93,058 matches
-
cel Înalt a ales să ignore cererile primului său fiu, Jaroslaw, prin desemnarea fiului său din cea de-a doua căsătorie, Henric I cel Bărbos, ca singurul moștenitor al său. Când Jaroslaw, a fost forțat să devină proet, s-a întors din exilul din Germania, și a pretins o parte din terenurile din Silezia. Mieszko al III-lea și-a susținut nepotul, și războiul a fost reinițiat. În scopul de a preveni o altă intervenție Imperială, Marele Duce l-a trimis
Mieszko al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330621_a_331950]
-
urmă toată Polonia Mare și a fost declarat Duce. În 1179, Mieszko a mers în Boemia, regiune condusă de cumnatul său Soběslav al II-lea, care totuși a refuzat să-l ajute. Mieszko a fost obligat de circumstanțe să se întoarcă în Germania. A obținut atenția Împăratului Frederick Barbarossa, care i-a oferit ajutorul său pentru restaurarea lui pe tronul polonez, după un tribut de 10.000 de bucăți de argint, o sumă pe care Mieszko nu a reușit să o
Mieszko al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330621_a_331950]
-
l-a convins pe Mieszko că, pentru a obține tronul cu violență, a fost un lucru extrem de dificil, astfel, a început negocierile cu văduva Marelui Duce din Znojmo. În 1198, i s-a permis în cele din urmă să se întoarcă în Polonia Mică, dar a fost obligat să cedeze regiunea Kuyavia, fiilor lui Cazimir. În 1199, voievodul Mikołaj Gryfita și Episcopul de Cracovia, l-au demis din nou pe Mieszko și l-au restaurat pe Leszek cel Alb, însă, trei
Mieszko al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330621_a_331950]
-
voievodul Mikołaj Gryfita și Episcopul de Cracovia, l-au demis din nou pe Mieszko și l-au restaurat pe Leszek cel Alb, însă, trei ani mai târziu, a fost făcut un nou aranjament și Mieszko a fost capabil să se întoarcă. A păstrat titlul de Mare Duce, însă a fost forțat să renunțe la o parte din puterea sa. A murit la scurt timp după aceea. În acel moment, a supraviețuit tuturor fraților și fiilor săi, cu excepția lui Vladislav al III
Mieszko al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330621_a_331950]
-
de presă compania a declarat că "prioritatea noastră este aceea de a dezvolta operațiunile în siguranță pentru angajați, subcontractori și comunitate". Totuși, compania a declarat că intenționează să urmeze alte operațiuni de explorare și nu exclude posibilitatea de a se întoarce la Pungești. Pe pagina oficială Avaaz, o organizație civică globală, la momentul scrierii articolului, peste 19.300 de oameni au semnat o petiție prin care se cere interzicerea oricărei tehnologii de fracturare hidraulică în România. Creată de asociația România Fără
Revolta de la Pungești () [Corola-website/Science/330634_a_331963]
-
că aceste cetăți i-au aparținut lui Mieszko numai până în 1179). Pe de altă parte, Boleslav cel Înalt a suferit o scădere a autorității sale, când a fost nevoit să dea regiunea Głogów, fratelui său mai tânăr, Conrad, care se întorsese recent din Germania și a susținut la rândul său că Silezia este moștenirea sa. În 1195, Mieszko și nepotul său, Jarosław, l-au sprijinit de Mieszko al III-lea cel Bătrân, în noua sa încercare de a recupera Cracovia și
Mieszko al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330637_a_331966]
-
