10,586 matches
-
cu chenar sculpat are două brațe cu spații laterale și o ușă pe spate, pe unde se va așeza icoana. Deasupra ramei, ca o coroniță, sunt doi îngeri. Câteva motive florale reprezintă cerul, iar crucea dintre cei doi îngeri reprezintă altarul răstignirii. „Mă gândeam să așez deasupra ramei o coroniță, ca o mitră arhierească, dar am văzut pe spatele icoanei Maicii Domnului de la Giurgeni, care a ajuns la mine, imaginea aceasta, cu îngerii. Am mărit-o și am sculpat-o. Sulița din
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
a fost ca un fel de ajungere la liman. Am ajuns într-o situație, într-o stare în care pot spune că sunt în rostul meu, la locul meu. Care e până la urmă acest rost? Când privești dinspre biserică înspre altar nu ai aceeași perspectivă. Dincolo de perspectiva ochiului e vorba de o perspectivă spirituală, care se schimbă complet prin trecerea la preoție. Eu, care am făcut această trecere, nu pot să explic. Sigur că e o lucrare a harului preoției care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
o parte din tine, din corpul tău, din sufletul tău să rămână cu îndărătnicie tânăr, știa că e un moment ratat care poate nu se va mai repeta niciodată, dar o stăpânea un ridicol sentiment de pioșenie, ca în fața unui altar, cum să încheie măreția acelei zile cu o juisare slabă, realizată după îndelungi eforturi? Foarte curând în casa celor doi tineri s-a instaurat o atmosferă laborioasă. Ea fusese precedată de o ciudată stare de apatie a lui Ovidiu. Trecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a aprins o țigară. — Când pornești de la zero, ai multe de învățat. — Așa o fi. — A, era să uit! Vrei să aprinzi un bețișor de tămâie pentru sufletul tatălui meu? Am mers cu Midori în camera în care se afla altarul budist al familiei și am aprins un bețișor de tămâie în fața fotografiei tatălui ei. Mi-am împreunat apoi mâinile a rugăciune. — Știi ce-am făcut zilele trecute? M-am dezbrăcat în pielea goală în fața fotografiei tatălui meu. Am scos totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ești! Cine naiba mai vorbește despre Euripide unui muribund pe care abia l-a cunoscut? — Dar nici eu nu mai cunosc pe nimeni care să stea goală, cu picioarele crăcănate, în fața fotografiei tatălui ei defunct! Midori chicoti și sună clopoțelul altarului. — Noapte bună, tăticule! O să ne distrăm și noi puțin, așa că nu te îngrijora. Somn ușor! Nu mai suferi, nu? Ai murit, da? Sunt sigură că nu mai suferi. Dacă mai ai neplăceri, mai bine plânge-te zeilor. Spune-le că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
rând și ne-am pus pijamalele. Midori mi-a dat o pijama aproape nouă de-a tatălui ei. Era puțin cam mică pentru mine, dar mai bine decât nimic. Midori mi-a întins așternutul pentru oaspeți pe dușumeaua camerei cu altar. — Nu ți-e frică să dormi în fața altarului, nu? m-a întrebat ea. — Deloc. N-am făcut nimic rău, am zis eu, zâmbind. Dar stai cu mine până adorm, bine? — Bine. M-am întins pe marginea patului lui Midori, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
a dat o pijama aproape nouă de-a tatălui ei. Era puțin cam mică pentru mine, dar mai bine decât nimic. Midori mi-a întins așternutul pentru oaspeți pe dușumeaua camerei cu altar. — Nu ți-e frică să dormi în fața altarului, nu? m-a întrebat ea. — Deloc. N-am făcut nimic rău, am zis eu, zâmbind. Dar stai cu mine până adorm, bine? — Bine. M-am întins pe marginea patului lui Midori, dar era să cad de câteva ori. Am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
grijă de bolnavi, să vadă de librărie și de alte lucruri care le mâncau tot timpul. Până la urmă ne-am obișnuit noi, zise ea. De fapt, așa ar fi trebuit să trăim tot timpul, nu să ne dăm sufletele pe altarele sacrificiului. La început nu ne-a venit să credem, eram nervoase și aveam senzația că plutim la vreo doi-trei centimetri deasupra pământului. Ni se părea că o asemenea viață nu putea fi adevărată și eram atât de tensionate, încât aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
o Încredere enormă În doamna Sweet fiindcă nu era unul din djinii aceia răzvrătiți, ci unul devotat și bun la suflet care trecuse de la ateism - o boală din ce În ce mai răspândită printre djinni - la Islam. Doamna Sweet vizita frecvent multe moschei și altare și era o cunoscătoare profundă a Sfântului Coran. De-a lungul anilor ea și mătușa Banu deveniseră foarte apropiate. Însă nu așa se Întâmplase și cu domnul Bitter, care era croit din cu totul alt aluat și venea din locuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
