9,251 matches
-
insecte. Unele specii consumă fructe, semințe, ierburi și alte părți ale plantelor. Mangustele omoară cobre și alte specii de șerpi veninoși mari și sunt imune față de veninul acestora. Ele evită mușcăturile șerpilor datorită reacțiilor și mișcărilor foarte rapide. În fața unui șarpe mangusta face inițial un fel de dans, până când acesta obosește urmărind-o și abia atunci sare și-l prinde de după cap. Reproducerea nu are un caracter sezonier și are loc cel puțin pentru unele specii tot timpul anului. Durata gestației
Manguste (gen) () [Corola-website/Science/334779_a_336108]
-
are loc cel puțin pentru unele specii tot timpul anului. Durata gestației este de aproximativ 60 zile. Numărul de pui la o naștere este de 2-4. Mangustele au fost introduse în insulele din zona Antilelor și în Hawaii pentru combaterea șerpilor, șobolanilor și a șoarecilor. Însă mangustele s-au înmulțit în scurt timp excesiv și au devenit dăunătoare: ele mâncau pe lângă animalele dăunătoare un număr mare de mamifere endemice mici (ca ex. solenodonul din Insulele Antile) și păsări folositoare, în zonele
Manguste (gen) () [Corola-website/Science/334779_a_336108]
-
strict interzis importul sau creșterea de manguste. Mangustele se domesticesc ușor. Fiind prietenoase și plăcute la înfățișare, băștinașii care locuiau în arealul lor natural au încercat să le țină pe lângă casele lor, pentru a-i păzi de neplăcerile produse de șerpii veninoși, șobolani și șoareci. Însă mangustele nu au renunțat la obiceiul lor de a prinde și omorî păsările domestice, ceea ce i-a determinat pe stăpânii lor să le îndepărteze. Genul este reprezentat prin 10 specii:
Manguste (gen) () [Corola-website/Science/334779_a_336108]
-
asemenea, cartea anului. Traduce ficțiune franceză și română. Printre autorii traduși se află Mircea Eliade, Ion Dezideriu Sîrbu, Laurențiu Fulga și Radu Tudoran. A tradus în limba cehă o mare parte din opera literară a lui Mircea Eliade: ("Domnișoara Christina", "Șarpele", "Nunta în cer", "Secretul doctorului Honigberger", "Nopți la Serampore", "Un om mare", "La țigănci", "Tinerețe fără de tinerețe", "Pe strada Mântuleasa", "Les trois Grâces", "Ivan", "Dayan", "Douăsprezece mii de capete de vite", "Ghicitor în pietre", "O fotografie veche de 14 ani
Jiří Našinec () [Corola-website/Science/334865_a_336194]
-
șoarecele de casa putând fi și o specie-rezervor a unor specii patogene de paraziți. Șoarecele este foarte prolific, însă are mulți dușmani naturali, fiind o pradă ușoara. Dușmanii naturali sunt mamifere carnivore precum pisica, nevăstuica, vulpea etc. dar și reptile (șarpele), sau păsări răpitoare - sturzul, barza etc. Omul îl consideră un animal dăunător care distruge recoltele și propagă diverse boli prin paraziții si dejecțiile sale, motiv pentru care omul a dezvoltat sisteme sofisticate de eradicare. Printre primele sisteme de luptă: domesticirea
Șoarece de casă () [Corola-website/Science/332199_a_333528]
-
Cervus elaphus"), căprioară ("Capreolus capreolus"), mistreț ("Sus scrofa"), lup cenușiu ("Canis lupus"), vulpe roșcată ("Vulpes vulpes"), râs ("Lynx lynx"), pisică sălbatică ("Felis silvestris"), jder de copac ("Martes martes"), veveriță ('Sciurus carolinensis") sau pârșul de alun (Muscardinus avellanarius). Reptile și amfibieni: șarpele de alun ("Coronella austriaca"), șopârla de ziduri ("Podarcis muralis"), șopârla de munte ("Lacerta vivipara"), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), salamandra carpatică ("Triturus montandoni"), tritonul cu creastă ("Triturus cristatus"), brotacul-verde-de-copac ("Hyla arborea"), broasca-roșie-de-pădure ("Rana dalmatina"), broasca râioasă verde ("Bufo viridis"), broasca de pământ