Bulă, un Duce anonim din Silezia (care nu putea fi decât Jenric I cel Bărbos, pentru că el folosea acest titlu) a fost exceptat din interdicție. Țara era consternată căci nimeni nu știa cine deține puterea reală. Henric Kelicz (care se întorsese din exil cu ceva timp înainte), a decis să apeleze la Sinod în Borzykowa, încercând să găsească o soluție pentru această problemă delicată. La o convenție, în plus față de Ierarhia Bisericii, au participat Henric și ceilalți duci juniori. Leszek cel
Mieszko al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330637_a_331966]
-
proces lung și chinuitor. Stenhouse s-a învârtit de mai multe ori în strâmtoare înainte de a decide să ancoreze în apropierea Capului Evans. După o vizită finală la Punctul Cabanei, pentru a aduce cu el 4 oameni ce s-au întors mai devreme din grupurile de amplasare a posturilor, a adus nava la Capul Evans, unde a lăsat-o să fie înghețată în apă, bine țintuită de ancore și funii. În noaptea de 7 mai o furtună cumplită s-a dezlănțuit
Grupul de la Marea Ross () [Corola-website/Science/330627_a_331956]
-
fost separate de ei cât "Aurora" a fost în derivă. Deși posturile de aprovizionare pentru Shackleton erau amplasate, cei zece oameni rămași părăsiți nu aveau decât „hainele de pe spatele lor”. Fără să știe unde era nava, sau când se va întoarce, aceștia depindeau de ambiția lor de a supraviețui și de perseverența de a nu dispera. Mackintosh și-a rezumat situația astfel: „Trebuie să ne înfruntăm gândul că vom sta aici, fără ajutor, timp de doi ani. Nu ne putem baza
Grupul de la Marea Ross () [Corola-website/Science/330627_a_331956]
-
pe 28 decembrie. În curând ultima etapă a început, care consta în lungul marș către Muntele Speranței. După scurt timp, pe 1 ianuarie 1916, după ce un aragaz Primus s-a stricat, Cope, Jack și Gaze au fost nevoiți să se întoarcă la Capul Evans, unde l-au întâlnit pe Stevens. Acesta rămăsese la bază pentru a face cercetări în domeniul meteorologiei și a avea grijă de navă. Ceilalți șase au continuat să mărșăluiască spre sud, cu Spencer-Smith bolnav și Mackintosh acuzând
Grupul de la Marea Ross () [Corola-website/Science/330627_a_331956]
-
să părăsească cortul a doua zi, dar în curând s-a dovedit imposibil pentru Mackintosh și Spencer-Smith să continue. Joyce, Richards și Hayward au continuat să meargă înspre depozit, lăsându-i pe bolnavi în grija lui Wild. Aceștia s-au întors cu mâncare și combustibil, iar marșul a reînceput. În scurt timp Mackintosh l-a însoțit pe Spencer-Smith pe sanie, iar după nu mult timp, și Hayward s-a prăbușit. Cei trei oameni încă sănătoși trebuiau să îi care pe cei
Grupul de la Marea Ross () [Corola-website/Science/330627_a_331956]
-
la Punctul Cabanei. O zi mai târziu Spencer-Smith a murit, fiind terminat de scorbut și oboseală, trupul lui fiind înmormântat în gheață. Joyce și Wild au ajuns, împreună cu convalescentul Hayward, la Punctul Cabanei, pe 11 martie, după care s-au întors după Mackintosh. Până pe 16 martie toți supraviețuitorii erau la Punctul Cabanei. De la începutul transportului proviziilor de la Capul Evans, pe 1 septembrie 1915, până când restul grupului a ajuns la Punctul Cabanei, au trecut 198 de zile, cea mai lungă călătorie cu
Grupul de la Marea Ross () [Corola-website/Science/330627_a_331956]
-
Gaze, în ciuda unei eclipse parțiale de lună ce le-a redus lumina pe durata traversării. După ce "Aurora" a ajuns în Noua Zeelandă pe 16 aprilie 1916, Stenhouse a început strângerea de fonduri pentru repararea și consolidarea ei, pentru a se putea întoarce în Antarctica să își aducă tovarășii. Aceasta s-a dovedit dificilă: nu s-a mai auzit nimic de la Shackleton de când "Endurance" a părăsit Georgia de Sud în decembrie 1914, și se părea că era nevoie de misiuni de salvare pentru
