15,743 matches
-
pe ici, pe colo, bineînțeles. Dar n-a fost departe de adevăr. Moralitatea era precară În Montparnasse, asta nu se poate nega. Dar eu m-am ținut mai mult aproape de amicii mei englezi - și, din când În când, câte un american, ca Jimmy Whistler. Aveam standarde mai ridicate decât francezii și făceam mai multă mișcare. Eram considerați grozav de excentrici, ridicând greutăți sau balansându-ne la trapez când ceilalți preferau să zacă Într-o cafenea și să flirteze cu chelnerițele. — La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
reînnoind fericit cunoștința cu stilul mai sofisticat al divertismentului dramatic practicat aici, când primi o scrisoare de la un actor și director de companie teatrală, englezul Edward Compton, care Îl invita să facă o adaptare după un roman al său timpuriu, Americanul, pentru Trupa de Comedie Compton. Primul reflex fu acela de a refuza. Numele săltăreț al companiei nu era prea promițător, iar În urmă cu zece ani acceptase o propunere similară, de a adapta Daisy Miller pentru scena newyorkeză, propunere care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
alții asemenea, cu care făcea turnee În țară, săptămână după săptămână. Compton dorea să Îmbogățească programul cu o piesă nouă, a unui autor de prestigiu, și să aducă producția la Londra, dacă se bucura de succes. Era convins că dramatizarea Americanului va corespunde dorințelor sale și că va oferi roluri generoase pentru el și soția lui, Virginia Bateman Compton, principala actriță a trupei. Cu cât se gândea mai mult la propunere - și se gândea destul de mult la ea, uneori În timp ce ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
acțiunea roomanului În trei sau patru acte, cu linii clare de demarcație; că va trebui să exagereze „americanismul“ necizelat al eroului său pentru amuzamentul englezilor; și că va trebui să găsească poveștii un final pozitiv. În roman, Christopher Newman, un american bogat, autodidact, un inocent În străinătate, aflat la Paris, primea Într-o primă instanță permisiunea rubedeniilor aristocrate, familia Bellegarde, de a o curta pe tânăra și frumoasa contesă văduvă Claire de Cintré, pentru a fi mai târziu respins, tot de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să apară În ziare, pentru ca apoi să nu ajungă nici măcar să vadă scena, așa cum se Întâmplase cu Daisy Miller. De aceea, amână cât putu să le dea amicilor din lumea literară - chiar și lui George Du Maurier - vestea despre dramatizarea Americanului sau, după cum suna noul titlu, a Californianului. Lucrul mergea bine. În februarie trimise trupei prima variantă la actele unu și doi, apoi, În aprilie, actele trei și patru. Răspunsurile directorului fură Încurajatoare, chiar dacă chinuitor de scurte și de generale. Curios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
au citit cartea. — Zău? Ce curios. Eu m-am gândit că ar putea fi invers. În sinea lui, Încercase să sugereze că piesa era o lucrare complet nouă, dându-i un alt titlu, dar primi verdictul celuilalt. — Excelent, zise Compton. Americanul, de Henry James. Are să dea bine pe afișe. — Asta Înseamnă că... să Înțeleg... că sigur aveți să... (Henry abia dacă avea curaj să Încheie Întrebarea, de teama unui răspuns negativ sau ambiguu) să o puneți În scenă? șopti el În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
modalitate În care puteți câștiga o sumă cât de cât semnificativă este un sezon bun la Londra. Când organizăm turnee În provincie, stăm câte o săptămână În fiecare localitate și jucăm În fiecare seară altă piesă, de aceea, vom interpreta Americanul o singură dată pe săptămână. Dat fiind că, În provincie, prețurile la locuri sunt așa cum sunt, nu vă veți Îmbogățiți din asta, chiar dacă o să avem săli pline. Dar la Londra, cu stalurile la jumătate de guinee, e altă poveste. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lăsați moștenire de logodnica decedată. După un timp, cunoscuse și se căsătorise cu o altă actriță, Virginia Bateman, mama tânărului Monty, și Trupa de Comedie Compton devenise o instituție populară și foarte respectată a teatrului englez de turneu. De aceea, Americanul avea să fie pentru Compton o Întreprindere Îndrăzneață: nu doar prima Încercare de a monta o producție londoneză, dar și primul spectacol, după mulți ani, cu o piesă modernă, În care avea să poarte nu tocmai o perucă, ci o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
