11,853 matches
-
-l interesează fiindcă nu voia decît să se folosească de ea, să o facă să și-o pună cu alte femei, ca să recreeze scenarii din cărțulia aceea porno. Cea mai mare minciună a lui: nu i-a spus că a călcat În sfîrșit Într-un rahat care nu se va transforma În noroc, că jucase o carte care-l putea aduce din nou În pragul camerei de gazare, că pe biletul lui spre Narcotice scria adio, porumbeilor, pentru că ea va detecta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Susie și pe prietenul ei la ea acasă și i-a auzit cum se ceartă cu un al treilea tip. Prietenul fetei a fost văzut tîrÎndu-se În jurul casei În aceeași zi, ceva mai tîrziu. Fii pe fază: cînd a călcat-o pe bătrîna doamnă, White a sunat la telefoane, la P.C. Bell, și a verificat fișele cu convorbirile interurbane efectuate de la adresa aia Între cinșpe martie și cinșpe aprilie 1953. Am făcut același lucru și am găsit trei apeluri interurbane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
altul. Bud Îi izbi În coaste. Tataie Își vîrÎ capul În chiuvetă și se năpusti asupra lui cu fața aceea Înnegrită de fum. O lovitură puternică la genunchi și tataie căzu la podea, cu mîna Încleștată pe satîr. Bud Îl călcă pe mînă, zdrobindu-i degetele. Papa dădu drumul satîrului urlînd. Bud Îl tîrÎ pînă la cuptor și trase de paletă. Deschise trapa și Îl trase pe bătrîn În jos pe trepte. Fum: opiu, aburi. Bud Îl pocni pe Papa-san, lăsîndu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
fie la curent cu mersul anchetei, ceea ce explică de ce știa Întotdeauna atît de multe din lucrurile pe care Încercam să le țin numai pentru mine. Deci Dublu, care este un nenorocit de violator psihopat, o vede pe Kathy și o calcă. Poate că Dudley a știut că a omorît-o, poate că nu. Oricum ar fi, trebuie să plătească. Vincennes Își aprinse o țigară și tuși. — Nu avem nici o dovadă, dar mai există niște lucruri care se potrivesc În peisaj. Unu: doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Intrarea interzisă Elenă Marin Alexe Tu calcă pe vârfuri în anticamera sufletului meu, tine-ți respirația să nu trezești rânduri scrijelite de dor. Pe poliță veche uitată de vreme lungă, nu-ți lasă privirea, să nu atingi din întâmplare risipite clipe. Deși nedumerita, arunc mantia tristeții peste
Intrarea interzis? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83282_a_84607]
-
Elena Marin Alexe Pe unde-mi calcă piciorul Mă strecor cu binișorul Vântul să mă înconjoare Noaptea să nu mă doboare Cât o fi iarna de lungă Lacrima să nu m-ajungă Tristețea să nu mă doară De-o fi zi sau de-o fi seară Mâna
Drumul inimii by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83313_a_84638]
-
claustrare, eroul ajunge însă la autodiminuare, la o deprimantă mortificare sufletească. Morala lui tare, voința puternică îl cenzurează și îl secătuiesc de tot ceea ce înseamnă sentiment viu, trăire proaspătă, nefiltrată mental, zvâcnet afectiv. Impunându-și, cu atâta consecvență, să nu calce pe lângă codul moral, Andrei Vlădescu ajunge să greșească în mod fundamental - la nivelul mai profund al omenescului. Legătura lui cu Ioana Sandi Îo tânără fermecătoare și inteligentă, cu întreaga prospețime a vârstei) se rupe tocmai din cauza acestei geometrii rigide a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
răsuflat a ușurare, s-a așezat și a poftit-o să se așeze într-un fotoliu și pe vecina rămasă în mijlocul încăperii, urmărindu-i cu privirea mișcările energice, cu mâinile tot împreunate în față, de parcă s-ar fi temut să calce covorul enorm, cu flori mari, ce vor fi arătat extraordinar la vremea când fuseseră împletite, cu decenii în urmă, dar azi destul de roase, decolorate și murdare. Încă nu-și spun nimic, bătrâna doamnă se gândește la cât de bine se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
