10,579 matches
-
generalul n-ar remarca un obiect, ca să zicem așa, bătător la ochi, care se vede de sub scaun? De câteva ori am ridicat scaunul acela și l-am mutat din loc, așa că portofelul era la vedere, dar generalul nu l-a zărit nicidecum și așa a trecut o zi și o noapte. Probabil că e foarte distrat, nici n-ai cum să-ți dai seama. Vorbește, povestește, râde cu hohote și deodată se supără teribil pe mine, nici eu nu mai știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Davout venea și dimineața, și seara, adeseori chiar discutau în contradictoriu; în cele din urmă, Napoleon parcă începuse să fie de acord cu el. În cabinet erau ei doi, eu eram al treilea, aproape nebăgat în seamă. Deodată, Napoleon mă zărește întâmplător, un gând ciudat îi licărește în ochi. „Copile, îmi zice el brusc, ce zici: dacă mă convertesc la credința ortodoxă și-i eliberez pe sclavii voștri, rușii mă vor urma sau nu?“ „Niciodată!“ am strigat eu cuprins de indignare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Petersburg, o vizitase Rogojin care îi pusese felurite întrebări despre ceea ce se întâmpla la Pavlovsk. La întrebarea prințului privitoare la ora vizitei lui Rogojin, căpităneasa îi indicase aproape același ceas, când Nastasiei Filippovna i se năzărise că l-ar fi zărit la ea în grădină. Lucrurile se explicau printr-un simplu miraj; Nastasia Filippovna venise apoi personal la căpităneasă să se informeze în amănunțime și se calmase cu desăvârșire. În ajunul nunții, prințul o lăsă pe Nastasia Filippovna cuprinsă de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ce i se spunea prin ușa încuiată, în sfârșit deschise, îl lăsă numai pe prinț să intre, încuie ușa la loc și căzu în genunchi în fața lui (cel puțin așa avea să susțină pe urmă Daria Alexeevna, care apucase să zărească ceva). — Ce fac? Ce fac? Ce fac eu din tine! exclama ea, tremurând și îmbrățișându-i picioarele. Prințul rămase la ea o oră întreagă; nu știm ce anume au vorbit. Daria Alexeevna povestea că s-au despărțit peste o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nici un colț de perdea; ferestrele nu se deschideau, storurile albe erau nemișcate. Se opri definitiv la ideea că mai înainte i se năzărise, că, după cum se vedea, ferestrele erau întunecate și nespălate de mult, încât cu greu ar fi putut zări ceva, chiar dacă într-adevăr cineva ar fi aruncat o privire prin sticlă. Bucurându-se de această idee, plecă din nou spre Izmailovski Polk, la văduva învățătorului. Acolo era deja așteptat. Văduva fusese și ea în două sau trei locuri, trecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
spus. Iar pe urmă, după ce ai plecat, ce-mi trece prin minte? Ce-ar fi, mi-am zis, dacă trage cu ochiul sau pândește oarece din stradă? M-am apropiat de fereastra asta, am tras puțin draperia și te-am zărit stând și uitându-te drept la mine... Uite-așa a fost treaba. Dar unde-i... Nastasia Filippovna? întrebă prințul cu vocea sugrumată. — E... aici, spuse încet Rogojin, parcă întârziind un pic cu răspunsul. — Unde? Rogojin își ridică ochii spre prinț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
stradă sau din curte, unii ar putea auzi și ar ghici că aici a rămas cineva peste noapte: ar bate la ușă, ar intra... fiindcă toți cred că nu-s acasă. Nici lumânarea n-am aprins-o, ca să n-o zărească cineva din stradă sau din curte... Fiindcă, atunci când nu-s acasă, iau cheia la mine și nimeni nu intră aici ca să deretice trei sau patru zile la rând; așa-i la mine rânduiala. Așa că nu știu cum să fac să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de altul favorile stăpânului. Un ministru, pentru a linguși palatul, pregătește un proiect de lege de dotațiune pentru Doamna, [î ]l ține însă secret de colegul său. Acesta află lucrul și într-o zi, fiind pe băncile ministeriale, [î ]l zărește în buzunarul vestmântului lui, [î ]l trage din buzunar pe nesimțite și-l aruncă în Cameră pe jos; se găsește de un deputat și se divulgă, de aci o ceartă între d. Cogălniceanu și d. Boerescu, adevărat ceartă de lachei
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
roasă de valurile străinismului. Și atunci, daca în adevăr este în sufletul lui o scânteie de iubire pentru această țară, a trebuit de o parte să vază cum elementul românesc sărăcește și dispare! Și de altă parte a trebuit să zărească abisul de imoralitate în care partidul liberal precipita societatea noastră; cum caracterele se corup pe zi ce merge, cum vorba sforăitoare și fraza goală ia locul ideilor salvatoare de care este însetată țara, cum oamenii politici se recrutează din ce în ce mai mult
