10,418 matches
-
din lucrul zilnic despre Mah³bh³rata și despre originea epopeii și a mitului, subiect cam scabros și care mă va face, poate, să mai pierd o datăcatedra de sanscrită de la Uppsala, pentru care candidez a doua oară. Dar încep să devin blând, placid și resemnat (vă vine să credeți?). Widengren se agită enorm și se deplasează de la Istanbul la Amsterdam pentru a organiza nu știu ce lucruri în Liga sa internațională 1. Bleeker mă întreabă în termeni destul de vagi dacă nu aș vrea să
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
deget de la mâna stângă, indicarea, pe o tablă mică,aliterelor destinate să formeze cuvinte (...). Observându-se cu cea mai mare luciditate, a descris într-un articol din Journal de Psychologie formele clinice ale propriei sale dizartrii. Avea mereu un zâmbet blând pe buze. Strălucea de bunătate, de prietenie, deafecțiune” - cf. Raoul Curiel, „En souvenir de Jean de Menasce (1902-1973)”, StIr 7 (1978), fasc. 2, pp. 289-291. Vezi și Mémorial Jean de Menasce, Louvain, 1974, unde Philippe Gignoux, ultimul și cel mai
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Dumézil Dați-mi detalii despre tot: nu știu nimic ș...ț*** din primăvară. II*tc "II*" Vernon, 28 iunie 1973 „Le Puits Fleuri” 7 rue du Mont-Roberge Vernonnet 27 200 VERNON Dragul meu prieten, Suntem foarte îndurerați. Prin discreția sa blândă, noi am simțit profunzimea sufletului său și am înțeles că ea trăia în această profunzime. Și o iubeam pentru ea însăși și pentru opera pe care a făcut-o în tine, în jurul tău. Fie ca ea să-ți dea astăzi
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
ce s-a ridicat și a zis: "Domnule președinte, onorată instanță. Situația cea mai grea pentru un avocat este, cum a spus marele Lenin, să apere ceea ce el însuși condamnă!". Aflat în anchetă, se va trece la reeducare, una, deocamdată, blîndă: "Măi, fraților, ce-am vrut noi? Am vrut să fie bine în țara asta! Păi comuniștii au realizat deja acest lucru! Ce rost ar mai avea lupta noastră?". Au primit pedepse exemplare, fapt recunoscut și de procuror: Voi ați fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
1 decembrie, am intrat în casă nouă. Bordeiul a devenit beci". Căsătorit în 1962, soția va afla că a fost deportat doar după Revoluție. Își sfîrșește mărturia cu cîteva remarci zguduitoare: "Oricum a fost, soarta deportaților din România, a fost blîndă în comparație cu a deportaților din URSS. În 1940, familia bunicului dinspre tată a fost deportată din Kazahstan. Din cele șase persoane, s-au mai întors doar două fete. Ceilalți au murit de foame. Așa am fi pățit și noi, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
O altă cale de a fi Român: prin botezul sîngelui. Se arată foarte pornit în contra celor care confundă creștinismul cu prostia. Viitorul convertit știe că Hristos nu ne-a cerut niciodată să fim proști, El ne cheamă să fim buni, blînzi, cinstiți, smeriți cu inima, dar nu tîmpiți. Cînd nu cădem în păcat o putem face de frică, ori din dragoste: cum o fac sfinții și caracterele superioare, dar nu mai puțin din rușine: După ce l-ai cunoscut pe Hristos îți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Predica de pe munte. Primul cuvînt este fericiți și se arată în continuare, cînd și pentru ce sînt fericiți: "Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este împărăția cerurilor. Fericiți cei ce plîng, că aceia se vor mîngîia. Fericiți cei blînzi, că aceia vor moșteni pămîntul. Fericiți cei ce flămînzesc și însetoșează de dreptate, că aceia se vor sătura. Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui. Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. Fericiți făcătorii de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nu ne gîndim la noi. Și să fim nepăsători la ale lumii. Să considerăm fericirea drept prima noastră datorie. Și să nu uităm că prima datorie a creștinului este să știe a suferi. Să fim curajoși și îndrăzneți. Să fim blînzi și smeriți cu inima. Să nu scoatem sabia. Și totuși să fim ai Unuia care n-a venit să aducă pace pe pămînt ci sabie și foc; dihonie și despărțire între fiu și tată, între fiică și mamă, între noră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
lipite de șira spinării, coaste ieșite în afară, fese descărnate, brațe și picioare ca bețele, obraji scofîlciți și capete tunse, ca de copil, piele murdară, cu erupții și plăgi ce păreau tatuaje savant organizate, toate acestea încălzite de un soare blînd, care era totuși al unei zile de iarnă. Unii se despuiaseră de tot, ceea ce am simțit-o ca pe o provocare. Într-o clipă, ultimele țoale care mă mai legau de pușcărie zăceau azvîrlite pe fundul gropii. Dîrdîiam de frig