Grupul de la Marea Ross () [Corola-website/Science/330627_a_331956]
-
10 ianuarie 1917, când "Aurora" a ajuns la Capul Evans, supraviețuitorii erau uimiți să îl vadă pe Shackleton îndreptându-se spre ei; realizând inutilitatea muncii depuse. După încă o săptămână pierdută în căutarea trupurilor lui Mackintosh și Hayward, "Aurora" a întors spre nord, având la bord pe cei șapte supraviețuitori ai grupului original. Cabanele rămase de la expedițiile Discovery și Terra Nova sunt protejate de "Antarctic Heritage Trust" și de guvernul Noii Zeelande. Pe cabana de la Capul Evans se mai poate vedea
Grupul de la Marea Ross () [Corola-website/Science/330627_a_331956]
-
domeniul tehnologic. El a devenit directorul general al companiei în 1945 și șeful acesteia, în 1962. Dintre câinii care au supraviețuit, Con a fost ucis într-o luptă, înainte de a putea fi salvat. Ceilalți, Oscar, Gunner și Towser, s-au întors cu nava ce mergea în Noua Zeelandă și au fost transferați la Grădina Zoologică din Wellington, unde Oscar a trăit până la 25 de ani. Aproape de sfârșitul vieții, Dick Richards, ultimul supraviețuitor al expediției, a spus că a meritat ce a făcut
Grupul de la Marea Ross () [Corola-website/Science/330627_a_331956]
-
lui Cazimir al II-lea cel Drept și Odon, fiul cel mare a lui Mieszko al III-lea cel Bătrân din prima căsătorie, care a respins favoritismul arătat de tatăl său pentru fii din a doua căsătorie. Vladislav s-a întors la familia sa în 1181, în ciuda faptului că, deși era adult, nu a primit nici o proprietate. În jurul anului 1186, Vladislav s-a căsătorit cu Lucia, fiica lui Jaromar I, Prinț de Rügen, uniunea având ca scop principal creașterea influenței lui
Vladislav al III-lea Picioare Groase () [Corola-website/Science/330632_a_331961]
-
un dușman încăpățânat al voievodului Mikołaj. Guvernarea lui Vladislav ca Duce de Cracovia și a Poloniei Mari, a durat timp de patru ani, până în 1206, când, după moartea principalului său susținător, voievodul Mikołaj Gryfita, Leszek I cel Alb s-a întors în capitală. Cauza rebeliunii a fost aplicarea drepturilor împotriva nobilimii puternice și alianța cu Pomerania. Interesat de afacerile din Pomerania, Vladislav a fost implicat în două evenimente. Primul a fost întâlnirea cu regele Valdemar al II-lea al Danemarcei, în
Vladislav al III-lea Picioare Groase () [Corola-website/Science/330632_a_331961]
-
Arnold al II-lea, Episcop de Poznań. Reacția surprinzătoarea asupra acestor evenimente a lui Henric I cel Bărbos, care nu numai că i-a acceptat pe exilați, ci i-a donat Ducatul Kalisz lui Vladislav Odonic, cu condiția să se întoarcă la el după ce își va recăpăta moștenirea. În același timp, Arhiepiscopul Kietlicz s-a dus la Roma, unde a avut o întâlnire persoanală cu Papa Inocențiu al III-lea. Papa a instruit și alți prinți polonezi pentru a-l ajuta
Vladislav al III-lea Picioare Groase () [Corola-website/Science/330632_a_331961]
-
sprijin de la tinerii prinți și de la bisericile locale, pentru a retrage Bula Papală fatidică. Acest lucru a avut succes, iar când Mieszko al IV-lea Picioare Zgomotoase a murit în mai 1211, Leszek cel Alb a fost capabil să se întoarcă la tronul din Cracovia. Intențiile vechii generații nu au reușit. În 1215, poziția lui Vladislav al III-lea era slăbită în continuare de creșterea puterii Arhiepiscopului Henric Kietlicz, care a sprijinit prevederile celui de-al IV-lea Consiliu Luteran, și