A scos un oftat gândindu-se la seara dinainte. Rose nu știa că pe când se Întorcea acasă de la muncă se oprise Într-un colț din Tucson pe care-l vizitase din când În când În secret În ultimii zece ani. Altarul lui El Tiradito. Era un loc modest, ciudat din centrul Tucson-ului, singurul altar din America dedicat sufletului unui păcătos, declara placa istorică de la fața locului. Sufletul unui excomunicat, un tiradito, un paria. Astăzi nimeni nu știa prea multe amănunte despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pe când se Întorcea acasă de la muncă se oprise Într-un colț din Tucson pe care-l vizitase din când În când În secret În ultimii zece ani. Altarul lui El Tiradito. Era un loc modest, ciudat din centrul Tucson-ului, singurul altar din America dedicat sufletului unui păcătos, declara placa istorică de la fața locului. Sufletul unui excomunicat, un tiradito, un paria. Astăzi nimeni nu știa prea multe amănunte despre povestea aceea care se petrecuse pe la jumătatea secolului al nouăsprezecelea; cine anume era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
tiradito, un paria. Astăzi nimeni nu știa prea multe amănunte despre povestea aceea care se petrecuse pe la jumătatea secolului al nouăsprezecelea; cine anume era păcătosul, care anume era păcatul, și cel mai important, cum se ajunsese să se ridice un altar În memoria numelui său acoperit de rușine. Imigranții mexicani știau mai multe despre el decât ceilalți, Însă aveau tendința să Împărtășească mai puține lucruri celor dinafară. Însă Mustafa Kazanci nu era interesat de investigarea detaliilor istorice. Îi era de-ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cel puțin nu mai rău decât alții, și că făcuse fapte cumplite În trecut, niște greșeli destul de josnice ca să-l tranforme Într-un păcătos. Și totuși fusese iertat și i se oferise un lucru care le lipsea multor muritori, un altar. Așa că noaptea trecută Mustafa vizitase din nou altarul, măcinat de gânduri. Deși mic, Tucson era destul de cuprinzător când venea vorba de locuri sfinte și, dacă ar fi vrut, s-ar fi putut duce la o moschee. Adevărul e că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
că făcuse fapte cumplite În trecut, niște greșeli destul de josnice ca să-l tranforme Într-un păcătos. Și totuși fusese iertat și i se oferise un lucru care le lipsea multor muritori, un altar. Așa că noaptea trecută Mustafa vizitase din nou altarul, măcinat de gânduri. Deși mic, Tucson era destul de cuprinzător când venea vorba de locuri sfinte și, dacă ar fi vrut, s-ar fi putut duce la o moschee. Adevărul e că nu era și nu fusese niciodată un om religos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
moștenire de familie era Încredințat că avea să moară oricum curând. Acum mâna lui stângă, mâna lui vinovată, putea să decidă când și cum. Și-a amintit de bucățica de hârtie pe care o Îndesase În peretele de piatră al altarului El Tiradito. „Iartă-mă“, scrisese pe ea. „Pentru ca eu să exist, trecutul a trebuit să fie șters.“ Acum simțea că trecutul se Întorcea. Și pentru ca acesta să existe, el trebuia șters de pe fața pământului... În toți acești ani, o remușcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
că un candidat puternic ca Geoană, chiar înfrânt în final, ar putea colecta și vărsa întreg bazinul de vot al partidului de guvernământ în Consiliul Capitalei și în consiliile sectoarelor. Este important, mai ales în condițiile în care jertfirea pe altarul mimei anticorupție a primarului care a fost, Marian Vanghelie, va conduce în mod aproape automat la pierderea sectorului respectiv. Să faci ordine cu Rovana Plumb în piețele din Ferentari e și greu, și contraproductiv. Iriți nu câștigi. Dar există și
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
precipitat al propunerii democrate i-a făcut pe mulți liberali să se simtă puși în fața faptului împlinit. Șeful organizației București, Ludovic Orban, a spus că simte un pistol în ceafă, ca-n filmele americane în care mirele este împins spre altar cu metode neortodoxe, după ce a sedus mireasa. Varujan Vosganian a vorbit despre nevoia de negociere „în stare de confort, nu de presiune“. Cristian David, un apropiat al premierului, a spus că „nimeni nu somează pe nimeni“ și că PNL este