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
purta această luptă, până a trebuit să renunțe la ea, când liberalii l-au părăsit în urma neizbutirii tratărilor cu d. de Bennigsen. După ce partidul național liberal a scăpat conducerea în mâinile unor elemente cu mult mai radicale, calea ce se zărea în fața guvernului de la 1877 a devenit impracticabilă; la luarea altor căi e mai bine ca responsabilitatea să treacă asupra unui om de stat care nu are antecedentele cancelarului. [3 noiembrie 1881 ] ["ÎMBLĂ VORBA... Îmblă vorba că, în ajunul întrunirii Corpurilor
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
iveau figurile funingioase ale purtătorilor și porțile curței poliției se deschidea necontenit spre a primi o nouă victimă. Scenele desfășurate în curtea poliției erau sfâșietoare. Un tată care în îmbulzeala fugei [î]și pierduse fiica vine alergând în curte. Unde zărește o rochie, el se pleacă, ridică capul moartei spre lampa ce aruncă o lumină lugubră asupra fețelor desfigurate ale morților și, jumătate cu speranță, jumătate cu frică, [î]l depune iarăși pe pământul rece. Deodată dete un strigăt îngrozitor și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
un voyeur, urmărește "mașinile dragostei" parcate acolo, zăcând, ca și ocupanții și ocupantele lor, aproape de marginea orășelului. Își revine, se auto-complimentează cu un reproș ("nu-s întreg la minte"), și își îndreaptă din nou pașii spre casă. De pe treptele casei zărește o femelă sconcs urmată de o întreagă coloană de pui, căutând mâncare în lăzile de gunoi: își vâră botul subțire într-o cutie de smântână, își lasă-n jos coada stufoasă, nu-i e teamă. Deși, aparent, este o altă
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
niciodată nepoliticos sau nedrept cu mine, dar relația noastră era rece și distantă. într-o dimineață mă aflam la birou și stăteam de vorbă cu managerul. Eram singuri în toată clădirea. Fără să mă uit direct la el, l-am zărit cu coada ochiului pe vicepreședinte sosind și intrînd într-o încăpere alăturată. Nu știa că îl văzusem. După cîteva minute, datorită unui impuls de moment, am început să discut despre el cu managerul. Mi-aduc aminte că am spus: „îl
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
m-am dus la serviciu răcită bocnă. Mi-aș fi luat o zi liberă, dar trebuia să respect un termen limită și știam că șeful are nevoie de mine. Am intrat în biroul lui și respiram cu greutate, apoi am zărit pe biroul lui o cutie cu șervețele și am luat cîteva. Strănutam, îmi curgea nasul și tot întindeam mîna după șervețele. După un timp îmi spune: „Hm! Șervețelele astea sînt ale mele, nu ale firmei; aici nu furnizăm șervețele angajaților
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
cea a "scutului" și a "lutului ars": Ilustre ziduri, mări transfigurate! Și voi, rănite ziduri pe un scut Crepuscul din lut ars, crescut Spre mâini ce-n cer și-aici vor fi curate. O! Câmpuri fericite. Munți ce-ascut Noi zări... Combustia purificatoare, percepția nouă, aurorală a lumii transfigurate pot trimite la același reper. Geometrizarea formelor naturale notate în vers (vezi debutul sonetului al doilea: "Compasu-acestei ape, prin frunze, prin secundă") reamintește, desigur, și propriile exerciții "constructiviste" din anii 1924-1925, dar
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
om ce se pregătește de o cucerire însemnată. Versurile sale de acum conturează tot atâtea "desene pentru cort" - ca să vorbim tot în termenii unui poem de Ion Barbu. Poetul se află, parcă, în fața unei cetăți, poate ideală, profilată de "noi zări", "oraș natal" în care omul e imaginat ca "prieten" și "frate" și către care "apropierea" are loc la o vârstă a maturității depline: Și-o veste-aduc mai dulce, mai amară / Când mă apropii, ziduri, cu alți ani, de voi". Locul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
descoperit, prin muzică și prin cărți, că nu suntem numai trup care pârțâie și elimină fecale, ci și suflet. Dacă vechea metafizică elimina total "murdăria" trupului; antimetafizica postmodernistă îl extirpă de suflet. Dar Tereza îi redescoperă o transparență prin care zărește sufletul pitit, ascuns. Acesta este, pentru ea, eul: "Nu vanitatea o atrăgea spre oglindă, ci uimirea de a-și descoperi propriul eu", când tânăra uită că nasul "nu-i decât capătul unui tub ce conduce aerul din plămâni"422. Transparența
