9,695 matches
-
i-a fost făcută o primire impunătoare și numeroase cadouri. Ajuns în Adrianopol, a fost primit după o săptămână de vizir, care l-a anunțat că Imperiul Otoman crește haraciul de la 280 de pungi la 520, o veste primită de voievod și boieri cu multă supărare. Totuși, decizia trebuia acceptată, iar Brâncoveanu a fost reînvestit în domnie, printr-o ceremonie în care vizirul i-a îmbrăcat pe domn și pe boieri în caftane valoroase. Sumele luate la plecare se dovediseră neîndestulătoare
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
retras de la curte la moșiile sale. În primăvara lui 1707, atât Brâncoveanu cât și Antioh Cantemir au primit firman de la sultan, prin care li se cerea să participe în foarte scurt timp în persoană la repararea și fortificarea cetății Bender. Voievodului român i se cerea să pună la dispoziție 200 de lemnari, 100 de zidari, 2.000 de salahori și 350 de care. Deși a trimis toți meșterii, a făcut tot posibilul să fie scutit de a se prezenta în persoană
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
condusă de generalul Rönne care a asediat cetatea Brăilei. Grosul armatei ruse s-a confruntat cu turcii la Stănilești, fiind învinsă, astfel că la 21 iulie s-a încheiat un armistițiu. Ziarele occidentale au atribuit o mare parte din vină voievodului muntean, însă relațiile cu țarul au fost reluate și au fost strânse între 1712-1713. În perioada următoare, Brâncoveanu s-a concentrat să satisfacă cererile turcilor, deși a depus plângeri pentru micșorarea lor, a confiscat averile lui Toma Cantacuzino și ale
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
de la Catedrala Patriarhală din București până la Biserica Sfântul Gheorghe Nou, la eveniment participând patriarhul Daniel, membri ai Sfântului Sinod, sute de preoți și diaconi, monahi și monahii și mii de persoane. Drumul urmat a fost cel din 1934, când rămășițele voievodului fuseseră reînhumate după deshumarea din 1932. Racla va rămâne expusă în Biserica Sfântul Gheorghe Nou, cu excepția unor viitoare evenimente religioase. Contextul extern al domniei lui Brâncoveanu era definit de adversitatea a patru mari puteri, Imperiul Otoman, Imperiul Habsburgic, Polonia lui
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
Brâncoveanu, n.m."] a făcut marea politică a culturii, cea mai mare”. Chiar și după despărțirea de Cantacuzini, liniile politicii externe a lui Brâncoveanu au rămas aceleași. În perioada domniei lui Constantin Brâncoveanu, cultura românească a cunoscut o perioadă de înflorire, voievodul fiind un fervent sprijinitor al culturii. În cei 26 de ani de domnie, Brâncoveanu s-a dovedit un gospodar desăvârșit și bun administrator al avuțiilor țării, instaurând o epocă de prosperitate și de pace. Domnul a inițiat o amplă activitate
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
castelul din Breaza al urmașului lui Brâncoveanu. Acesta moștenise de la tatăl său reproducerea fotografică a portretului după un manuscris, dar nu i-a putut da alte detalii lui Iorga. Descris de către Iorga drept grec sau oriental, portretul îl reprezintă pe voievod într-un cadru floral asemănător celor din tipăriturile lui Antim Ivireanu, istoricul speculând că autorul ar putea fi însuși Ivireanu. Un portret diferit de cele bisericești, prin faptul că este de natură occidentală, este cel de la Mănăstirea Sf. Ecaterina de la
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