refuză o povestire, tocmai de către Atlantic, dintre toate revistele, care Îi fusese atâta timp client fidel. Reuși să plaseze Elevul rapid În altă parte, dar experiența Îi rămase ca o răsuflare rece În ceafă. Se Întoarse la tăieturile făcute la American cu hotărâre reînnoită. La urma urmelor, avea și un fel de satisfacție Îndârjită În urma luptei câștigătoare cu limitările arbitrare ale convenției teatrale și cu prejudecățile adânc Înrădăcinate ale actorilor-directori de trupă. Ajustarea materialului dramatic, suficientă pentru a-l Înghesui În cadrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ei nu se Încheie până nu ai Însoțit-o pas cu pas, până la ridicarea cortinei la premieră“. Avea să descopere că ea nu se Încheia nici atunci, dar pentru moment nu se putea gândi mai departe de seara premierei cu Americanul, aflată acum la doar câteva săptămâni distanță și pe care o aștepta cu un amestec de anticipare plăcută și teamă. Între timp, se apucase deja de o a doua piesă, cu titlul provizoriu de Doamna Vibert, și Îi venise o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
timp, se apucase deja de o a doua piesă, cu titlul provizoriu de Doamna Vibert, și Îi venise o idee pentru a treia. În după-amiaza zilei de sâmbătă, 3 ianuarie 1891, cu numai câteva ore Înainte de prima reprezentație publică a Americanului, Henry măsura În sus și În jos camera de la Hotelul Prince of Wales din Southport, râgâind și trăgând vânturi intermitent. Refuzase invitația de a lua masa cu Compton, care prânzea Întotdeauna la ora trei fix atunci când avea spectacol seara, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
prin ea. Un avantaj neașteptat al scufundării În apele necunoscute și mâloase ale teatrului era faptul că se dovedise a fi o sursă de interes și divertisment inepuizabilă pentru sora lui. Ea fusese primul cititor entuziast al textului complet al Americanului și urmărise cu atenție concentrată fiecare fază din evoluția piesei până la producția scenică, rezonând la speranțele și neliniștile lui volatile. După cum Îi promisese În telegramă, Îi trimise, ei și lui Katharine, o scrisoare ceva mai lungă Înainte de a pleca din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu Compton despre Îmbunătățirea piesei prin mici ajustări aduse textului și jocului actorilor, iar la Leamington rămase pentru a repeta câteva scene revizuite. Îi era greu să se gândească la intervalul lung care trebuia să treacă până când varianta Îmbunătățită a Americanului se va prezenta la Londra. Septembrie era prima dată posibilă, pentru că trupa avea angajamente să joace În provincie până În luna iulie. Nu se mai ostenea să Își ascundă față de prieteni legătura cu lumea teatrului, dar pretindea că o disprețuiește ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
va fi vreodată doamna Harrington. Henry Își notă anecdota pentru a o utiliza ulterior ca miez pentru o povestire, dar, pentru moment, energiile sale erau concentrate În domeniul dramaturgiei. În aceeași lună În care Elizabeth Robins acceptă să joace În Americanul, primi și o a doua veste Încurajatoare. Cu ceva timp În urmă Îi citise textul pentru Doamna Vibert actriței Geneviève Ward, care Îl dăduse mai departe cunoscutului director de teatru John Hare, care, după mai multe săptămâni de tăcere, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
umorului deconcertant de negru. — Sunt ocupată cu muritul, spunea ea, ca să-i eliberez pe Katharine și pe Henry de povară. Unicul motiv pentru care dorea să Își prelungească viața era acela de a lua parte la bucuria premierei londoneze a Americanului și recunoștea că regretă că Henry nu Își Începuse mai devreme cariera dramatică, pentru ca să poată fi dusă la teatru și Împinsă până În sală Într-un fotoliu cu rotile, pentru a urmări piesa. Henry făcea toate eforturile pentru a o ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de a cuceri Londra, Încheie perioada pentru care Închiriase Opera Comique și se pregăti să revină la turneele În provincie după Anul Nou. Atât cât era posibil - nu prea mult, din punct de vedere financiar -, intenționa să continue să păstreze Americanul În repertoriu. Verdictul dat de William Archer la Southport se dovedise valabil: era un text cu mai multe șanse de reușită În provincie decât la Londra. Cât de vane și de naive păreau acum speranțele extravagante și visurile din seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