umple de ocări; sau să se plângă pe urmă că cine știe ce i se spusese. Nu i-a zis nimic și pentru că era prea mândră, întotdeauna a fost prea mândră și a preferat să piardă, cum spuneau ceilalți, decât să-și calce în picioare mândria. Să-i vorbească ar fi însemnat să-și calce în picioare mândria; or, ea îi pusese definitiv o etichetă: a venit din mahalaua cutare, e frumoasă, e foarte adevărat, și tânără, trebuie s-o recunoască, dar astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se spusese. Nu i-a zis nimic și pentru că era prea mândră, întotdeauna a fost prea mândră și a preferat să piardă, cum spuneau ceilalți, decât să-și calce în picioare mândria. Să-i vorbească ar fi însemnat să-și calce în picioare mândria; or, ea îi pusese definitiv o etichetă: a venit din mahalaua cutare, e frumoasă, e foarte adevărat, și tânără, trebuie s-o recunoască, dar astea se îneacă în mirosul și sunetele mahalalei. Era convinsă că și cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ea și pentru copii; la parterul acestui bloc ce fusese al Băncii din Calea Dorobanților - două camere despărțite prin glasvand într-un apartament mai mare, cu baie, bucătărie și hol împărțite cu niște oameni despre care numai cu greutate și călcându-și pe inimă ar putea spune că nu erau răi, de unde s-a mutat șase etaje mai sus, abia după șapte ani, și aici împărțind la început locuința cu altcineva -, așa cum se dusese și la serviciul ce-i era cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Așteptând apoi, după ce se căsătorise cu el și după ce se lăsase convinsă să-și abandoneze studiul, încât încă se mai simțea vinovată și se trezea noaptea imaginându-și că stă de vorbă cu tatăl ei, cerându-i iertare pentru promisiunea călcată în picioare, așteptând să se nască cei doi copii, mai ales în timpul primei sarcini plimbându-se prin casă grijulie să nu se împiedice și să cadă, uitându-se de după perdele spre lumea de afară, unde chiuiau câțiva plozi, ștergându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
strige, nu-și auzea nici măcar respirația, speriată de absențele astea la un loc, continuând să înainteze în coridorul prea îngust acum și de-a dreptul întunecat și brusc a simțit că pășește în gol, cum se întâmplă când uiți să calci o treaptă și te prinde o clipă disperarea, dar îndată a simțit solul sub picioare, în acel moment nemaiexistând coridorul, nici întunericul, ci un un spațiu colorat în care a răsuflat ușurată: aha! toate astea le știe; dar umbra stând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
oameni agitați, dar toate într-o tăcere incredibilă, de parcă ar fi fost doar umbre pe un ecran, cum continua să fie ființa aceea ghemuită în fața pianului - fiica ei? doar nu reușise niciodată să învețe să cânte -, iar pașii băiatului își călcau urmele în cerc în jurul ei), o privea ca și cum i-ar fi cerut socoteală - și ea gândea: o, Doamne, e cu putință ca după atâta vreme să nu mă fi iertat că n-am fost de acord cu căsătoria lui cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o, Doamne, e cu putință ca după atâta vreme să nu mă fi iertat că n-am fost de acord cu căsătoria lui cu evreica aceea despre care știam că este îngrozitor de rea, încât n-am vrut să-i văd călcându-mi pragul multă vreme? până când ori eu mă îmbunasem sau îmi era indiferent, ori el ajunsese la părerea mea, încât venea să mă vadă, chiar aducând-o cu el, când locuiam deja la etajul șase -, iar pașii lui cufundându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
poate o vor urma și alte femei. A revoltat-o când era copilă - dar și mai târziu - viața monotonă, cu etape foarte clare și scârboase, hărăzită unei femei încă de la naștere: să gătească, să șteargă praful, să spele hainele, să calce, să spele vasele - o predestinare hărăzită oricăreia, fie ea oricât de bogată, pentru că și atunci trebuia să dea ordine, să spună ce să se facă și să aibă grijă să se facă și să vadă în fiecare zi de rânduielile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
întrebându-se dacă rațiunea celui mai puternic este întotdeauna cea mai bună Îde unde o fi luat chestia asta? a citit-o cu siguranță pe undeva), zicând că trebuie să existe o legătură între țelurile sociale și cele ale omului, călcate în picioare mai întotdeauna, dar ne dăm seama abia târziu, când încercăm să dregem ce oricum nu mai poate fi dres ÎCe se apucă să-mi spună, ce l-a apucat? Parcă mi-ar servi vorbe despre fapte trăite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
