10,163 matches
-
pe străzile fermecătoare ale orășelului nostru, Serenite. La începutul lui septembrie, fata și-a luat la revedere de la fratele meu Victor, venise timpul să se înapoieze acasă, în orașul ei, curând începea școala. Și-au jurat dragoste veșnică și credință veșnică. Toată iubirea lor s-a mutat în scrisorile pe care acum și le trimiteau cu o regularitate de ceasornic elvețian, în fiecare zi, la post-restant. Funcționarele chicoteau pe seama lui Victor, când îl vedeau zilnic, înființându-se la ghișeu. Dar lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
descoperirile lor și așa mai departe, ha, ha, ha, apoi sfârșitul însuși cu neîncrederea sa bolnăvicioasă, nebunească, peste tot vedea comploturi, ca al medicilor evrei, și, în fine, moartea, în martie ’53, o, și pe deasupra tuturor, plutind ca o furtună veșnică, execuțiile, crimele, constantă a măreției sale... Studierea aceasta amănunțită și secretă a personalității lui Stalin a fost o șansă pentru Cameniță și din alt punct de vedere: așa a ajuns să-și oprească ochii pe paginile câte unei cărți, așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de frontieră Sculeni, au venit, ca să aducă un pios omagiu la mormântul celor care au fost ștefan și Natalia Ilașcu, patriotul român , fiul lor Ilie Ilașcu, împreună cu soția sa Nina, rude , prieteni. Ambii părinți ai patriotului au trecut la cele veșnice în anii încarcerării domniei sale, de către hoardele ruso-comuniste, la Hlinaia și Tiraspol, fără a mai putea să-i revadă. în acei ani, bunul Dumnezeu mi-a oferit șansa să o cunosc pe măicuța Natalia Ilașcu și datorită unei înregistrări audio efectuată
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
moartea e ultimul act de prezență, anunțul consemna, de fapt, un caz de absență temporară în drumul numitului Dăbuleanu Pamfil spre trecut. Nu spre perfectul simplu, nu spre perfectul compus și nici spre mai mult ca perfectul, ci spre trecutul veșnic. Spre perfectul definitiv. Pe undeva, prin vremurile pe care le trăim, trebuie să se afle rătăcită și bucățica de viitor luminos construită de mine până în anul 1973, august 20. Cine o găsește, îl rog să mă ierte. N-am făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
defulare. Simțea nevoia să vadă pentru ultima oară, în toată nimicnicia ei, lumea căreia nu-i mai aparținea. Certitudinea că el era de-acum altfel decât toți oamenii, că fusese ales pentru un experiment divin, având ca temă fericirea aproape veșnică, îi dădea o stare confuză, de infinită milă, amestecată cu o trufie cumva și mai infinită. „Bieții oameni, nu știu ce-i așteaptă!“, dar și: „Să-i ia dracu’ pe toți, eu am scăpat!“. Televizorul mergea fără sonor, însă faptul că pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
latura lungă a tăviței de plastic păstrând îndoitura din mijloc paralelă cu marginea de jos a planșetei, în vreme ce aiuritul de Pațulea se urca pe birou cu fundul și, de-acolo, ca și cum sindicatul îl delegase să supravegheze mestecatul colegilor, își morfolea veșnicul său sendviș cu hamsii și arunca priviri aparent dezinteresate, dar în substratul lor freudiene și naționalist, dușmănoase către tăvița lui Attila. Cât putea să-l enerveze pe Pațulea minuțiozitatea cu care colegul Horvath - de altfel, cel mai bun specialist în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pofticioase și nechibzuite cu obezitatea. Domnului Gușatu nu-i plăcea ceapa; totuși, ceapa îi părea acum că are un miros ațâțător, de subsuoară tânără de femeie. Domnul Gușatu gătea tocăniță de berbec pentru ziua următoare, cu sentimentul condamnatului la foame veșnică. Oare avea să mai apuce ziua de mâine? Oare n-avea să-l doboare aceea foame stihinică, despre care vorbeau toți colegii care avuseseră tăria sufletească să înceapă de mai multe ori cura de slăbire? Până spre miezul nopții, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și simțea că pe dinăuntru moare de râs. „Adică - ar fi vrut să spună Andrei C. - era mai bine acasă, cu mătăniile, cu pereții unui apartament infect nezugrăviți de douăzeci de ani, cu surorile care făceau toată ziua colive, cu veșnica supă de cartofi și cu becul acela de 40 de wați din camera de zi?“ Pentru că era la prima faptă antisocială, Andrei C. a fost inculpat, dar numai ca să i se dea trei luni cu suspendare. Să vadă și ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