Artă. Tabloul (ulei pe pânză) datează din 1696, și poartă inscripția „Constantinus Brankovan Supremus Valachiae Transalpinae Princeps Ae[ta]tis 42 A[nn]o D[omi]ni 1696”. În portretul de la Mănăstirea Mamu, Brâncoveanu și familia sunt reprezentați la tinerețe. Voievodul are mustăți subțiri, barba neagră și părul încă neras, sub coroana de aur și catifea. Copiii sunt reprezentați la vârstă fragedă. În cazul Bisericii Sfântul Gheorghe din Mogoșoaia, terminată înainte de accederea la putere a lui Brâncoveanu, Iorga opinează că pictura
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
fi trebuit să-i rămână lui Matei, toți cei 11 copii sunt reprezentați la aceeași înălțime cu părinții, iar Brâncoveanu are barbă albă. Un alt portret votiv se găsește la Mănăstirea Gura Motrului, rezidită de Preda Brâncoveanu și zugrăvită de voievod, unde sunt înfățișați Preda și soția lui Păuna, Matei Basarab, Stanca Brâncoveanu și Constantin și soția lui Marica. La biserica din Bordești, ctitorie a lui Mănăilă căpitanul, Brâncoveanu era înfățișat alături de unchiul său Șerban și pretendentul Iordache/Gheorghe Cantacuzino. Pictura
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
brâncovenesc), două cronici ale Țării Românești (a lui Radu Popescu, care acoperă perioada în care a domnit integral și Letopisețul Cantacuzinesc - parțial), scrierile lui Dimitrie Cantemir ("Istoria ieroglifică" și "Întâmplările Cantacuzinilor și Brâncovenilor în Valahia") și cronica secretarului venețian al voievodului, Anton-Maria Del Chiaro ("Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia"). De asemenea se adaugă documente interne, precum însemnările personale ale lui Constantin Brâncoveanu (pe un calendar, editate de istoricul Emil Vîrtosu), corespondența, condica marii logofeții, condica vistieriei, anatefterul și catastiful, și
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
ani, fiica unui conte Jean Tekeli (frate ficțional al lui Imre Thököly) și a uneia dintre cele două (Sic!) fiice ale lui Brâncoveanu, care fugise cu iubitul în Transilvania. Naratorul se decide să o încredințeze pe Alexiowna tutelei bunicului ei, voievodul Munteniei, care, făcând justiție renumelui său de avid, se interesează de drepturile ei la moștenirea lui Thököly și o trimite la mănăstire. Pentru că abatele refuză cu demnitate conversia la ortodoxism, Brâncoveanu îl numește secretar al său. Alexiowna este răpită de la
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
regale, printre ele fiind Rupea. Într-o scrisoare adresată brașovenilor, explicând că fusese însărcinat de rege să păzească granița de est, îi ceartă că au jefuit pe unii oameni protejați de el. Scrisoarea, scrisă în limba slavonă spune: „Io, Vlad, voievod și domn. Scrie domnia mea, multă sănătate pârgarilor din Brașov. Știți bine și voi că domnul chezarul m-a însărcinat pe mine să păzesc această margine...Deci să nu vă pară rău dacă domnia mea nu voi lăsa slugile mele
Vlad Dracul () [Corola-website/Science/297417_a_298746]
-
(n. 29 iunie 1819, București - d. 29 noiembrie 1852, Palermo) a fost un istoric, scriitor și revoluționar român. Alături de fratele său mai mic, Barbu, a participat la Revoluția din 1848. Prin capodopera sa "Românii supt Mihai Voievod Viteazul", Bălcescu l-a impus în canonul național pe voievodul Mihai Viteazul. Născut în București, într-o familie de mici boieri, era fiul pitarului Barbu și al "„serdăresei”" Zinca Petreasca-Bălcescu. Va lua numele de familie al mamei sale, originară din
Nicolae Bălcescu () [Corola-website/Science/297435_a_298764]
-
29 noiembrie 1852, Palermo) a fost un istoric, scriitor și revoluționar român. Alături de fratele său mai mic, Barbu, a participat la Revoluția din 1848. Prin capodopera sa "Românii supt Mihai Voievod Viteazul", Bălcescu l-a impus în canonul național pe voievodul Mihai Viteazul. Născut în București, într-o familie de mici boieri, era fiul pitarului Barbu și al "„serdăresei”" Zinca Petreasca-Bălcescu. Va lua numele de familie al mamei sale, originară din Bălcești, Vâlcea, în locul celui al tatălui, Petrescu. Tatăl lui a
