9,813 matches
-
nopții, parcurge cele patru stadii ale meditației, care îl poartă treptat la atingerea „nu tristei, nu veselei, ci echilibratei, înțeleptei și desăvârșitei purități a minții”, eliberând conștiința de legăturile cu lumea sensibilă. Meditația îi permite, grație „ochiului său divin”, să îmbrățișeze totalitatea lumilor și eterna lor devenire, adică ciclul teribil al nașterilor, morților și reîncarnărilor determinat de karma. La veghea a doua, Gautama își recapitulează nenumăratele vieți anterioare și contemplă în câteva clipe existențele nesfârșite ale celorlalți. În timpul celei de-a
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
întregul său a fost aceea care a asigurat succesul durabil al buddhismului. Deși inițial învățătura lui Buddha se adresa doar acelora, puțini la număr, dornici și capabili să se dăruiască în întregime vieții de călugăr, faptul că ea a fost îmbrățișată și de laici, care nu-și părăseau căminul pentru a trăi fără adăpost, a făcut ca buddhismul să fie acceptat de popoare întregi. Mai multe pasaje din literatura buddhistă ne lasă impresia că Buddha a avut parte de o viață
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
dreaptă a mamei sale și este îmbrăcat cu un veșmânt de mătase divină. Tenebrele, praful, norii negri sunt izgoniți din cer atunci când apare Buddha. Din pământ iese un lotus miraculos pe care Iluminatul se așează și, cu privirea divină, el îmbrățișează dintr-o dată toate lumile. Bubuitul care se aude în acest moment înștiințează Universul că tocmai apare un Buddha. În Lalitavistara și Nidănakathă narațiunea se întrețese cu o atmosferă ca de vis în fața miracolului: lumina se revarsă deodată în lume, pământul
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
și a celui al ființelor care îi sunt dragi. Hotărârea prințului este luată. El se duce să-și vadă pentru ultima dată soția și copilul care dormeau pe un pat plin de flori. Se apropie în vârful picioarelor să-și îmbrățișeze copilașul, dar îl găsește înlănțuit de mamă și nu-l poate atinge fără a o deștepta și pe ea. Se hotărăște să nu-i trezească de frică să nu-l convingă să renunțe la plecare. După ce îi privește îndelung pe
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
când am venit de la Pitești spre Jilava. Au fost bărbați În lanțuri, ceea ce Înseamna că aveau pedepse mari. Și când am coborât din dubă, atunci, acolo, În zarva aia care s-a făcut până să ne repartizeze la celule, am Îmbrățișat bărbații și i-am sărutat, că n-aveam nici pâine, nici mămăligă, nimic să le dau, dar așa, pentru Încurajare, i-am sărutat... Atuncea am văzut vreo zece bărbați În lanțuri... Era groaznic! Abia le târau... N-am putut să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Încurajare, i-am sărutat... Atuncea am văzut vreo zece bărbați În lanțuri... Era groaznic! Abia le târau... N-am putut să-i Întreb cum Îi cheamă sau de unde sunt, că timpul a fost foarte scurt, abia am reușit să Îi Îmbrățișez... De la Jilava unde ați fost dusă? De la Jilava ne-au dus cu trenul până la Câmpina. Acolo am coborât și țin minte că ne-a așteptat un singur milițian, cu o căruță cu un cal... Toate bagajele au fost Încărcate În
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fost pe la frate-su, mă rog... și m-am Întâlnit cu Puiu Atanasiu. Și zic: „Dom’le, m-am speriat când v-am văzut atunci”... Și mi-a spus: „Nu sunt absolut deloc supărat... Nu e nici o supărare”. M-a Îmbrățișat și cu asta basta... Eu, ce să zic? Eu, față de colegii de facultate, n-am mișcat În front, dom’le! Nimic! Cu ăștia cu care am fost În pușcărie mai discutam câte ceva... Și tot ce ai discutat era Înregistrat... Și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
să pot să schimb impresii, dar nu prea aveam cum, că nu exista Întâlnire Întâmplătoare. După revoluție tot am vrut să-l Întâlnesc... Când am fost o dată la Aiud, am văzut pe unul care semăna cu el și l-am Îmbrățișat, dar nu era el... Tot am vrut să-l Întâlnesc... Da’ nu l-am mai Întâlnit. El s-a preoțit după ’89 și a fost preot lângă Oradea, În zona Bihorului. Sandu Munteanu. Era un om extraordinar, credincios... A avut
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
celulele acele’ groznice. În față, acolo, era o curte a birourilor și acolo ne-o dat jos din dubiță și ne-o urcat Într-un camion din ăsta deschis. Și ne-o lăsat, Doamne Sfinte, vreo zece minute ca să ne Îmbrățișăm, să ne povestim, să ne luăm rămas-bun... Și fratele meu m-o rugat așa de mult: „Ai grijă de tine”. Zic: „Dar ce s-o-ntâmplat cu soțul meu, de ce el n-o fost cu noi?”. Zice: „Probabil că el