importante, pe care tinerețea i le descoperea cu fervoare, nu erau abordabile. Degeaba le intuia și chiar le schița sub formă de romane sau nuvele, dacă adevărul acestora nu avea cum să rodească. Scriitorii și subiectele mari erau într-o veșnică și atroce cursă de urmărire și de întâietate cu cenzura. Iar cenzura ajungea întotdeauna mai devreme la finiș. La optzeci de ani - dacă mai apucăm și acest ultim sfârșit de bal -, vom fi recunoscuți drept oamenii care puteam dezvolta aceleași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
avem Critica puterii de judecată“. Cum rostea cineva un nume de filozof sau de scriitor, indiferent că era grec din vremea lui Pericle sau raționalist francez din secolul al XVII-lea, ca Descartes, Clăpocea părea să se trezească brusc din veșnica sa mahmureală de după bairam și turuia: „Descartes, aha, René Descartes! Gata, știu: Discurs despre metodă“. Bețivanii rămâneau cu gura căscată, și a doua zi tot regimentul afla că Clăpocea iar a avut un acces de geniu. Evident, un dobitoc, fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Bucovina își continuă calvarul, lipsită de multe din îngrijirile necesare asemenea atâtor biblioteci din România, ocrotită tot mai puțin de oameni cu „dragoste de câine”, așa cum i-a eternizat pe bibliotecari, în 1566, Giuseppe Arcimboldo într-o pictură alegorică. În veșnicul nostru provizorat, dominat doar de discursul despre reformă, standarde profesionale și modernitate, rămâne deocamdată, prin firave reverberații, doar convingerea exprimată de Borges în Biblioteca Babel: „Biblioteca va dăinui: iluminată, solitară, infinită, perfect imobilă, înarmată cu tomuri prețioase, inutilă, incoruptibilă, secretă
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93273]
-
din promoția 1952 a liceului de fete, castorita Cârstea, care locuiește în casa părinteasca din Rădăuți și fiica cea mică Sanzaiana, castorita Voinicelu, doctoriță în Suceava. Soții Vișan au avut o căsnicie model până când distinsul profesor a trecut la cele veșnice, la 13 august 1977, fiind urmat la trei luni și de iubita sa soție. Ambii soți își dorm somnul de veci, după dorința lor, în cimitirul din Putna voievodala, care la dat țării pe ilustrul profesor și cărturar Ilie Vișan
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93279]
-
Între aceste imagini sunt imortalizate evenimentele de seamă din viața liceului precum sărbătorirea centenarului, dezvelirea bustului lui Eudoxiu Hurmuzachi, întâlnirile pasionale ale diferitelor promatii de absolvenți, etc. A lucrat intens și a scris până la sfârșitul vieții, a trecut la cele veșnice la 29 august 1992, fiind înmormântat în cimitirul din Rădăuți, lăsând în urmă o familie îndurerata, colegii și pritenii care-l pomenesc mereu. Profesorul Amuliu Bordeianu a slujit cu pasiune învățământul liceal din Rădăuți, a dat țării multe promoții de
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93283]
-
promoții și mai cu seamă a celor de 10 ani, unde în noi circumstanțe, după decenii, profesorul Traian Galan se manifestă tot exigent și autoritar cu foștii săi elevi, urmărind cum s-au realizat profesional fiecare. A trecut la cele veșnice în anul 1996 și își doarme somnul de veci în cimitirul capitalei voievodale Suceava. Distinsul profesor Traian Galan, prin pregătire, munca, exigenta și faptele sale rămâne o autentică personalitate în istoria învățământului liceal din Bucovina, iar pentru noi, care i-
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93281]
-
ce trebuiau aranjate în laboratoare, pentru o notă bună. Profesorul Pantelimon Socaciu a păstrat toate tradițiile Arboroasei, până la vârsta senectuții, chiar și în momentele grele din viața unor colegi, din diferite colțuri de țară, când un arborosan trecea la cele veșnice. Am avut prilejul să fiu martor îndurerat la Brașov, Iași și Suceava la asemenea evenimente de despărțire a vechilor colegi. Distinsul profesor, ca fost președinte venea de departe și cu el veneau și alți foști membrii ai acestei societăți studențești
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93282]
-
anotimp Când presimțim... copacii goi Și că ne-asteapta rece timp... Voi, toți de-aici, tot mai puțini, Măi tulhurati de-al vieții rost, Apropiați sau... mai străini, Vă amintiți, totuși, ce a fost... ...................................... Deși diverși în unitate O taină veșnic ne adună; Un gând e unic peste toate: Să fim, o clipă, împreuna! Noi după școală, am primit Mereu noi lecții, de la viață; De-nteles, de scris și socotit Însă...iubirea nu se-nvata! Exist-o logică a iubirii Sau
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93288]
-