Nicolae Bălcescu () [Corola-website/Science/297435_a_298764]
-
din moșia Bălților, cealaltă jumătate revenind Mănăstirii Sfântului Spiridon din Iași. Orașul Bălți apare în documente ca târg de cai: de altfel prima sa stemă era un cap de cal. Devine un oraș meșteșugăresc important (fierari, rotari, pielari, șelari, căruțari), voievozii moldoveni ridicând o bazilică în 1785. În același an ținutul dimprejur este despărțit din Ținutul Sorocăi, trecând în componența Ținutului Iași. În 1795 Gheorghe Panaite, în scopul de a accelera dezvoltarea târgului, a încercat să aducă din Galiția un număr
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
din Londra a echipei Arsenal. Oficial, stadionul a fost inaugurat pe 10 iunie 1939, cu ocazia împlinirii a 70 de ani de la punerea în circulație a primului tren în România în prezența Regelui Carol al II-lea și a Marelui Voievod Mihai de Alba iulia. În acel moment, Rapidul dispunea de una din cele mai mari și moderne arene din țară, neavând totuși capacitatea ANEF-ului sau gazon de iarbă și instalație de nocturnă ca Venus. Prin construcția după revoluție a
FC Rapid București () [Corola-website/Science/297454_a_298783]
-
diferitor perioade istorice: de la Alexandru cel Bun care a dat moșia Tuzarei spre stăpînire unui boier credincios domnului(înainte de 1430), pîna la Mihai Șutu care a confirmat existența Tuzarei - tîrg stabilind aici diferite rînduieli (28 septembrie 1794). Legenda spune că voievozii Moldovei au descălecat în repetate rânduri, pe meleagurile Tuzarei, acesta constituind un loc de importanță strategică. Oștenii domnului Moldovei ademiniți de natura Codrilor din preajmă și frapați de farmecul peisajului podgorean, au descălecat și au rămas aici pentru totdeauna împreună cu
Călărași, Moldova () [Corola-website/Science/297486_a_298815]
-
a Liceului "Petru Rareș", este o mărturie a numeroasei comunități evreiești care a existat în acest oraș încă din Evul Mediu. Actuala construcție s-a ridicat pe locul alteia mai vechi, în baza hrisovului din 19 iulie 1766 semnat de voievodul Grigore III Ghica. Vechea sinagogă a fost de piatră, dar de la începutul secolului al XVIII-lea nu s-a mai îngăduit decât ridicarea unor sinagogi de lemn, ceea ce explică și materialul folosit la construirea acestui monument. Construcția este făcută din
Piatra Neamț () [Corola-website/Science/296700_a_298029]
-
cu umeri albi de piatră" Există două ipoteze despre etimologia numelui. Prima, emisă de Iorgu Iordan, este că numele orașului ar veni din limba maghiară Kis + Jenö („micul Eugen” sau „mică latura”) pronunțat "Chișienău", trăgîndu-se de la ostașii secui pe care voievozii Moldovei îi stabiliseră aici în drumul tătarilor, care stăpîniseră ținutul între 1224 și 1359. Această ipoteză a fost susținută și de cercetătorii Ștefan Ciobanu, A. V. Sava, Al. Boldur, Al. Graur, Anatol Eremia și alții. A doua ipoteză, emisă de
Chișinău () [Corola-website/Science/296703_a_298032]
-
291A, și are hramul "Sfântul Dumitru", sărbătorit la data de 26 octombrie. nu a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava. Satul Zamostea este una dintre cele mai vechi localități de pe teritoriul actualului județ Suceava. În anul 1490, voievodul Ștefan cel Mare (1457-1504) a închinat 50 biserici, printr-un hrisov, către Episcopia Rădăuților, printre care și "“a 23-a biserică cu popă din Zamostea”". Ulterior, satul apare și în alte documente de arhivă din secolele al XVI-lea, al