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și-n dreapta când era aprins într-o discuție. Avea un maxilar puternic, bine accen- tuat, și deși gura-i era cam mică, avea buzele groase. Peste nasul coroiat de evreu purta niște ochelari imenși, rotunzi, care-i știrbeau privirea blândă și pătrunzătoare. Era destul de cunoscut pentru că, dincolo de cele două cărți ale sale apărute până atunci și câteva piese la care ajutase sau pe care chiar le semnase pe de-a-ntregul pentru Cărăbușul lui Constantin Tănase, mai aruncase, rar, ce-i
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
se îndreaptă. Ah, câte lucruri minunate te așteaptă, dragul meu Cristi. O lume plină de minunății pe care le vei descoperi pas cu pas ! Și atunci Cristi s-a trezit, trenul zguduindu-se puternic. Era deja dimineață, lumina caldă și blândă a sfârșitului de vară îi lumina chipul morocănos, încă adormit. A stat așa câteva minute, prins încă de magia visului, apoi s-a ridicat să fumeze o țigară pe holul vagonului. Afară era îmbulzeală, gălăgie, și toți soldații se uitau
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și-au descoperit o fervoare luptătoare, politică, cu greu previzibilă „Înainte”. Politica, virusul ei - combinat, se’nțelege, și cu un oportunism sui generis! - a irupt și În lumea noastră literară. Dacă „Înainte”, sub tiranie, eram „Împreună”, strînși unii’ntr-alții precum blândele oi când peste staulul lor zboară duhoarea fiarei, acum, „după”, În libertate, cineva, un deget aspru, implacabil și răutăcios, a tăiat o falie, o crevasă, o ruptură de netrecut, s-ar părea, care a slujit, până la urmă, veșnicilor noștri inamici
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
specificat: „adulții adevărați, reali”, deoarece există unii adulți, În genere marginali sociali Într-o formă sau alta, care nu pot sau nu voiesc a părăsi Încântătoarea și poetica - fantastic de libera! - categorie a posibilului niciodată! Ați ghicit, ei sunt poeții, blânzi nebuni, marii visători, dar și cei mai practici, sau cei care luptă pentru brevetarea „visurilor lor tehnice”, inventatorii de obiecte mai mult sau mai puțin necesare sau fanteziste! Apoi, se’nțelege, din aceeași categorie a „Întârziaților În posibil” mai fac
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a caracterizat un amic, scriitor român, trăitor la Paris! - mă Împiedică să găsesc cel mai mic punct de sprijin unei atât de binefăcătoare adeseori, de senzuale, de „necesare” auto-compătimiri, viciu atrăgător, extrem frecventat de atâția oameni cuminți și puternici, refugiu blând și unic al unor ceasuri grele, absurde, brutale, confuze, până la tentația disperării și uneori chiar dincolo de ea! Nu, cum zice nu știu care șlagăr, nu „aș mai vrea să fiu o dată tânăr, cu mintea mea de-acum!”. De altfel, vechii zei ai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pe Omar Khayam, poetul persan și rubayatele sale care cântau luna, vinul și iubita, și apoi atâția poeți clasici și romantici Încât vinul a devenit nu mai puțin decât unul dintre instrumentele importante ale recuzitei lor poetice. În această, adeseori, blândă frenezie, poeții de oriunde și de oricând se Întîlnesc cu „omul comun”, necăjit sau, dimpotrivă, aflat Într-un „șoc”, Într-un „exces” de fericire, un exces cu care nu știe ce să facă deoarece „nu există cuvinte pentru a o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
trăia Încă! -, dar și cu propriile opinii ale criticului și teoreticianului Matei Călinescu exprimate și susținute public cu bogate și pertinente argumente. Opuse și multor declarații pe care i le făcea lui Nichita când acesta, cu aerul său candid și blând Înfăcărat, ne citea ultimele sale producții, declarații care Îl Încurajau pe poet, expus de la Început, el și poezia sa, nu puținor atacuri perfide, cel mai adesea, și care, ca și mine, avea nemăsurata ambiție - paranoica ambiție, vor zice unii! - nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sau mai ales În cea română. Maestrul Caragiale face mult caz de „ei” și tot Bucureștiul a căzut În totală admirație față de arta D-Sale. Dar, dacă ai față de „ei” o atitudine precum cea expusă mai sus, apropiindu-i de „blânda nebunie”, „ei” vor putea avea parte, dacă nu de un alt tratament, de o privire mai Îngăduitoare, oricum, mai puțin biciuitoare, mai umană. Deoarece râsul gros pe care-l provoacă schițele și dramele caragialiene nu Îi biciuiesc numai pe cei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
