9,824 matches
-
greșite. Ca o consecință a greșelii lui, mediul se schimbă; totul ar fi putut să fie altfel, dar el a greșit, fără să-și dea seama, fiind prin urmare privit cu reproș de fata cea oacheă: „Nu m-ai ghicit, șopti fata cu un aer întristat. Și totuși, ți-am facut semn cu ochiul că nu eu sunt țiganca, eu sunt grecoaica.” Odată ratată prima parte a probei la care a fost supus, timpul, până atunci suspendat, revine în scenă, presându-1
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
grecoaica.” Odată ratată prima parte a probei la care a fost supus, timpul, până atunci suspendat, revine în scenă, presându-1 pe martorul involuntar al propriei vieți, căci greșeala se reverberează în viața sa reală, semnificând pierderea lui Hildegard: „E târziu, șopti ea din fugă, și iarăși i se păru că vocea e ca un șuierat care-1 ajunge de foarte departe.” Grecoaica a rămas în afara timpului, el a ieșit însă din această zonă privilegiată și reintră în trecut, rămânând acolo pentru o
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
semnificând pierderea definitivă a acelui timp fară de timp. Gavrilescu nu realizează, nici de asta dată, ce a pierdut, doar fetele întristate („Fata pe care el o socotise țiganca înaintă câțiva pași, lua tava cu cafele și, trecând prin fața pianului, șopti, zâmbind întristată: Eu sunt ovreica!”) își dau seama că el a fost superficial, că a greșit o dată în plus. Alternativa ar fi fost revelația lucrurilor oculte care guvernează acest univers ascuns; astfel, Gavrilescu ar fi înțeles ce inseamnă în fapt
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
teoretic, era forul suprem, iar în cazuri „dificile” mergea la vârful vârfurilor. Directorul editurii avea și el un cuvânt de spus. Povestea referatelor am auzit-o pe urmă. Era un mod de a scăpa de răspundere la orice nivel. Se șoptea pe coridoare că romanul ar putea să fie la unul sau la altul, critic sau activist. Era foarte greu să afli tot procesul. În cazul de față, eu nu trebuia să discut decât cu redactorul-șef al editurii, cu Mihai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
atunci mi-am notat un avertisment telefonic: „Dacă miști în front, dacă faci ca alții, vei muri!”. A fost vreun securist? Un turnător? O glumă idioată a cuiva? Un prieten apropiat, slujbaș prin zonele de sus ale puterii, mi-a șoptit de un plan de lichidare, la o adică, a celor cu influență în mase. Prin urmare, cine putea face atunci diferența dintre adevăr, minciună, intimidare? Pe cine să crezi? Sigur că găseam peste tot semnele prezenței lor, strădania permanentă de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
noroc. Procesul poate fi comparat cu asamblarea unui puzzle cu mult mai multe piese decât cele care se potrivesc, fără nicio imagine de ansamblu care să te ghideze și cu jumătate din omenire trăgând cu ochiul peste umărul tău și șoptind sugestii. Știți că, odată ajuns în funcție, veți avea nevoie de sfaturi inteligente, care aproape prin definiție înseamnă sfaturi variate. Veți elabora politici într-un mod neinspirat dacă numirile au prea multe în comun sau dacă un consilier este atât
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
o viață de desfrâu. I-a povestit monahului cum s-a hotărât să se alăture grupului de pelerini ce mergea la Ierusalim, cum a vrut să intre în Biserica Sfântului Mormânt și nu a putut, cum o voce i-a șoptit să-și ia câteva merinde și să meargă să se pocăiască în pustiu. După ce și-a terminat merindele, s-a hrănit cu ierburile deșertului, s-a adăpostit în grote, s-a acoperit cu Cuvântul Domnului, în nădejdea mântuirii. I-a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
pământească pătimașă: Te-am amăgit, n-am fost decât un biet smintit, Dumnezeu, cerul, totul e minciună. Nu există nimic adevărat decât viața de pe pământ și dragostea. Te iubesc! Nu muri! Cu ultimele puteri, înainte de a muri, sfânta pocăită a șoptit: Cerul se deschide. Văd îngerii, profeții și sfinții. Bunul Theodor se află printre ei cu brațele încărcate de flori; îmi zâmbește și mă cheamă. Doi serafimi pogoară spre mine. Se apropie... Ce frumoși sunt! Îl văd pe Dumnezeu... Thaïs a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