Vladislav al III-lea Picioare Groase () [Corola-website/Science/330632_a_331961]
-
ca fiind autorul crimei. De altfel, unii istorici sunt de părere că și Vladislav Odonic a fost complice, ducând toate planurile și conversațiile domnitorului din Pomerania pe tot parcursul congresului. După crima din Gąsawa, Vladislav al III-lea s-a întors direct la ofensivă. La începutul anului și sub circumstante necunoscute, Ducele Poloniei Mari, cu ajutorul trupelor din Silezia, au putu să-l învingă pe Odonic, care a fost luat prizonier. Vladislav al III-lea a mers în Polonia Mică, unde și-
Vladislav al III-lea Picioare Groase () [Corola-website/Science/330632_a_331961]
-
și-a asumat conducerea directă numai asupra Cracoviei: autoritatea peste Sandomierz a fost înmânată mamei lui Boleslav al V-lea, Grzymislawa, deși în mod formal, pentru că la sfârșit a rămas sub controlul Marelui Duce. Din păcate, situația politică s-a întors împotriva lui Vladislav. Nepotul său, Odonic, învins și închis de unchiul său, a reușit să scape din Płock și să pornească un război împotriva lui, ceea ce l-a prins pe Ducele Poloniei Mari, în imposibilitatea de a se pregăti pentru
Vladislav al III-lea Picioare Groase () [Corola-website/Science/330632_a_331961]
-
Seniorată din Cracovia. După ce Ziemomysł a fost expulzat de Boleslav al V-lea, datorită alianței sale cu Ducele de Pomerania Sambor al II-lea, Leszek a devenit Duce de Kuyavia în 1273, și i-a permis fratelui său să se întoarcă cinci ani mai târziu. Leszek a preluat tronul din Cracovia în 1279. În timpul domniei sale, forțele mongole conduse de Nogai Khan au invadat Polonia pentru a treia oară în 1287. El s-a căsătorit cu Gryfina, fiica prințului Rostislav Mihailovici, care
Leszek al II-lea cel Negru () [Corola-website/Science/330653_a_331982]
-
homeric va decade treptat odată cu secolul al VIII-lea î.en., când apar și se dezvoltă elemente care vor caracteriza lumea greacă în epoca arhaică. Epoca homerică este un exemplu clasic de regres în istorie, deoarece lumea greacă se va întoarce, timp de câteva secole, la rânduielile gentilice, dominate de relațiile bazate pe înrudire, pe dispariția statului care lasă loc organizării pe ginți, fratrii și triburi.Eliminarea societății războinice din epoca miceniană a lăsat loc unei prularități de mici centre izolate
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]
-
preluat titlul de Mare Duce. Bula fusese emisă la cererea unui duce anonim din Silezia, car ar fi putut fi doar Henric. Situația a devenit confuză pentru că numeni nu era sigur cine deține puterea reală. Arhiepiscopul Henric Ketlicz (care se întorsese din exil cu ceva timp înainte), a decis să cheme un sinod în Borzykowa, unde încerca să găsească o soluție la această problemă delicată. La convenție, în plus față de ierarhia bisericii, Henric și celilalți duci juniori, au mai fost prezenți
Henric I cel Bărbos () [Corola-website/Science/330645_a_331974]
-
vest. Inițial, el a încercat să soluționeze litigiul pe cale pașnică. Spre acest scop, el a trimis ambasadori la curtea Împăratului Otto al IV-lea la Alrenburg, în scopul de a obține recăpătarea regiunii Lubusz în cadrul regiunii Silezia. Aceștia s-au întors fără nici un răspuns, astfel Henric decisese să organizeze o expediție armată. În cele din urmă, situația a fost soluționată în favoarea lui, atunci când pe 6 mai 1210, Margraful Conrad al II-lea a murit, și Henric a putut relua Lubusz, și
Henric I cel Bărbos () [Corola-website/Science/330645_a_331974]