limită ce sperie, poate, În primul rând pentru marea, „fizica”, „primejdioasa” ei apropiere de ceea ce se numește moarte. Da, mai știi, dacă bătrânețea ar fi fost „instalată” undeva pe la mijlocul existenței umane, ea s-ar bucura de o faimă ceva mai blândă, ar fi - ceea ce eu, În profunzime, cred că este! - În ochii multora doar una din acele etape ale formării și cunoașterii, o altă „mască” a ceea ce numim pripit viață, o formă de a rezista timpului. Deoarece timpul este acela care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dura mult, că vor veni americanii (acesta a fost un mit tenace). Comunismul Însă a rezistat și nici americanii n-au venit (nici n-au avut vreun moment intenția să vină!). Dacă represiunea În vremea lui Ceaușescu a fost mai blândă decât sub Gheorghiu-Dej, aceasta se datorează În primul rând faptului că societatea Însăși se liniștise, se așezase În cadrul pregătit de comuniști. Devierile rămâneau individuale, ușor de urmărit și de sancționat. Tot În acești ani a crescut sensibil și nivelul de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
construcții (sau deplasate În spatele acestora). S-a crezut la un moment dat că va fi demolată și Mitropolia; așezarea ei pe deal, Într-o poziție dominantă, chiar deasupra noului bulevard, era stânjenitoare. Până la urmă, s-a găsit o soluție mai blândă: un bloc bine plasat, În fața esplanadei care urcă spre Catedrală, a ascuns-o privirilor (exceptând un unghi Îngust, din care mai poate fi Încă văzută). O idee năstrușnică a condus și la următoarea operație: dărâmarea Mânăstirii Văcărești, situată spre marginea
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și Sarah) au fost încurajați să compună e-mailuri cu condoleanțe pentru părinții nemângâiați. Iar datoria noastră era să repetăm cu copiii noștri cunoscuta litanie: nu vorbiți cu necunoscuți, nu-l băgați în seamă pe domul bine îmbrăcat cu voce blândă care dorește să fie ajutat să-și caute cățelușul pierdut; „Strigă și Somează“ și „Ține Bine Minte Drumul spre Școală“ și „Evită Clovnul“. N-avea încredere în nimeni, acesta era mesajul. Peste tot se auzeau plânsete de copii. Plastilina se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ar avea? zise ea înțepată, întorcându-se cu spatele. Încă mai ești în comă. - Presupun că vom discuta asta la ședințele de terapie a cuplurilor. N-a zis nimic. M-am hotărât să schimb subiectul, în speranța unei reacții mai blânde. - Și cine era tipul care a venit costumat în Patrick Bateman noaptea trecută? am întrebat. Tipul în costumul Armani stropit cu bulion. - Habar n-am. Un student de-al tău? Unul dintre nenumărații tăi fani? Ce-ți pasă? - Păi...nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
vehiculele de teren din parada care umplea strada. Un sentiment de precauție tacită plutea peste întreaga scenă. O altă trimitere la băieții dispăruți; Nadine remarcă faptul că anul acesta se vedeau mai multe felinare și bostanii sculptați arătau mult mai blânzi ca altădată (trebuia să fie o sărbătoare mai optimistă de Halloween). Am încercat să ascult cu atenție zgomotul făcut de un zombi care pedala pe o bicicletă trecând pe lângă mine și aruncându-mi o privire ucigătoare. Jayne avea un aparat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Nu trebuie să-ți faci griji că nu dorm destul, murmură el. - E treaba mea să-mi fac griji, am zis. Se întoarse de la televizor și îmi aruncă o privire tăioasă. - Pentru cine? - Păi, am zi eu cu o voce blândă. Pentru tine, băiete. Mormăi ceva și se întoarse din nou spre ecranul televizorului. Am auzit ce spusese. Și deși nu voiam să repete cele spuse, nu m-am putut stăpâni. - Ce-ai zis, Rob? Și atunci repetă asta fără dificultate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pentru terminarea liceului la București. Soarta m-a „selecționat” pentru neurochirurgie, deși eu mă visam medic internist la Spitalul Stamate, având exemplu pe Dr. V. Dimitriu. Pentru mine dragul meu oraș natal a rămas plin de farmec: oameni cumsecade, harnici, blânzi, serioși, cu preocupări altruiste; cred În orașul cu cele mai multe personalități „pe m²”, cu o viață demnă, multilaterală. În gândul meu am apreciat locuitorii Fălticenilor ca pe o mare familie, fiecare În cuibul lor mai modest sau mai evoluat, unde copiii
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]