În Pucallpa, unde am ajuns după lăsarea Întunericului. Mezinul Camba ne-a plătit masa și, pentru a ne lua rămas-bun, am băut patru sticle de vin, lucru care l-a făcut să devină sentimental și să ne promită dragostea lui veșnică. Apoi ne-a plătit o cameră de hotel În care să dormim. Primul lucru pe care trebuia să-l facem era să vedem cum aveam să ajungem În Iquitos, așa că ne-am concentrat asupra acestei chestiuni. Prima persoană la care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
posesorii le ascultă la volum maxim. În fața celor mai sărăcăcioase asemenea „case“ sînt parcate mașini noi. Pe deasupra capului Îmi zboară tot felul de avioane, umplînd aerul de zgomot și reflecții argintii, iar la picioarele mele se Întinde Caracas, orașul primăverii veșnice. Centrul său e amenințat de invazia acoperișurilor de țiglă roșie, care cresc În vecinătatea acoperișurilor plate ale clădirilor moderne. Dar ceea ce va face ca gălbuiul clădirilor În stil colonial să dăinuie, chiar și după ce vor fi dispărut de pe harta orașului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Bătaia bronzului de miez de noapte mă-ntreabă cu misterioase șoapte, de-s pregătit la cele ce-au să vină... Mă-nvață cum să umblu în lumină acei ce-au mers în veșnica vecie. Ep. Ioan Duma Iară tu rânjind cu ură mi-ai pus curse de pierzare... Pr. Alois Done Fără iubire și fără jertfă, noi nu suntem nimic!” Pr. Mihai Rotaru Lucrurile superioare m-au mistuit și trupul a rămas istovit
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
mormintele unde acum dorm tăcuți și în pace: Bătaia bronzului de miez de noapte/mă-ntreabă cu misterioase șoapte,/de-s pregătit la cele ce-au să vină.../ Mă-nvață cum să umblu în lumină/acei ce-au mers în veșnica vecie.( Ep. Ioan Duma, S-a dus un an!, Viața, 1927); „Fără iubire și fără jertfă, noi nu suntem nimic!” (Pr. Mihai Rotaru); „Lucrurile superioare m-au mistuit și trupul a rămas istovit, dar eu sunt mulțumit și nu am
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
reușit să găsim vreun text scris de ei în Arhivă. Nu am modificat limbajul, ci am preferat să prezentăm cititorului, o carte deschisă despre sufletul și gândirea fraților noștri ce au suferit pe nedrept în închisorile regimului comunist și spre veșnica pomenire a lor. Sperăm să fie și spre edificarea noastră sufletească, și spre lauda lui Dumnezeu. De aceea, nu avem intenția să polemizăm, să acuzăm sau să aducem daune vreunei persoane. Nu a fost intenția celor ce au scris despre
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
literele românești putem citi: „Nu de moarte mă cutremur, ci de veșnicia ei” (Al. Vlahuță: „În prag”). Totuși nu-i de deznădăjduit. În gândirea Bisericii ziua în care moare un om drept este numită „dies natalitiae”, ziua nașterii la viața veșnică. În „Prefața” liturghiei pentru defuncți se citește „vita mutatur, non tollitur”, viața omului nu se suprimă ci-și schimbă numai condiția. Sfântul Pavel revine asupra subiectului și mărturisește: „Pentru mine a muri este un câștig” (Fil 1,21); „Cupio dissolvi
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Mântuitorul, mormintele se vor deschide, se vor umple de lumină și vor restitui victimele lor, care se vor transfigura și se vor uni cu sufletele lor, la Învierea de Apoi! După lacrimi, regrete și milă va urma triumful final și veșnic. Ne asigură Cristos cel înviat din morți. Pr. Petru Albert (Mesagerul Sfântului Anton, nr. 19, noiembrie 1996, p. 4) 2. PR. ȘTEFAN APOSTOL date biografice 1923 februarie 28, se naște în satul Corhana, jud. Roman. Școala primară în satul natal
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
unde a ajutat la noul seminar. 1990 aprilie, administrator la Școala preteologică de la Nisiporești; 1990 octombrie 24, (23 noiembrie 1990 după Pr. Iosif Simon, Necrolog; 1991 după Pr. Gheorghe Pătrașcu, în Zile de încercare și de har) trece la cele veșnice și este înmormântat în cimitirul din Nisiporești (Neamț). O pagină pentru voi, copiilor În anii din urmă am văzut un copilaș frumos și plăpând ce culegea dintr-o grădiniță flori pentru a le da mamei sale iubite. Și acesta era
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
sora Electa, a reușit să obțină câteva cuvinte pentru cei scumpi ai lui. Către Episcopul Ioan Duma, prieten bun: „Prea scumpul meu confrate, te-am dorit mult, mult, mult. Fie voia Domnului. Eu sunt în cale spre cer, spre Cel veșnic, unde te aștept cu dor. Iubire, iubire, iubire și pace doresc tuturor”. Semnătura. Către superiori, confrați și foști supuși: „Mulțumesc Ordinului care m-a acceptat și în care am viețuit până în clipa de față. Mulțumesc tuturor care mi-au dat
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]