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
În viziunea lui Kundera, animalele sunt testul esențial al iubirii aproapelui: Aici s-a produs dezastrul fundamental al omului, atât de fundamental, încât tocmai de aici decurg toate celelalte"441. În 1889, când Eminescu trecea, "nebun", în veșnicie, Nietzsche a zărit, la Torino, un cal bătut crunt de stăpânul lui. S-a apropiat, l-a sărutat și a izbucnit în plâns. Se-ntâmpla în anul când Nietzsche i-a luat locul lui Eminescu în nebunie. "Acesta e acel Nietzsche mărturisește Kundera
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
medievale” (Eugen Simion), dar cu o stângăcie naivă, dincolo de femeie și de dragoste se întrevede, „ca o lumină”, o prezență universală, abstractă și misterioasă, pe care poezia, în puritatea ei, o sugerează cu grație firească: „Într-o grădină, lâng-o tulpină/ Zării o floare ca o lumină./ S-o tai, să strică!/ S-o las mi-e frică/ Că vine altul și mi-o ridică”. Senzualitatea și moliciunea diminutivală (condamnată de Titu Maiorescu), semne de orientalism, dar și de manieră literară galantă
VACARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
cele din urmă, uriașul Îl duce pe micul prinț În castelul din adâncul vârtejurilor apelor, iar băiatul devine tovarășul de joacă al fetiței uriașului. Morarul din cel de-al doilea basm aude un mic zgomot În lacul de la moară și zărește o femeie frumoasă care se ridică Încet În mijlocul apei și-i oferă bogăție și fericire, cerându-i În schimb ceea ce se va naște În casa ta. În Izbânda, tatăl promite diavolului: izbânda lui de-acasă, fără să știe că era
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
Atunci nu erau stele pe cer, numai luna umbla și oamenii lucrau În lună. Cum l-a născut pe Domnul Hristos, boii l-au aburit, atunci s-a arătat și Luceafărul de sară la casa lor și apoi stelele. Creciun zărește lumina de departe, Închipuindu-și c-au dat foc casei. Creciuneasa Își trimite pe rând fiicele la Maica Domnului În ocol; fata ciuntă se Întoarce cu mâini de aur, cea șchioapă se Întoarce cu piciorul la loc, iar cea oarbă
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
află povestea negustorilor. După ce-l răscumpără din nou, boierul pune băiatul Într-o raclă și-i dă drumul pe apă. Deasupra raclei scria: Cine va deschide această raclă va muri. Copilul supraviețuiește În raclă cu voia Sf. Duh; niște pescari zăresc racla și salvează copilul. Băiatul, crescut de pescari, se căsătorește mai târziu chiar cu fata de suflet a boierului, intrând În posesia averii lui. Narațiunile Florea Găsitu, Aflatu reiau schema epică a basmelor prezentate mai Înainte. Interesante sunt textele ce
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
neatente. Dar chiar În clipa nașterii sale, copilul fusese sortit să Îndeplinească fapte de vitejie, căci pe pieptul lui firav se distingea imaginea vie a unui balaur, pe brațul drept avea Însemnată o cruce sângerie, iar pe piciorul stâng se zărea jartiera aurie. Văzând aceste semne, Kalib, vrăjitoarea cea nemiloasă, a fost atât de tulburată, Încât nu l-a ucis. Copilul devine tot mai frumos, crescând Într-o zi cât altul Într-un an, iar vrăjitoarei Îi era mai drag decât
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
dat În gând că-i el. În același sens, În basmul Crăiasa zânelor, un Împărat, ducânduse la război, le interzice feciorilor săi să deschidă cu o cheie ruginită chiliuța de la miazăzi, argumentând: bine nu va fi. Ei deschid ușa și zăresc o icoană Întoarsă cu fața la perete pe care era pictat un chip de femeie. Întors acasă, tatăl le dezvăluie fiilor că este zâna zânelor, care rămâne veșnic tânără; numai măritându-se, Își pierde puterea de zână și Începe să mbătrânească. Locuiește
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
norocul tău, pentru că toate astea urmează la noroc. În Fata din sicriul de ceară, eroul pleacă În căutarea fetei menite la naștere. Ajunge Într-o livadă frumoasă și cum, printr-o gaură, iese un fum din adâncul pământului, acolo o zărește pe soarta lui, pe fata lui Jigmond dă Ceară, pe celălalt tărâm, Într-o glajă de sticlă. Le transmite un mesaj părinților: m-am dus după soarta mea. Nu mai vin Înapoi cel puțin mult timp. Eroul ajunge la fată
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]