Penteleu (sit SCI) () [Corola-website/Science/332211_a_333540]
-
Ursus arctos"), cerb ("Cervus elaphus"), mistreț ("Sus scrofa"), lup cenușiu ("Canis lupus"), râs ("Lynx lynx")căprioară ("Capreolus capreolus"), pisică sălbatică ("Felis silvestris silvestris"), jder de copac ("Martes martes"), viezure ("Meles meles"), vulpe roșcată (" Vulpes vulpes"), iepure de câmp (" Lepus europaeus"), șarpele lui Esculap ("Elaphe longissima"), viperă cu corn ("Vipera ammodytes"), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata") sau șopârla de ziduri ("Podarcis muralis"). În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel: Reportaje
Ținutul Pădurenilor (sit SCI) () [Corola-website/Science/332505_a_333834]
-
grotesc. Este autorul Trilogiei țărănești: Niște țărani, Iarba vântului, Crimă pentru pământ, al Trilogiei Dragostea și revoluția: Toamna roșie, Cei care plătesc cu viața, Speranța, al romanelor Clipa și Ciocoii noi cu bodyguard... Să mai adăugăm volumul Ultimul bal la Șarpele Roșu, cu personaje reale, dar care " rămân poveste", în care granițele realului se întrepătrund cu ficțiunea, poezia cu astenia tranziției și cu rutina globalizării. Din primele pagini răzbate un suflu liric, o plasticitate a imaginilor ce se desenează în fața ochilor
Dinu Săraru, un romancier pentru toate anotimpurile… by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105826_a_107118]
-
sau șarpele cu abdomenul galben ("Dolichophis caspius", cu o denumire mai veche "Coluber jugularis caspius") este un șarpe neveninos din familia colubridelor ("Colubridae"), de până la 2 m lungime, care trăiește în locurile uscate și călduroase din silvostepa din sud-estul Europei (inclusiv în
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
sau șarpele cu abdomenul galben ("Dolichophis caspius", cu o denumire mai veche "Coluber jugularis caspius") este un șarpe neveninos din familia colubridelor ("Colubridae"), de până la 2 m lungime, care trăiește în locurile uscate și călduroase din silvostepa din sud-estul Europei (inclusiv în România și Republica Moldova), Asia Mică și vestul Asiei. În România este mai des întâlnită în sudul
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
longitudinală deschisă pe fiecare solz. Abdomenul este galben. Se hrănește cu șopârle de ziduri, gușteri, hârciogi, popândăi, șoareci și șobolani. Prinde prada cu o viteză uluitoare, apucând-o cu gura și o sugrumând-o prin încolăcire. Este cel mai rapid șarpe din România, alunecând cu viteza săgeții, încât de-abia poate fi văzut. Se cațără cu mare iuțeală pe arbuști, copaci și pe stânci. Este un șarpe agresiv și rău, mai ales masculii. Atacă omul la față sau la mână; mușcătura
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
apucând-o cu gura și o sugrumând-o prin încolăcire. Este cel mai rapid șarpe din România, alunecând cu viteza săgeții, încât de-abia poate fi văzut. Se cațără cu mare iuțeală pe arbuști, copaci și pe stânci. Este un șarpe agresiv și rău, mai ales masculii. Atacă omul la față sau la mână; mușcătura nu este veninoasă, dar este dureroasă, sângerează și se poate infecta. Atacă și oile sau vacile aflate la păscut mușcându-le de bot. Împerecherea are loc
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
jumătate a lunii septembrie. În condiții naturale, trăiește până la șapte ani. Sunt cunoscute două subspecii ale speciei "Dolichophis caspius": are o talie mare atingând o lungime totală maximă a corpului de 2,5 metri și este considerat cel mai mare șarpe din fauna Europei, dar de obicei sunt întâlnite exemplare de 1,5-2 m. În România are o lungime maximă de 2 m, fiind unul dintre cei mai mari șerpi din fauna noastră. În condiții naturale trăiește până la șapte-opt ani. Capul