l-a apucat? Parcă mi-ar servi vorbe despre fapte trăite de mine, deși n-a fost de față nici când m-am certat cu fiu-meu pentru încăpățânarea cu care voia să ajungă activist de partid, până l-au călcat în picioare unii care dădeau mai tare din coate și se folosiseră de el ca să i-o ia înainte, iar pe el, prostul, îl lăsaseră pe margine, nu era în stare să priceapă că lichelele îmbracă orice haină; nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
după-amiezii, care-l izbește în pupile, îl face să lăcrimeze, îl obligă să-și pună ochelarii. A mers încet, a traversat parcul, a privit cu gândul aiurea fața lacului încrețită de vânt, pe care săltau bărcile închiriate de adolescenți, a călcat peste mormanele de frunze uscate, a trecut prin vacarmul pieții, pe lângă vitrinele goale sau cu mărfuri inestetic aranjate, a privit la sfârșit pereții murdari pe care prinsese în ace cu gămălie peisajele nordice, aisberguri, fiorduri, păduri, lacuri înghețate, vălătuci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pentru că era cu totul dincolo de ziduri, nu să bea apă, uitase că-i este sete, nu mai știa de ce se afla dincolo. Era doar o peșteră goală, se lumina pe măsură ce el înainta, arătându-se cât e de monstruos de goală. Călca pământul, simțea praful gros sub tălpi și în nări, dar praful trosnea, ca și cum ar fi fost sticlă. Apoi o lumină orbitoare și peștera nu mai e peșteră, ci într-o clipă o stradă, într-altă clipă o cameră, în altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
umbre fără chip și glasuri nediferențiate care tăiau aerul cu cuțitul sau cu muchia palmei numai, în cuburi și paralelipipede uriașe, mai mari decât ar fi putut căra cu ele în graba cu care se retrăgeau. Se împiedicau și se călcau în picioare, îmbulzindu-se spre ieșiri, orice umbră căzută se transforma într-o prismă de aer pe care cei veniți din urmă o loveau cu piciorul, se opreau o clipă, o cântăreau din privirile nevăzute, o aburcau la subțioară cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
care o urmăreau dintr-o margine. Rămâneau la urmă nevolnicii și mult prea lacomii care au cutezat să se apropie și de el, cu toate că la un pas de el era un cerc roșu sângeriu, luminos și scânteietor, ce însemna interdicție. Călcând cercul și vrând să smulgă până și aerul interzis prin blestem, încercând în zadar să-l taie cu muchia palmei, scoțându-și de la brâuri cuțitele ruginite, înfigându-le în el și despicând carnea de os ori brațul de trup ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
trupul lui și de deasupra lui izbucnind ca o forță uimitoare închisă în cercul sângeriu, o explozie de lumină care distruge interdicția, pulverizează cercul, inundă spațiul sfârtecat și purtat afară într-o orbire în fața căreia umbrele hrăpărețe fug înspăimântate, chițcăind, călcându-se în picioare și transformându-se în fum. Vasăzică așa stau lucrurile - o voce, neauzită, dar ca și cum trebuia să fie auzită de toată lumea și el înțelegând că e vocea lui -, vasăzică așa stau lucrurile, dar nimic pentru mine. Dar atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
putea duce să-i spună: ce faci dom’le? Îmi promiți ceva și mă bizui pe tine și pe urmă.... Pentru că în orice moment îi putea răspunde: stai o clipă, stai o clipă, prieten-prieten, dar ce faci, mă îndemni să calc legea? Sau celălalt i-ar fi putut răspunde să aibă răbdare și că fiică-sa ar face mai bine să se mărite întâi pentru că atunci ar fi mai ușor, întrucât s-ar pune îndată și problema unui copil aflat, chipurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
micimea și grandoarea și a da și a primi. La astea nu se mai gândea. Se știa doar chezașul propriei voințe, încercată - socotea - în fel și chip și astfel capabilă să răzbească. Nu despicându-și drum printre alte voințe ori călcând în picioare alte voințe, ci să răzbească refuzând pur și simplu să știe de ele atâta vreme cât nu-l împiedicau din drumul său. Mai precis, refuzând din principiu și excluzând de aceea posibilitatea ca altcineva să-l ajute, să-i deschidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]