păreau acum speranțele extravagante și visurile din seara aceea a premierei! Parcă pentru a Întări lecția, destinul mai avea o lovitură crudă de administrat. Pe 11 decembrie, Henry primi nefericita veste că Wolcott Balestier, atât de strâns legat de evoluția Americanului, murise pe neașteptate de febră tifoidă, În timp ce se afla la Dresda. Avea numai treizeci de ani. Henry făcu drumul lung pentru a participa la funeralii, la Dresda, la câteva zile după aceea. Plânse, stând alături de mama văduvă și surorile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe malul celălalt al Atlanticului, În august -, dar Henry se simțea vinovat, știind că Îl neglijase puțin În a doua jumătate a anului. Sentimentul de vinovăție se născuse din ușurarea tainică resimțită pentru că, având scuza de a fi ocupat cu Americanul, putuse evita o conversație lungă Între patru ochi pe tema lui Peter Ibbetson, publicat de Harper’s În foileton Între lunile iunie și decembrie, ilustrat de Du Maurier Însuși, și În volum pe la jumătatea acestei perioade. Prima secțiune, prelungită, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
asupra noastră...“ Îi amintea de prima seară la Southport și părea să se fi Încheiat În mod asemănător, cu ovații Încurajatoare. Vedea, Într-adevăr, o asemănare Între drumurile lui Du Maurier spre săli de conferință Îndepărtate și călătoria lentă a Americanului În turneele de provincie, care stătea să reînceapă. — Suntem amândoi ca niște soldați bătrâni, tu și cu mine, Kiki, spuse el, punând o mână fraternă pe umărul lui Du Maurier, siliți să Învățăm figuri noi și să le interpretăm ori de câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
timp, nici Compton nu mușcase din momeala scenariilor și primelor acte ale celor două comedii pe care i le oferise, În ciornă, În lunile din urmă. Lipsa aceasta de entuziasm era poate lesne de Înțeles, dat fiind eșecul comercial al Americanului, dar Henry era acum convins că proiectul fusese condamnat de la bun Început. Fusese o greșeală să supui un roman complex și subtil compresiilor și compromisurilor inevitabile pentru o adaptare teatrală. Cei care cunoșteau romanul fuseseră nemulțumiți de piesă, iar cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pădurii, cu condiția ca dra Rehan să joace rolul domniței Marion, și se zvonea că montarea era În curs de pregătire, cu muzica Încredințată lui Arthur Sullivan. Henry o cunoscuse pe dra Rehan În toamna anterioară, cu puțin Înainte de premiera Americanului, ocazie cu care ea Îi transmisese un mesaj din partea lui Daly, care Îl Îndemna să Îi trimită un text cu un rol bun pentru ea. Propunerea era cu atât mai tentantă, cu cât Daly anunțase că intenționează să construiască un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ca sediu londonez permanent pentru compania sa, care avea să Își continue operațiunile și la New York, deschizând astfel calea pentru ca aceleași producții să se joace pe ambele maluri ale Atlanticului, sub aceeași conducere. Henry Îl invitase pe Daly la premiera Americanului și Îi trimisese două schițe pentru viitoare piese, la care nu primise nici un răspuns. Acum Însă, considera că este În posesia a ceva ce avea să intereseze atât pe director, cât și pe actriță. Îi scrise drei Rehan, Întrebând dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care, mult prea cunoscuta inerție păru să se aștearnă asupra proiectului. Timp de mai multe săptămâni, Henry nu primi nici o veste de la Daly. Se strădui să Își stăpânească nerăbdarea și Își ocupă zilele cu reparațiile aduse mai vechiului text al Americanului. Compton Îi semnalase din provincie că actul al patrulea continua să aibă un efect demoralizator asupra publicului și venea cu o propunere de rescriere care avea să Îi permită lui Valentin, fratele lui Claire Cintré, să supraviețuiască duelului. Nu Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
interpretate replicile noi. Începea să aibă sentimentul că ghetele lui fac o potecă vizibilă Între De Vere Mansions și oficiul poștal din West Kensington. Era conștient că, după toate regulile rațiunii, amploarea acestor eforturi era absurdă. Oricât ar fi Îmbunătățit Americanul, tot nu mai avea șansa unei a doua premiere pe scena londoneză; și, dacă hotăra să Îl scoată din repertoriul provincial, Compton nu avea prea mult de pierdut nici financiar, nici din punctul de vedere al prestigiului. Dar nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de plutire. Era, la urma urmelor, până acum, singura dintre operele sale dramatice care fusese pusă În scenă de profesioniști, și spera ca, Într-o zi, să Îl convingă pe Compton să mai accepte una. De aceea, trudea la textul Americanului, montând, demontând și remontând dialogurile până când, după cum Îi comunică lui Compton, „făcu tot ce era omenește posibil“. La mijlocul lui noiembrie se duse la Bath, unde trupa ocupa fermecătorul Teatru Royal, pentru a livra În persoană textul complet revizuit. Membrii familiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]