e rostit, s-a împlinit Când la răscruce timpul bate ora O clipă a rămas și s-a oprit Cu ruga mea și-a tuturora. Un înger cu aripa frântă Blestemul la mal se descântă Și vântul adie-n fuioare Șoptește în van: “DE CE OARE”?! ANATEMĂ Te blestem în gândul meu Și-n lacrimile răstignite Pe urma pașilor mereu Să calci în gânduri adormite. Și în amurgul rece să-Ți apar Cuvintele să-Ți strige a uitare Și-n nopțile fără
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
UITARE Ți-am rătăcit chitara-n viitor Și a-nceput să-mi plouă cântec Prezent păstrat într-un decor În armonia falsului descântec. Mi-ai presărat o gamă inventată Un gând uitat în amintire Ai răvășit în mine o sonată Șoptită într-o clipă de iubire. Mi-ai născocit în suflet o altfel de durere M-am vindecat cu leacuri descântate Cu-n vis șoptit sau cu tăcereă Zâmbesc cu lacrimi plânse și uitate. AM Am un pui de bine-n
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
părinții săi au fost chemați și că erau mai importanți acolo, sus, decât aici, pe pământ. Ținută strâns de mâna puternică a bărbatului, Mura se trezi în fața unei clădiri înalte, cu ferestre mari, vopsită în alb și roșu. - Ce frumusețe! șopti ea aproape de neauzit. Casa bunicii era atât de micuță. Cu urcatul scărilor a fost mai greu. Nu putea înțelege de ce sunt atât de multe trepte și cum pot oamenii să locuiască sus, și nu așa cum știa ea. Ușa bunicii, fără
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
din gingășia și din iubirea lor pentru frumos. Zorii vestesc aceste trăiri, aceste daruri ale nopții și, transformate în perlele dimineții, acestora le este oferită strălucirea. Ușor, ele se contopesc cu zarea și-n zborul lor către neștiut, către cer, șoptesc: astăzi toate lacrimile se duc odată cu roua, se pierd într-o infinită stare de nou, de bine, într-o nouă zi! O nouă zi pentru Mura. Ea știa că, împreună cu frățiorii ei, va pleca astăzi la câmp. Așa micuță cum
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
urmăririi penale», adică, după uzanțele speciei, NUP! Ea face plângere la Parchetul Militar, de unde, evident, vine tăgada: «faptele nu se confirmă», hârtie pe care poate s-o păstreze la icoană. «Nu fi proastă! Ce, la turci câștigai mai mult?», îi șoptește plutonierul. «Huși, ‘ra-ți-ai dracu‘!» Pipărată e Brăila, doamne! Nu seamănă cu nimic, decât, poate, cu Fănuș Neagu. La Ulmu, la Bărăganu, la Cireșu, la Surdilă, se sparg conductele de benzină sau de motorină cu dornul sau cu coarba. «Dau cu
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
tot stingea de vânt și el o tot aprindea cu o brichetă. „Lucerna verde-i gre, bre, nu ti jioși. O vinit remorca pisti tractor că n-avea frâne...”, vorbeau oamenii încet. Era un băiat frumos, cu ochi albaștri”, îmi șoptește Ion Irimia. „Păcat di el. Dumnezău nu bati cu ghioaga... Aici o fost pedeapsă gre, bre, pedeapsă gre, se bagă în vorbă și Ștefănică Burghelea. Ia uite că a venit și Teletin, cel cu taurul furat.” Un om voinic, înnegrit
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Mai sunt și alte domenii în care femeia avea până acum întâietate care pot fi adaptate ca să se potrivească bărbaților. Trebuie avut în vedere factorul intimidare. Sunt multe magazine în care dușumeaua, pereții și tot ce atârnă pe ei parcă șoptesc nesăbuitului bărbat care le-a trecut pragul: „Ieși naibii de-aici - nu-i locul tău!”. Lângă biroul meu este un magazin care vinde veselă și pahare și alte asemenea produse, și este bine conceput, pentru că nu mă simt stânjenit când
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
la umbra păduricii de carpen, stăpânindu-ne cu greu bătăile inimii. Deodată, în plină lumină - ca o bijuterie îndelung lustruită - a apărut minunea... Bisericuța schitului. Am rămas pe loc, cu respirația tăiată. Numai inimile băteau cu putere, iar tu ai șoptit: „Doar în Rai trebuie să fie așa”. Cu greu neam desprins din contemplare. Să ștergem acum colbul istoriei de pe hrisoave și vom afla că din vechime locul apare cu numele de „Schitul Sihăstriei de deasupra Socolei”. Se spune că începuturile
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
fusese și filmat. Dacă cineva a făcut-o și difuzează filmul, s-ar cuveni să primim drepturi, dacă nu de autor, măcar de regie și interpretare. — Hei! Aveți nevoie de ajutor? E cineva rănit? Mai trăiește cineva? Trăiește toată lumea, am șoptit în barbă. I-am asigurat că totul e-n ordine. Destul de repede au apărut doi polițiști din localitatea Brețcu, care, după ce s-au mirat îndelung că suntem vii: Domnu’, aici e-așa, când cade o mașină, capul colo, o mână
