțiune inspirată tot de formația sa de vânător de munte. Dimineața avioanele care au putut au decolat, piloții luând cu ei și mecanicii, înghesuiți în locul stațiilor de radio. Au reușit să plece din încercuire Dicezare, N. Iolu, Greceanu, Dușescu, Vinca
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]