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pe cineva care mă urmărește. Știți ce senzație e? Un an de zile n-am putut să scap de senzația asta... Și când o fost chiar lângă mine zice: „Aurica!”, „Ioi, Mihai, tu ești!?” Atunci el o vrut să mă Îmbrățișeze, și io zic: „Nu, stai până după colț, să nu ne vadă”... Că sergentul Între timp stătuse În loc, să vadă dacă merg cum mi-o explicat el. Mi-o fost frică să-mi sărut cumnatul, că ăla se uita... Apoi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
alcătuirii notelor explicative și elaborarea acestora. Ținem să mulțumim aici, încă o dată, tuturor acelora care ne-au sprijinit, cu bunăvoință, în munca de elaborare și definitivare a acestei ediții: - Valeriu Râpeanu, directorul Editurii Eminescu, și Adrian Anghelescu, redactorulșef, care au îmbrățișat cu entuziasm ideea reeditării cărții lui Constantin Bacalbașa; - Prof. dr. Ion Ardeleanu, care a alcătuit referatul de specialitate asupra lucrării, oferindu-ne numeroase sugestii concrete privind clarificarea apa ratului de note; - Maria Cordoneanu, redactorul cărții, care a lecturat cu atenție
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
prigoniții, erau săracii, erau umilii, erau oamenii despre cari, mai târziu, ziarele conservatoare spuneau că umblă iarna în pantaloni de dril, iar vara în șoșoni-galoși. Acești nedreptățiți de soartă și de Vodă erau simpaticii-persecutați pe care întotdeauna masele i-au îmbrățișat. Tineretul generos și plin de aspirațiuni neînțelese dar firești era cu fața către acești roșii de la care aștepta oarecari minuni nedeslușite. Vecinica goană după un ideal pierdut în ascunzișurile viitorului. Deși din obârșie conservatoare, deși tatăl meu era polițai al
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
guvernului. Inițiativa ce ai luat preasânția-ta la această înmor mântare, nefiind conformă cu spiritul canoanelor Sfintei noastre Biserici, nu aderez la propunerea ce-mi faci. Niphon, Metropolitul Hungro-Vlachiei“ Dar mitropolitul Moldovei răspunde la rândul său: „Cu frățească în Hristos dragoste îmbrățișăm pe înalt preasfinția-voastră. Primind telegrama răspunzătoare la invitarea ce v-am făcut de a veni la înmormântarea fostului domnitor Cuza, cată să vă dau unele explicări din cari foarte luminat veți putea vedea că scopul invitării a fost cu totul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în Drept din Facultatea] din Paris, supleant secția I corecțională Ilfov.“ Și ziarul Românul adăoga: „Ministrul Justiției a refuzat de a primi aceste două demisiuni sub cuvânt că ele sunt o manifestare politică. Așadar orice magistrat care nu se va îmbrățișa cu bandiții este un răzvrătitor.“36 Au urmat apoi un număr de alte demisiuni, precum acelea ale d-lor C.G. Politimos, C. Nacu, B. Arvanezu, Anton Carp, Grigore Brătianu etc., precum și alte numeroase demisiuni din țară. anul 1875 257 36
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
n-am străbătut-o mai lent și cu inima mai grea ca acum. Cînd am intrat în casă, tata stătea pe marginea patului și privea nedumerit pe fereastră, sprijinindu-și bărbia în palmă. M-am apropiat de el, l-am îmbrățișat și l-am întrebat cum se mai simte. Mi-a răspuns, abătut, că nu tocmai bine, fără să-și schimbe poziția în care îl găsisem. „Dar ce s-a întîmplat?”, m-a întrebat continuînd să privească grupurile de oameni care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sînt mogîldețele de pe celelalte mese, cînd am zărit sub o mușama lucioasă tălpile unui bărbat. Afară, lumina și aerul mi s-au părut adevărate binecuvîntări. L-am dus pe tata în „casa cea mare” s-o vadă pe mama. A îmbrățișat-o peste sicriu și a plîns zguduit, jelind-o și jeluindu-se ca și în ziua precedentă la aflarea morții ei. La căpătîi, aranjîndu-i mai bine broboada, Lucica plînge liniștit. Mă stăpînesc cît pot să nu dau drumul hohotelor care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
