9,974 matches
-
de necazuri, și nici să [nu] asiste măcar la comemo rările pioase din fiecare an; sau ca băiatul meu, care-mi nesoco tește scrisul de astăzi fiindcă „nu produce nimic“, nici chiar cât manualele lui de botanică, cu care nu Îndrăznesc să mă măsor. Ca un larg câmp de experimentare și de Încercare a puterilor noastre asimilatoare, a facultăților noastre apetitive și a inte ligenței noastre culinare, peste drum de hanul Vlasto, În chiar spatele bisericii Sf. Dumitru, era birtul La
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dragoste În chip inteligent, fiindcă foarte puțini bărbați și femei posedă sau fac uz de acel simț particular al orientării sexuale, adevă rată cheie cu care deschizi și descoperi acea parte a trupului nostru pe care lumea prea cumsecade nu Îndrăznește să o cunoască. De aceea bărbații se simt foarte bine ei Între ei, iar feme ile la fel. Iar când vreuna sau vreunul cade pe neașteptate În cercul opus, dăunează atmosferei ca un musafir nepoftit primit cu tăcere și răceală
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
treapăt licențios al acestui neam de femei, marea și excelenta predi lecție (atârnată acum de lectura acestor pagini ale mele care au dezlegat limbile ferecate ale atâtora) de a observa În jurul lui, de a Înregistra și reflecta uneori, chiar dacă nu Îndrăznește a și scrie, deși nu i-ar lipsi pana și timpul necesar. Îl Întrebam deunăzi, stând amândoi, ca În fiecare seară, pe bordura grădinii Ateneului, dacă a constatat sau bănuit, ca și mine, sentimente religioase strecurându-se până În această lume
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
poartă pe această victimă crucificată a amorului conjugal, care asculta acum clopotele sunând În noaptea asta de Paști, când mulțimea veselă a băieților, porniți În cârduri de la biserici, se abătea acum să ciocănească În gea murile femeilor ăstora care nu Îndrăzniseră a călca sfintele praguri și, În marea lor majoritate, Îi luau la goană pe golani cu ocări cutremurate de spaimă și de indignare. După peste patruzeci de ani, Încă o mai văd și astăzi pe Rădița, țigăncușa cea arzoaie din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
stupide. — Choisissez!, Îmi porunci doamna directoare cu priviri im perioase de dresoare de animale - câini, pisici, broaște țestoase. — Păi... (Începui eu a o da pe românește, dintr o urâ cioasă fâstâceală a mea când sunt luat prea repede), păi... (și Îndrăznii a mă scula În capul oaselor ca să mângâi obrazul ofilit al unei blonde suave și cu trup subțire ca de zeiță) voyons, madame - Începui eu cu tonul meu cel mai important, ca să-mi ascund Încurcătura În care intrasem - permettez-moi une
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ristică a veloci pedistului Alexandru Macedonsky, poetul Nopților de mai, Însoțit În această cursă de ciracul său C. Cantili, poet și mecenat al poeților, pe care l-am văzut deu năzi așteptând pomana tre cătorilor grăbiți de pe bulevard, tăcut și neîndrăznind să-ntin dă mâna. Nu știu dacă a conduce un automobil ceasuri Întregi cu fundul pe pernă Înseamnă a face sport; poate Însă numai În măsura În care Înfrunți necazurile ce le comportă: penele, intemperiile, exercitarea și controlul, pe spinarea proprie, a reflexelor; cât
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
zise reflecții În halat și În papuci, grămădite unele peste altele, cum le a venit să pice din condei, găsind că, la urma urmelor, mult mai interesante decât reflecțiile sunt bucuriile reale pe care le oferă automobilul și printre care Îndrăznesc să pomenesc aci: practica liberă și fantezistă a amorului. Drumurile În automobil sunt searbede fără o femeie tânără și frumoasă lângă volan. Trebuie neapărat s-o simți aproape de tine, hipnotizată, ca și tine, de luciul drept al șoselei și de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
decorații. Lili avea drept de veto în materie de băutură, dar și dreptul, cu discernământul ei de femeie, să dea șampanie franțuzească celui care ocazional ar fi avut "nevoie" de așa ceva. Dacă însă cineva, oricine ar fi fost, ar fi îndrăznit să se lege de Lili sau să fie nepoliticos cu ea, zbura din unitate fără drept de apel. Mi s-a povestit de două asemenea cazuri destul de recente (două și trei luni) în care Wilke, deși unul dintre ei era
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