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
corpului de 2,5 metri și este considerat cel mai mare șarpe din fauna Europei, dar de obicei sunt întâlnite exemplare de 1,5-2 m. În România are o lungime maximă de 2 m, fiind unul dintre cei mai mari șerpi din fauna noastră. În condiții naturale trăiește până la șapte-opt ani. Capul este oval și alungit, ușor separat de gât. Vârful botului este obtuz și rotunjit. Trunchiul foarte lung, relativ gros. Coada este lungă și subțire. Raportul lungimea totală / lungimea cozii
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
la femele. Lungimea capului (de la vârful botului până la colțul gurii): 30 mm la masculi, 20 mm la femele. Lățimea capului (măsurată între colțurile gurii) 22-24 mm la masculi, 12 mm la femele. Folidoză (forma și dispoziția solzilor și scuturilor tegumentare). Șarpele rău se caracterizează prin solzi dorsali netezi (fără carene), fiecare solz cu două găurele (pori) apicale la vârf și sunt dispuși în jurul mijlocului trunchiului în 19 (rar 17 sau 21) șiruri transversale. Marginile scuturilor ventrale formează pe laturile corpului carene
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
91-99, în medie 95,6) perechi de plăci subcaudale. Dimorfismul sexual este evident: masculii adulți sunt mai mari decât femelele, au capul mult mai mare. De asemenea, ei au mai puține scuturi ventrale (sub 196) și mai multe scuturi subcaudale. Șarpele rău este răspândit în sud-estul Europei și vestul Asiei: din Ungaria, sudul României, Bulgaria, Republica Moldova, sudul Ucrainei și Crimeea spre est până la poalele nordice ale Caucazul Mare, Povolgia (în regiunile Rostov, Volgograd și Astrahan) și estul Kazahstanului, la nord până la
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
următoarele țări: Ungaria, sudul României, Republica Moldova, estul Bosniei-Herțegovina, Croația, Macedonia, sudul Muntenegrului, Serbia, Albania, Bulgaria, Macedonia, Grecia, vestul și nordul Turciei, Iordania, sudul Ucrainei, sud-vestul Rusiei (Daghestan și regiunile Rostov, Volgograd și Astrahan), estul Kazahstanului, Georgia, Azerbaidjan, Iran. În România, șarpele rău trăiește în sudul Banatului și Olteniei, în partea de sud a Munteniei și în toată Dobrogea. Izolat, se întâlnește la vest de Galați. A fost semnalat în următoarele județe: Șarpele rău este o specie euritopă, xerofilă și termofilă, fiind
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
și Astrahan), estul Kazahstanului, Georgia, Azerbaidjan, Iran. În România, șarpele rău trăiește în sudul Banatului și Olteniei, în partea de sud a Munteniei și în toată Dobrogea. Izolat, se întâlnește la vest de Galați. A fost semnalat în următoarele județe: Șarpele rău este o specie euritopă, xerofilă și termofilă, fiind iubitor de căldură și de locuri uscate. Trăiește în stepă deschisă, în silvostepă, prin pădurile de stepă și de munte nu prea umbrite, la marginile pădurilor de stepă, în tufărișurile din apropierea
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
clădirile caselor, sub stogurile și căpițele de fân, prin livezi, vii și alte locuri similare. În munți se urcă până la o altitudine de 2000 metri deasupra nivelului mării. În Caucaz se întâlnește la înălțimi de până la 1500-1600 m. În România șarpele rău trăiește în silvostepă în locuri uscate și călduroase. Preferă liziera pădurilor, preajma tufișurilor, pantele sau viroagele cu loess sau stâncăriile, unde există o vegetație arbustivă sau arborescentă. Ca adăposturi servesc galeriile rozătoarele (popândăilor și gerbililor), fisurile solului, golurile din