haina de ploaie pe cap în loc de kipă, probabil rudă, a luat de pe masă stiloul decedatului și i l-a dat. În timp ce Sergiu copia versurile, Liviu Siegler, prietenul lui Mișu, și-a amintit o vorbă de-a acestuia care contrazicea ipoteza, îmbrățișată de aproape toți ceilalți, a anticipării morții: „Mă, ce fel de poet sînt eu, dacă n-am nici o neliniște existențială?!” Neștiind cu ce să mai umple golul priveghiului, Sergiu a început să improvizeze ceva despre viitoarele necroloage, convins că o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în minoritate, filosemitismul meu latent, fără bază teoretică, deocamdată, m-au făcut să pariez pe „agresori”, care vor învinge - susțineam - datorită superiorității tehnicii lor de luptă. S-a efectuat o anchetă. N-am fost exmatriculat numai fiindcă între cei ce îmbrățișaseră punctul meu de vedere se afla și fiul căpitanului Achim, locțiitorul politic. Dar pentru a depista originea părerilor mele, a fost trimis în satul natal un locotenent major, să culeagă informații despre părinți și rude. Referințele obținute de acesta aveau
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
S-a produs îmbulzeală și și-a pierdut rîndul. S-a întors acasă fără nimic. Deși face parte dintr-o familie de longevivi (tatăl: 90, mama: 82), se îndoiește că va mai trăi mult. De altfel, la despărțire, în timp ce-l îmbrățișam, i-a scăpat un „Poate n-o să ne mai vedem niciodată”, care mi-a strîns inimaî *A trecut pe la noi „Bunicul”, să-i spunem unde-i „Plafarul”. Eram singur. Cînd să iasă pe ușă, l-am întrebat ce anume caută
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
articulează pedant și, deopotrivă, luxuriant. Histrioni ei înșiși, lăudătorii săi trebuie că au fost impresionați de retorica sa afectată (dar vidă), de scandările ce frizează parodia. Terminînd en fanfare, I.T. a spus că dorește „buni auguri” cărții și că îl îmbrățișează „copleșitor” pe cel ce-a scris-o. Să mai adaug că a fost îndelung aplaudat? A fost!... *Agitîndu-se prin fața mea cu basca pe cap și cu brațele încordate ca două gheare de ridicat bușteni (în timp ce eu stăteam liniștit la birou
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
județul nostru au murit cîteva mii. *Am fost la înmormîntarea mătușii Valeria. Paralizia ei ar fi survenit după un efort: a alergat în urma căruței încărcate cu saci, mînate de moșu-meu. Cînd m-a văzut în ogradă, acesta m-a îmbrățișat și a plîns în tăcere mai multe minute. Era palid și tremura. El e, oare, m-am întrebat, privindu-l, moș Vasile cel Rău, aspru cu oamenii și cu animalele? Bărbatul care, cînd se îmbăta pe la vreun hram, se întrecea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
bărbat. Germana e însă pentru mine, vorba lui șerban Cioculescu, „o limbă exotică”. Știu doar cîțiva termeni: noțiuni estetice, titluri de opere etc. În concluzie, n-am înțeles nimic. Astăzi a sunat direct, fără intermediar german, G. Gheorghiță, ca să mă „îmbrățișeze” de sărbători și să-mi spună că nu mi-a făcut abonament la „Lire”, deoarece costă enorm: „cu ceea ce dai pe un număr, mănînci trei zile”. De cîte ori vorbește, are vocea în lacrimi. Poză dramatică ori, realmente, străinătatea nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
poate mai are ceva din hârtiile tatălui său. Numele tatălui lui Nicolae Țibulcă a fost ștefan, dar nu cred că cu el se sfătuia Sadoveanu ci cu bunicul lui Nicolae. Le scriu În acest sens. Sărut mâna doamnei și vă Îmbrățișez pe amândoi, Ion Olteanu Adresele: Ing. Alex. Țibulcă Eufrosina Țibulcă Piatra-Neamț, Str. Castanilor 29 Fălticeni, Str. Pictor Băeșu, 25 3 București, 12 mai 2001 Dragă Domnule Eugen Dimitriu, Mulțumesc mult pentru tot ce-ați făcut pentru mine, mirarea lui Dumnezeu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
mine oamenii vii nu mă lasă să Îmbătrânesc prea mult. Ce face prețuitul domn Severin? Spuneții să nu mă menajeze dacă revista dânsului va scrie despre cărțile mele. Ce știți de cei de la Fălticeni? Sărut mâna doamnei dv. și vă Îmbrățișez! Ion Olteanu 678 6 București, 25 iul. 2001 Dragă Doamnă și Dle Eugen Dimitriu, Vă mulțumesc pentru scrisoarea trimisă și cronica literară. Sunt multe lucruri bune În ea. I-am scris și dlui Constantin Severin, cât și doamnei Luminița Andriciuc
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
viitoare și o Întreb pe Eufrosina sau pe băiatul ei, deputat astăzi. Soția mea era soră cu Eufrosina, nu cu Neculai. Am iubit Fălticeniul pentru spiritualitatea locului și a oamenilor, nu pentru că aveam rude acolo. Sărut mâna doamnei și vă Îmbrățișez pe amândoi, Ion Olteanu 7 București, 7 aug. 2001 Dragă doamnă și dle Eugen Dimitriu, Mă bucur mult de lumina care mi-a trimis-o Sfântul Dumnezeu din ceriu. În dimineața aceasta mi-am notat un gând, venit seara trecută
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]