nume și documente, aceste cărți să fie citite cu sufletul la gură, ca niște romane. În 2008, Cornel Marandiuc a avut cuvinte frumoase față de cartea mea, Escadrila Albă. O istorie subiectivă. Deși lucrarea s-a bucurat de nouă recenzii favorabile, îndrăznesc să afirm că scriitorul arădean a înțeles cel mai bine demersul meu, a reușit să pătrundă în intimitatea subiectului cărții și a gândirii autorului ei. Am fost pe aceeași lungime de undă, cum se spune... Închinasem cartea "memoriei bunicului meu
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
semne că e pe punctul de a se Întrerupe curentul. 25 noiembrie 2012 Prima Liturghie a fost Înălțătoare și plină de Învățături. Ascultând pilda bogatului, m-am gândit că eu, păcătosul, n-am păzit poruncile și poate de aceea am Îndrăznit să iau calea mănăstirii, dar am destule lucruri la care nu am renunțat, așa că am Încă de luptat cu propria conștiință. Deocamdată mă lupt cu frigul, astă noapte dârdâind zdravăn și dormind cu țârâita. Spre seară, după vecernie, am Început
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
la dracu-n praznic, sau să-l bage la balamuc, sau să-l lichideze scurt ca pe un dușman al poporului ce se dovedea a fi, să-l lichideze dând astfel o lecție tuturor celor care, mă rog, ar fi îndrăznit să...? Îi treceau toate transpirațiile: și din pricina căldurii nemaipomenite, dar și fiindcă își chinuiau creierii cu problema aceasta peste măsură de grea, oare cum să procedeze? Numai că n-au putut să aplice nici una dintre soluțiile care se prefigurau. Încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
capabili s-o deschidă. Ce conține cartea? mă arăt eu curios. Victor Doi stă puțin pe gânduri și apoi răspunde râzând, printr-o întrebare: Ce ai vrea să-ți spun, că în paginile ei se află ascuns secretul lumii?... Nu îndrăznesc să-l întreb mai mult și nici el nu îmi dă vreun semn că ar avea de gând să mai stăruie asupra acestui subiect. În schimb, Lazarus se arată dispus să-mi dea lămuriri despre spațiul acesta, văzduhul, și despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
părăsit orășelul. În schimb, a rămas Monica, să-și petreacă vacanța în pitoreasca noastră localitate de pe malul Dunării, la mătușa sa. Apropierea, legătura lui Victor cu liceanca venită în vizită în Serenite a continuat, s-a întărit. Fără să fi îndrăznit să-i facă propriu-zis declarații de dragoste, Victor și-a dat totuși seama că Monica înțelesese adevăratele sale sentimente și le accepta, cu delicatețe. Victor mai realizase ceva, foarte important: că și fata avea pentru el sentimente mai puternice decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
legătură cu adevărata sa persoană. Se întreba întruna cui îi datora eliberarea lui din colonia de muncă forțată, ceea ce echivala cu un mic miracol, statutul său și perspectivele sale sociale se conturau acum incomparabil mai bune; se întreba fără să îndrăznească să formuleze acel răspuns care i-ar fi convenit. Și imediat, în mintea tatei, lângă această întrebare fără răspuns, se ivea încă o întrebare la care, de asemenea, nu găsea răspunsul: întrebarea legată de Irina - unde dispăruse, cum de-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pe înger. S-a întors cu o înfățișare de copil temător spre musafirul său nefiresc și a vrut să-l descoase, ce scop are sosirea lui acolo: dar s-a simțit brusc copleșit de persoana îngerului și n-a mai îndrăznit să deschidă gura. Îngerul și-a terminat țigara, s-a ridicat, l-a bătut iar pe umăr și a plecat așa cum venise, tăcut și zâmbitor. Din noaptea aceea, vreme de câțiva ani vizitele îngerului nu s-au mai repetat. Deși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
istoriei, pe care ne-a fost dat s-o trăim in direct.”. L-am întâlnit la Chișinău, la Taxobeni, la Iași, la Putna, la Alba Iulia, la București, pretutindeni unde avea loc vreo acțiune cu tematica Basarabiei sau Bucovinei. Aș îndrăzni să afirm, cunoscându-i zbuciumul, că Constantin Chirilă i-a fost frate lui Ilie Ilașcu, în perioada când acesta avea cea mai mare nevoie de un frate. Atunci, când Ilie Ilașcu stătea cu lanțuri la mâni și la picioare în
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
de mai multe ori la zid pentru a se traage în el cu gloanțe oarbe, a fost lovit cu nagaice căzăcești, câini dresați strecurați în celulă au mușcat din carnea lui... și asta în plin secol XX. De ce?! Pentru că a îndrăznit să dea glas mesajului său de dragoste și dor, care este mesajul întregii Basarabii:” Vă iubesc, popor român!”. Ilie Ilașcu fusese arestat de către ostași ai Armatei a 14-a la 2 iunie 1992 și reținut la o bază militară a