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
sau stâncăriile, unde există o vegetație arbustivă sau arborescentă. Ca adăposturi servesc galeriile rozătoarele (popândăilor și gerbililor), fisurile solului, golurile din grămezile de pietre, grohotișurile pietroase din vâlcelele de stepă, tufișurile, golurile de lângă rădăcini și scorburile joase. De obicei, acești șerpi sunt foarte fideli locurile lor de trai permanente și se întorc înapoi la ele, chiar dacă s-au îndepărtat pe o distanță considerabilă. În sudul Crimeei se întâlnesc în medie 1 exemplar pe 2 km lineari; în nordul Daghestanului - 3-4 șerpi
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
șerpi sunt foarte fideli locurile lor de trai permanente și se întorc înapoi la ele, chiar dacă s-au îndepărtat pe o distanță considerabilă. În sudul Crimeei se întâlnesc în medie 1 exemplar pe 2 km lineari; în nordul Daghestanului - 3-4 șerpi pe 1 km linear, iar în sudul Armeniei - în medie 1 exemplar pe 3 km lineari. Șarpele rău în sezonul rece hibernează în galeriile rozătoarelor și alte adăposturi din pământ. Hibernarea durează aproximativ jumate de an (de la jumătatea lui septembrie
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
au îndepărtat pe o distanță considerabilă. În sudul Crimeei se întâlnesc în medie 1 exemplar pe 2 km lineari; în nordul Daghestanului - 3-4 șerpi pe 1 km linear, iar în sudul Armeniei - în medie 1 exemplar pe 3 km lineari. Șarpele rău în sezonul rece hibernează în galeriile rozătoarelor și alte adăposturi din pământ. Hibernarea durează aproximativ jumate de an (de la jumătatea lui septembrie - începutul lui octombrie până în martie-aprilie). Pentru hibernare uneori se adună în același loc până la zece sau mai
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
lunii mai și este activ din februarie-martie până în septembrie-octombrie. În Crimeea și Caucazul de Nord apare la suprafață după hibernare pe la sfârșitul lunii martie - începutul lunii aprilie, în sudul Ucrainei - la mijlocul lunii aprilie, iar în Transcaucazia pe la sfârșitul lunii februarie. Șarpele rău este un șarpe diurn și stă mult la soare, umbrit în parte de vreun tufiș, și pândește șopârlele din jur. Primăvara și toamna este activ în timpul zilei, iar vara (în sezonul mai cald al anului) curba activității devine bimodală
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
activ din februarie-martie până în septembrie-octombrie. În Crimeea și Caucazul de Nord apare la suprafață după hibernare pe la sfârșitul lunii martie - începutul lunii aprilie, în sudul Ucrainei - la mijlocul lunii aprilie, iar în Transcaucazia pe la sfârșitul lunii februarie. Șarpele rău este un șarpe diurn și stă mult la soare, umbrit în parte de vreun tufiș, și pândește șopârlele din jur. Primăvara și toamna este activ în timpul zilei, iar vara (în sezonul mai cald al anului) curba activității devine bimodală cu 2 vârfuri caracteristice
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
mult la soare, umbrit în parte de vreun tufiș, și pândește șopârlele din jur. Primăvara și toamna este activ în timpul zilei, iar vara (în sezonul mai cald al anului) curba activității devine bimodală cu 2 vârfuri caracteristice (dimineața și seara). Șarpele rău este cel mai rapid din șerpii faunei noastre, alunecând cu viteza săgeții, încât de-abia poate fi văzut. Viteza mișcărilor sale îi permite să surprindă chiar și pe gușterii cei mai vioi. În regiunile împădurite se cațără foarte bine
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]