Biserica de lemn din Zamostea () [Corola-website/Science/317008_a_318337]
-
popă din Zamostea”". Ulterior, satul apare și în alte documente de arhivă din secolele al XVI-lea, al XVII-lea și al XVIII-lea. În anul 1744 preotul Dumitru Ungureanu a construit aici o biserică de bârne cu hramul „Sf. Voievozi“, care a fost strămutată în 1851 în satul învecinat Poiana (astăzi în comuna Zvoriștea). În anii 1803-1810 căpitanul Grigore Costrăș (călugărit sub numele de Ghenadie) a ctitorit o biserică de zid în centrul satului în locul bisericii de lemn mai vechi
Biserica de lemn din Zamostea () [Corola-website/Science/317008_a_318337]
-
bătrâne”, un boier din partea locului. Prin construirea unei cetăți de pământ și lemn la Orhei, Ștefan cel Mare urmărea scopul de a închide o poartă larg deschisă dinspre părțile tătărești pe linia dintre Hotin și Cetatea Albă. Totodată, prin aceasta, voievodul căuta să-și consolideze pozițiile în această parte a țării prin dregători instalați de el, care să se ocupe mai eficient de apărarea și administrarea acestor ținuturi. Până a ajunge la nominalizarea și pe cât permit izvoarele istorice să dezvăluim activitatea
Cetatea Orhei () [Corola-website/Science/317018_a_318347]
-
mai la sud. Dintre aceste formațiuni românești, cea care se afirmă la putere este voievodatul lui Litovoi. Acesta s-a răsculat în 1272 împotriva regelui ungar Ladislaus IV dorind să câștige teritoriul Banatului de Severin, un important punct strategic. Armata voievodului se luptă cu cea a lui George, fiul lui Simon, dar este înfrântă. Litovoi moare în timpul bătăliei (probabil purtată undeva în jurul anului 1277, fiind evocată într-o diplomă regală din 1285), iar fratele său, Bărbat, este capturat. Acesta își răscumpără
Descălecatul Țării Românești () [Corola-website/Science/317051_a_318380]
-
o mare sumă de bani și devine urmașul lui Litovoi la conducere până în 1288. O cronică anonimă susține că Negru-Vodă, un herțeg al Făgărașului și Amlașului, care a înfrânt tătarii și s-a căsătorit cu Doamna Marghita, a fost primul voievod al Țării Românești. Conform legendei, el împreună cu câțiva coloniști din Transilvania („Români, catolici și saxoni”) s-au așezat în 1290 în sudul Carpaților, stabilindu-se la Curtea de Argeș sau Câmpulung, astfel Negru-Vodă devenind fondatorul Țarii Românești. Originea Olteniei este dată de
Descălecatul Țării Românești () [Corola-website/Science/317051_a_318380]
-
asa-numitele așezări de pe acest teritoriu, însă semnificația lui este controversată, deoarece exista populație română în momentul sosirii lui Negru Vodă, astfel cuvântul putând să aibă semnificația de unificare a teritoriilor sub un singur conducător. Contestat de istorici este și voievodul, de al cărui nume se leagă înființarea unor biserici, considerându-se a fi o invenție sau fiind confundat cu alți domnitori. Astfel, din cauza lipsei dovezilor concludente, Nicolae Iorga pune la îndoială existența lui Negru Vodă, afirmând că acest nume este
Descălecatul Țării Românești () [Corola-website/Science/317051_a_318380]
-
în funcție de cerințele celor ce erau la putere în acea perioadă. Lui Bărbat i-a urmat la domnie Tihomir în preajma anului 1290, iar câțiva ani mai târziu (în preajma lui 1310) Basarab I preia tronul. Astfel, în 1324, situația juridică internațională a voievodului era aceea de vasal al Ungariei. Însă voievodul duce o politică externă foarte activă, folosind poziția de expectativă, care îi permitea să realizeze negocieri și acțiuni militare. Intră în conflict cu coroana maghiară, dorind să unească Banatul de Severin la
Descălecatul Țării Românești () [Corola-website/Science/317051_a_318380]