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
Weissbort. Cei care au avut cea mai mare influență asupra vieții mele de poet și editor de carte au fost Menke Katz, poet idiș, și Nat Scammacca, american sicilian din Sicilian Antigruppo. Prin puritatea exemplului ilustrând reala lor consacrare pe altarul creativității, prin iubirea neamului omenesc, am învățat, i-am urmat, m-am descoperit și mi-am aflat calea. Pentru asta le sunt, într-adevăr, recunoscător. V.P.: Stimate Stanley H.Barkan, este a doua oară când pronunțați numele lui Isaac Asimov
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
a rămas, fără exagerare, o realitate iconică. În anii '60, multe mănăstiri au fost închise, devastate și transformate în sanatorii TBC, spitale de psihiatrie, depozite, grajduri. Câteva exemple: Căpriana (1962), Hâncu (1960), Saharna (1964), Noul Neamț (1962), Hârjăuca (1962 în altar, devenit bufet, se vindeau vin, țigări, coniac). Începând cu anii '90, situația, impusă de homo sovieticus, s-a schimbat. Legat de religie și de cultură, Basarabia este țara unor ciudate contraste. Are două Mitropolii: una (mitropolit Petru) ține de Patriarhia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
de util dacă s-ar găsi cineva (să existe cineva și eu nu am știință?) să scrie o istorie a boemei, cartea marilor damnați ai paharului... În tinerețe am cochetat și eu cu boema, am reușit să-i aduc pe altar câteva jertfe. Și nu regret. De fapt, ceea ce mă interesa pe mine, atunci, nu era atât boema în sine, ca stil de viață și de creație, cât mai cu seamă spectacolul ei, decorul, jocul și tipologia personajelor... V.P.: Într-un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
omul de spirit o vede în dimensiuni 68 reale. De aceea el alege exilul (nu e regulă, totuși), îl transfigurează, îi dă sens în creația culturală. Să căutăm exemple. Mareșalul Antonescu și-a atribuit responsabilități supreme ca simplu închinător la altarul istoriei. Oricâte merite i s-ar contesta, de unul putem fi siguri: a fost loial față de zeitatea aleasă. Un militar de talia sa nu ar fi putut sfârși în exil. El nu putea fi strivit decât de Puterea căreia a
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
altceva decât o stare de război. El (omul) trebuie să învingă josnicia celor care trândăvesc, să oprească insolența și să preîntâmpine loviturile”[...] Școala unde învățați voi acum și de pe băncile căreia am plecat și eu nu de mult „este un altar unde se făurește virtutea muncii”. Această afirmație, în general pentru școală, a spus-o dascălul meu și al vostru, Dan Protopopescu. [...] Eu nu am bursă pentru că nu am dreptul la ea. Acesta este răspunsul dat de ștabi. [...] Această scrisoare să
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
omul de spirit o vede în dimensiuni 68 reale. De aceea el alege exilul (nu e regulă, totuși), îl transfigurează, îi dă sens în creația culturală. Să căutăm exemple. Mareșalul Antonescu și-a atribuit responsabilități supreme ca simplu închinător la altarul istoriei. Oricâte merite i s-ar contesta, de unul putem fi siguri: a fost loial față de zeitatea aleasă. Un militar de talia sa nu ar fi putut sfârși în exil. El nu putea fi strivit decât de Puterea căreia a
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
altceva decât o stare de război. El (omul) trebuie să învingă josnicia celor care trândăvesc, să oprească insolența și să preîntâmpine loviturile”[...] Școala unde învățați voi acum și de pe băncile căreia am plecat și eu nu de mult „este un altar unde se făurește virtutea muncii”. Această afirmație, în general pentru școală, a spus-o dascălul meu și al vostru, Dan Protopopescu. [...] Eu nu am bursă pentru că nu am dreptul la ea. Acesta este răspunsul dat de ștabi. [...] Această scrisoare să
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
preș minat. Pînă atunci însă aș vrea să vă mai mărturisesc ceva. Dumneavoastră sunteți ultimul nostru client. Sper să nu vă șocheze această veste. Da, confreria noastră se retrage de pe piața literară. Două secole de servicii discrete și esențiale pe altarul romanului... Ajunge ! De altfel lumea s-a schimbat, astăzi se scrie prea mult, au apărut și aceste blestemate de softuri (sau cum le zice) care scriu romane combinatorii. Era romanului industrial a început, acum este timpul ca noi, maeștrii romanului
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]