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
au apărut deodată, ci pe rând. Întâi, auzul, care, destul de repede, m-a raportat corect la realitate. Femeia aceea striga din imediata mea apropiere. În afară de vocea ei, mai auzeam câteva. Am deschis ochii, iar femeia a spus un „slavă Domnului“ șoptit, ca pentru sine, și a tăcut. Am deschis ochii, dar n-am văzut nimic. Totul era cufundat în întuneric. Treptat, întunericul, apoi ceața au dispărut. Prima persoană pe care am văzut-o a fost un preot. Am avut un spasm
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
teiul plin de floare, cu el am cântat și jucat la horele și șezătorile noastre peste care se leagă de mii de ani dorul din doine și tânguirea fără leac a mioriței, cu el mamele ne-au cântat duios și șoptit într-o limbă frumoasă deasupra leagănelor copilăriei noastre. De un veac, el a trecut în nemurire, trăind permanent în noi, cei de azi și în toate generațiile ce l-au succedat și care vor veni după noi prin opera sa
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
Hârlău, pentru a asista la o manevră de război a Diviziei a 13-a română. Ministrul Thomas sublinia: ,,spectacolul armatei române reorganizate este impresionant.’’ Asistând și la defilarea trupelor Diviziei, generalul Henri Berthelot, aplecându-se spre Albert Thomas, i-a șoptit cu admirație:,, Regardezles! Est -ce qu’on ne dirait pas des poilus de France?” (tradus: “Priviți-i! Nu sar spune că sunt soldații Franței?”). De la tribuna Parlamentului, a doua zi, Thomas, a făcut apologia armatei noastre: ,,Armata română e astăzi
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3109]
-
singur. Depinde. Henri, care s-a dovedit foarte atent la toate, a sesizat reacția noastră, mai ales că Adina și exclamase: - O batoză! Prompt, prietenul nostru a întors mașina și a oprit în dreptul obiectului cu pricina. - Iți mulțumesc, Henri - am șoptit și m-am apropiat de mașina copilăriei mele. Da, o batoză ce semăna perfect cu cele din acel depărtat timp. Pe loc, au prins a se răscoli amintirile. Văd omul de sus care taie legăturile snopilor de grâu cu o
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
spaimă, de incertitudine. Ca exemplu vom oferi o etapă din cadrul anchetei grupului "mistico-legionar", aceea a anchetării în paralel a "șefului" (Constantin Noica) și a autorului însuși (N. Steinhardt). "Să vină șeful, domnule anchetator, să vină. Anchetatorul sună, dă un ordin șoptit si după o lungă așteptare tăcută e introdus Dinu Nc. (...) Ceea ce mă îngrozește și mă deprimă dincolo de orice putință de a mă exprima este înfățișarea fizică a lui Dinu și ținuta lui. Înfățișarea: slab, gălbejit, neras, îmbrăcat în țoale ponosite
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
că și ea a început să învețe... În troleibuzul 84, o doamnă îi destăinuia alteia faptul că fiică-sa, „din cauză la gramatică“, luase notă mică la limba română. Nu m-am amestecat în vorbă, trebuind să cobor. I-am șoptit în schimb însoțitorului meu, care m-a aprobat cu un zâmbet complice: „Telle mère, telle grammaire!“ Cucoana Chirița nu e un analfabet de rând. Ea este, ca mulți dintre contemporanii ei, un analfabet de tranziție. 4 Ceea ce numim, generic și
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
suprasolicita nervii delicați. Nu numai că protagonistul masculin al cuplului nu cântă tovarășei sale imnuri patriotice pe post de serenade și nu-i servește lozinci drept incantații amoroase, dar, tocmai pe dos, o protejează de politizarea mesajului erotic și îi șoptește: Iubito [se cade să observăm aici că apelativul însuși e unul destul de riscant de folosit în epocă, desemnând un tip de relație afectivă sensibil diferit de cel al camaraderiei întru comunism a sexelor opuse], chiar astăzi am tors din caierul
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
face parte din jocul intertextual în care ne implică Sonetul despre Unire. Există, dacă nu citate, atunci cel puțin pastișe sau prelucrări discret presărate în corpul poemului, pe care ochiul atent le descoperă cu delicii. Propoziția pe care i-o șoptește încet iubitei: "Iubito, chiar azi am tors din caierul vremii o zi minunată" - această propoziție este tipică pentru modul retoric al pașoptismului; "colindele line ale stelelor vechi urcă în clarul de lună încet ca un fum" ar putea oricând să
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]