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
meu alb și dolofan. Celularul îi aparținuse cândva unei fete. Fata nu-și anunțase toți cunoscuții și iubiții că are alt număr, fapt ce explica situația. Nu aici era misterul, ci la conținutul mesajelor. Mai toate erau în legătură cu forma și, îndrăznesc să spun, fundul problemei. Iar problema era că fata chiar avea un fund deosebit, de vreme ce toți bărbații care o sunau nu pomeneau nici de părul ei, nici de zâmbetul sau sufletul ei curat. Mesajul care m-a decis să dezleg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
întunecos, cu sentimentul că face o mare greșeală. Nu că se aștepta la cine știe ce incidente, dar din fire nu era un curios. La drept vorbind, așa cum mergea pentru prima oară pe Calea Victoriei, la sfârșitul unei zile toride, când nimeni nu îndrăznea să iasă din casă, tot pentru prima oară se întorcea și din drum, din pură curiozitate. În fundul unei curți, sub niște umbrele mari, adunați la mese de lemn cu un design mai degrabă neinspirat decât rustic, o mulțime de băieți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
-l doboare aceea foame stihinică, despre care vorbeau toți colegii care avuseseră tăria sufletească să înceapă de mai multe ori cura de slăbire? Până spre miezul nopții, a fiert și a tot fiert tocana, și domnul Gușatu nici măcar n-a îndrăznit s-o guste. La douăsprezece fără cinci minute fix încă mai era mândru de tăria de caracter cu care își îndura foamea. Când s-a culcat, în patul care parcă și el răspândea un parfum năucitor de mărar și piper
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
fi trebuit să mă pună în gardă. „E superficial“, spuneau unii. Ori tocmai nesocotința cu care trata situațiile grave îi dădea farmec. Peste toate, faptul cu care îmi controla întreaga gândire era lejeritatea opiniei în discuțiile despre părinți. N-am îndrăznit decât foarte, foarte târziu să mă întreb ce fel de părinți am avut, preferând să evit răspunsurile. Or, acest amic al meu avea cu o promptitudine dezarmantă opinii care mă fermecau și mă blocau. Avea ceva de zis despre oricine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
scurt timp un sentiment de incapacitate. Orice putea să-ți reușească, însă englez n-aveai cum să devii.“ Fata îl iubea cu disperarea vârstei de patruzeci de ani și a unei singurătăți care o marcase afectiv, însă n-ar fi îndrăznit să înfrunte nici una dintre rigiditățile familiei. Dacă în Anglia toleranța poate să semene uneori cu prietenia, în Canada - altfel spus, departe de pământul britanic -, simțământul britanic se acutizează, îi face pe oameni glaciali. În nesfârșitele ierni canadiene, te întrebi dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pe unul dintre băieții din Garda Civilă din Tacna făcîndu-ne vesel cu mîna și invitîndu-ne să urcăm; n-a fost nevoie, bineînțeles, să zică de două ori. Indienii aymara care se găseau În spate ne priveau curioși, dar n-au Îndrăznit să ne Întrebe nimic. Alberto a Încercat să lege o conversație cu cîțiva, cu toate că spaniola lor era cam stricată. Camionul continua să urce, printr-un peisaj cu totul dezolant, unde doar cîteva tufișuri cu țepi care se luptau să supraviețuiască
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
îi spunea ei inima. Pentru aceasta se ruga cu lacrimi în mod deosebit la Sf. Fecioară Maica Îndurării. Avea locușorul ei în colțul din stânga de la intrare a micii biserici din sat. Femeile îi respectau durerea și niciuna nu ar fi îndrăznit să i-l ocupe. Numai o femeie mai știu că se ruga cu atâta ardoare ca Veronica; era mama părintelui Dumitraș”, își amintea o prietenă de-a slujitoarei lui Dumnezeu, Veronica Antal. De la un timp nu l-a mai plâns
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
1983-1985 atitudinea securității a început să fie din ce în ce mai puțin severă iar noi am putut activa mai ușor și mai larg. Așa am ajuns în 1989, zilele dureroasei noastre iluzii, când s-au schimbat multe dar nu așa cum am sperat noi. Îndrăznesc să spun că și azi ne aflăm încă tot în persecuție, într-un anumit fel mai primejdioasă decât cea de dinainte; aceasta nu pentru soarta persoanelor, ci pentru instituția Bisericii. Înainte am fost brutalizați de către niște sadici inculți. Azi răul
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]